ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7014/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1575 din 17

aprilie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamanta B.D.,

în contradictoriu cu Primăria comunei Zam, Consiliul local Zam și Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că restituirea în natură sau prin echivalent se face

la cerere, prin notificare, că notificarea, care trebuie formulată în 12 luni

de la intrarea în vigoare a legii, va fi comunicată prin executorul judecătoresc

și că necomunicarea notificării prin executorul judecătoresc atrage nulitatea

acesteia pentru nerespectarea unei condiții de formă.

Se reține că notificarea formulată

de reclamantă este nulă, pentru că nu a fost comunicată prin executorul

judecătoresc, iar sancțiunea nerespectării termenului de 12 luni pentru

înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție

măsuri reparatorii.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 396/A din 17 septembrie 2003, a respins apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe.

Instanța de apel a reținut că

reclamantei nu i-a fost contestată calitatea de moștenitoare a fostului

proprietar al bunurilor și nici dreptul de a cere restituirea bunurilor trecute

abuziv în proprietatea statului, însă, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, notificarea trebuie comunicată prin executorul judecătoresc de pe

lângă judecătoria în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică

deținătoare a imobilului, iar apelanta-reclamantă, încălcând această normă

imperativă, nu a adresat notificarea prin executorul judecătoresc.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

arată, în esență, că notificarea a fost formulată în termenul legal, că a cerut

să-i fie restituite imobilele de la numerele 242 și 211 din localitatea Zam,

preluate abuziv de la tatăl său prin două hotărâri penale pe care le consideră

nelegale și că este îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Arată recurenta, că nu a înaintat

notificarea prin executorul judecătoresc, însă cererea sa a ajuns la

autoritatea care trebuia să emită dispoziția, că cererea a fost formulată în

termenul prevăzut de lege și că formalitatea înaintării notificării prin

executorul judecătoresc nu este sancționată de lege.

D.G.F.P. Hunedoara, pentru Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care a

cerut să se respingă recursul față de Statul Român, susținând că acest pârât nu

are calitate procesuală pasivă, deoarece Statul Român stă în proces numai în

situațiile prevăzute de art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Se mai susține în întâmpinare că reclamanta a pierdut dreptul de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent, pentru că nu a transmis

notificarea prin executorul judecătoresc.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

Criticile formulate de recurentă fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui

text sunt incidente în cauză.

Greșit prin sentința instanței de

fond, păstrată de instanța de apel, s-a respins acțiunea formulată de

reclamantă, în contradictoriu cu toți pârâții, fără a se intra în cercetarea

fondului, reținându-se că notificarea este nulă, deoarece nu a fost comunicată

prin executorul judecătoresc și că nerespectarea termenului legal pentru

înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție

măsuri reparatorii.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001

(art. 22 din legea republicată) persoana care urmărește restituirea în natură

sau prin echivalent a unui imobil preluat abuziv trebuie să notifice persoana

juridică deținătoare a bunului în termen de 12 luni de la data intrării în

vigoare a legii.

Notificarea care, conform art. 21

alin. (3) din lege, se comunică prin executorul judecătoresc, constituie

modalitatea de exercitare de către persoana îndreptățită a drepturilor

recunoscute de lege și face dovada respectării termenului prevăzut de lege

pentru valorificarea dreptului la reparație în fața oricărei autorități,

persoane fizice sau juridice [art. 21 alin. (4)]

Prin lege, nu este stabilită vreo

sancțiune pentru nerespectarea obligației de comunicare a notificării prin

executorul judecătoresc.

De aceea, greșit prin hotărârile

atacate s-a reținut că cererea formulată de recurenta-reclamantă este nulă, pentru

că nu a fost transmisă prin executorul judecătoresc și că reclamanta nu a

respectat termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării.

Cu actele depuse la dosar s-a făcut

dovada că cererea formulată de reclamantă a fost înregistrată la Primăria

comunei Zam, la data de 10 august 2001, la nr. 336.

Existând dovada certă că persoana

îndreptățită (recurenta) s-a adresat primăriei în termenul prevăzut de lege, în

raport cu destinatarul, cererea produce toate efectele, iar instanța de fond și

cea de apel, față de refuzul persoanei juridice notificate de a-i acorda

reclamantei măsuri reparatorii, trebuiau să se pronunțe asupra dreptului acesteia,

stabilind totodată care dinte cei trei pârâți are obligația să acorde măsurile

reparatorii, în raport de prevederile art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001

(art. 21 și urm. din legea republicată).

Soluția respingerii acțiunii, pentru

faptul netrimiterii notificării prin executorul judecătoresc fiind nelegală, se

va admite recursul declarat de reclamantă, vor fi casate hotărârile recurate

și, pentru că instanța de fond și cea de apel au soluționat procesul fără să

intre în cercetarea fondului, conform art. 312 alin. (5) și art. 297 C. proc.

civ., se va trimite cauza, spre rejudecare, instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea

în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.D. împotriva sentinței civile nr. 1575 din 17 aprilie 2003 a

Tribunalului Hunedoara și deciziei civile nr. 396/A din 17 septembrie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, pe care le casează.

Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2005.