ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2765/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Iași la data de 21 martie 2003, reclamanții N.V. și N.P. au chemat

în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor

Publice și Consiliul Local al Municipiului Iași, solicitând instanței

constatarea nulității absolute a contractului de donație privind imobilul teren

în suprafață de 1508 mp, situat în Iași.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că au fost proprietarii terenului menționat, dobândit prin succesiune

legală de la ascendentul lor comun P.N., decedat la 4 noiembrie 1979, iar în

anul 1980 au fost obligați să doneze imobilul statului român, ofertă de donație

acceptată de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Iași, prin decizia

nr. 399 din 9 iunie 1980, dar că ulterior acestui moment, contractul de donație

nu s-a încheiat în forma solemnă impusă de lege, respectiv forma autentică.

Reclamanții au mai arătat că actul

juridic s-a încheiat și cu încălcarea condițiilor de fond privind obiectul,

consimțământul și cauza.

Prin sentința civilă nr. 9368 din 24

septembrie 2003 Judecătoria Iași admite acțiunea promovată de reclamanți și

constată nulitatea absolută a donației privind terenul în suprafață de 1508 mp

situat în Iași, acceptată prin decizia nr.309 din 9 iunie 1980 emisă de fostul

Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului Iași.

A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Iași.

A respins excepția prescripției

dreptului la acțiune, a lipsei calității de reprezentant a Ministerului

Finanțelor Publice și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca

netemeinică și nelegală.

Curtea de Apel Iași, secția civilă,

prin decizia nr. 434 din 5 aprilie 2004, a admis apelul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice

și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.

A schimbat restul dispozițiilor

sentinței și a respins cererea de aderare la apelul Ministerului Finanțelor

Publice ca reprezentant legal al Statului Român, formulată de reclamanții N.V. și

N.P.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că donațiile făcute Statului Român au fost

reglementate prin Decretul nr. 478 din 10 decembrie 1954 care în art. 2 alin. (2)

se prevedea că: „Donațiile oferite Sfaturilor populare se acceptă de Comitetul

Executiv al Sfatului Popular Regional sau Comitetului Executiv al Sfatului

Popular al Capitalei R.P.R.”

În aceste condiții Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă de reprezentant legal al

Statului Român, ci Comitetul Executiv al Consiliului Popular Județean Iași,

parte ce nu a fost chemată în judecată, de reclamanți.

A menținut dispozițiile sentinței

apelate prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului Local al Municipiului Iași și cele referitoare la respingerea

excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât acțiunea în constatarea

nulității donației este imprescriptibilă extinctiv.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs în termen reclamanții N.V. și N.P., invocând cazul de casare

prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susținând în esență, că Statul

Român are calitate procesuală pasivă, iar cât privește calitatea de

reprezentant a statului, în instanță, aceasta rezultă din dispozițiile art. 3

pct. 54 din H.G. nr. 1574/2003, fiind stabilită în favoarea Ministerului de

Finanțe.

Recursul declarat este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, printre alte mențiuni și semnătura.

În speță, recursul a fost declarat

pentru recurenți de către avocat P.P.T. și nu a fost semnat de către aceasta

din urmă sau de către recurenți.

Or, nulitatea prevăzută de art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este o nulitate de ordine publică, absolută, care au

în vedere o bună administrare a justiției.

Semnătura atestă voința recurenților

de a declanșa procesul civil, cât și exactitatea conținutului cererii de

recurs.

Având în vedere că, pe de altă

parte, nu există motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu,

în legătură cu hotărârea atacată, urmează a constata nulitatea cererii de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanții N.V. și N.P. împotriva deciziei nr. 434 din 5 aprilie 2004 a Curții

de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2005.