ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2765/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21 martie 2003, reclamanții N.V. și N.P. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local al Municipiului Iași, solicitând instanței constatarea nulității absolute a contractului de donație privind imobilul teren în suprafață de 1508 mp, situat în Iași. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost proprietarii terenului menționat, dobândit prin succesiune legală de la ascendentul lor comun P.N., decedat la 4 noiembrie 1979, iar în anul 1980 au fost obligați să doneze imobilul statului român, ofertă de donație acceptată de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Iași, prin decizia nr. 399 din 9 iunie 1980, dar că ulterior acestui moment, contractul de donație nu s-a încheiat în forma solemnă impusă de lege, respectiv forma autentică.

Reclamanții au mai arătat că actul juridic s-a încheiat și cu încălcarea condițiilor de fond privind obiectul, consimțământul și cauza. Prin sentința civilă nr. 9368 din 24 septembrie 2003 Judecătoria Iași admite acțiunea promovată de reclamanți și constată nulitatea absolută a donației privind terenul în suprafață de 1508 mp situat în Iași, acceptată prin decizia nr.309 din 9 iunie 1980 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului Iași. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Iași. A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 434 din 5 aprilie 2004, a admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților. A schimbat restul dispozițiilor sentinței și a respins cererea de aderare la apelul Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant legal al Statului Român, formulată de reclamanții N.V. și N.P.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că donațiile făcute Statului Român au fost reglementate prin Decretul nr. 478 din 10 decembrie 1954 care în art. 2 alin. (2) se prevedea că: „Donațiile oferite Sfaturilor populare se acceptă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei R.P.R.” În aceste condiții Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă de reprezentant legal al Statului Român, ci Comitetul Executiv al Consiliului Popular Județean Iași, parte ce nu a fost chemată în judecată, de reclamanți. A menținut dispozițiile sentinței apelate prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Iași și cele referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât acțiunea în constatarea nulității donației este imprescriptibilă extinctiv.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen reclamanții N.V. și N.P., invocând cazul de casare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susținând în esență, că Statul Român are calitate procesuală pasivă, iar cât privește calitatea de reprezentant a statului, în instanță, aceasta rezultă din dispozițiile art. 3 pct. 54 din H.G. nr. 1574/2003, fiind stabilită în favoarea Ministerului de Finanțe. Recursul declarat este nul. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, printre alte mențiuni și semnătura. În speță, recursul a fost declarat pentru recurenți de către avocat P.P.T. și nu a fost semnat de către aceasta din urmă sau de către recurenți.

Or, nulitatea prevăzută de art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., este o nulitate de ordine publică, absolută, care au în vedere o bună administrare a justiției. Semnătura atestă voința recurenților de a declanșa procesul civil, cât și exactitatea conținutului cererii de recurs. Având în vedere că, pe de altă parte, nu există motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, în legătură cu hotărârea atacată, urmează a constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanții N.V. și N.P. împotriva deciziei nr. 434 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.