ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3528/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3528/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 21

februarie 2006 a Tribunalului Buzău s-a respins cererea prin care condamnatul D.C.

în prezent aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție al județului Buzău a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

aplicată prin sentința penală nr. 67/2003 a aceleiași instanțe, modificată prin

deciziile penale nr. 522/2004 a Curții de Apel Ploiești și respectiv Înaltei

Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

De asemenea, acesta a fost obligat

și la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță, pe baza probelor administrate a reținut, în fapt, că prin

cererea înregistrată sub nr. 136 din 2 februarie 2006, condamnatul a solicitat

amânarea executării condamnării definitive, invocând existența unor împrejurări

speciale în sensul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prin privarea

de libertate imediată ar avea consecințe grave, atât pentru familia sa, cât și

pentru unitatea la care este încadrat, ocupând funcția de primar al comunei

Brăești, județul Buzău.

S-a arătat că față de această ultimă

calitate s-ar impune o perioadă de timp pentru rezolvarea unor probleme legate

de valorificarea surselor de finanțare externă a cărei beneficiară este

unitatea administrativ-teritorială, inclusiv predarea atribuțiilor și

administrației acesteia viceprimarului, activități care tergiversate ori

defectuos îndeplinite ar avea consecințe grave, concretizate, fie în plata unor

dobânzi importante ori sustragerea fondurilor alocate, fie încălcarea

obligațiilor asumate prin contractele de reabilitate a trei tronsoane de

drumuri județene.

Pe de altă parte, familia sa ar

suporta un serios impact material, prin lipsirea mijloacelor minime de

subzistență, față de împrejurarea că acesta era singurul întreținător cu

venituri permanente.

Prin adresele nr. 176/2006 și nr. 290/2006,

C.L. al comunei Brăești a intervenit în cauză, susținând cererea inițială cu

motivația necesității amânării începerii executării pedepsei, pe de-o parte

pentru predarea documentelor aflate în gestiunea condamnatului, iar pe de altă

parte în vederea inițierii unei persoane aptă să preia atribuțiile acestuia,

inclusiv asigurarea derulării angajamentelor asumate timp de 14 ani cât a

exercitat funcția, evitându-se, astfel eventualele prejudicii materiale sau

impact sociale negativ asupra comunei.

Întrucât, la data de 6 februarie

2006, sentința penală nr. 67/2003 a Tribunalului Buzău modificată a fost pusă

în executare, iar condamnatul a fost încarcerat, în raport cu dispozițiile art.

456 C. proc. pen., obiectul cererilor formulate în condițiile expuse a fost

transformat din amânare, în întreruperea actului execuțional procesual.

După analizarea înscrisurilor

depuse, conținând clauzele contractuale invocate de petent s-a apreciat că nu

sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 455 raportat la art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ce permit întreruperea executării pedepselor

pe motive sociale, deoarece, pe de-o parte nu s-a făcut dovada existenței unor

împrejurări de excepție care prin natura lor ar produce consecințe grave asupra

familiei condamnatului și unității administrativ-teritorială al cărei primar a

fost.

Pe de altă parte potrivit

dispozițiilor Legilor nr. 393/2004 și respectiv nr. 215/2001 ce reglementează

Statutul aleșilor locali și respectiv funcționarea administrației publice

locale, pe data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare mandatul

îndeplinit încetează de drept, iar până la ocuparea funcției în condiții

legale, atribuțiile sunt preluate de drept de către viceprimarii desemnați de C.L.

cu votul secret al majorității consilierilor în exercițiu.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri, atât condamnatul, cât și Primăria comunei Brăești, județul

Buzău, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece cererile

formulate s-ar fi impus a fi admise în raport cu dovezile depuse pentru

probarea consecințelor deosebit de grave ce ar surveni în patrimoniul unității

administrativ-teritoriale prin executarea imediată a pedepsei privative de

libertate.

Prin decizia penală nr. 107 din 27

martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

2486/2006, au fost respinse apelurile declarate de condamnatul D.C. și Primăria

comunei Brăești, județul Buzău împotriva sentinței penale nr. 24 din 21

februarie 2006 a Tribunalului Buzău, ca nefondate, fiind obligat fiecare

apelant la plata sumei de câte 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt.

Dispozițiile art. 455 raportat la art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ce permit întreruperea executării pedepsei

închisorii, raportat la împrejurările pretins a fi prejudiciabile prin

deținerea apelantului D.C., calitatea acestuia, împrejurările săvârșirii

infracțiunilor stabilite în sarcină, încetarea de drept și preluarea funcțiilor

eligibile în cazul condamnărilor definitive, reglementate prin Legile nr. 393/2004

și nr. 215/2001 au fost legal interpretate.

Într-adevăr textele procedurale

menționate permit instanțelor judecătorești să dispună întreruperea actului

execuțional, pe motive sociale, dar sub probarea îndeplinirii condiției

cumulative a existenței unor împrejurări de fapt care prin natura lor ar

produce consecințe grave, fie asupra familiei condamnatului, fie asupra bunului

mers al persoanei juridice în care își desfășura activitatea anterior

condamnării.

Apelantul D.C. execută o pedeapsă de

3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 67 din 15 aprilie 2003 a

Tribunalului Buzău, modificată prin decizia penală nr. 570/2006 a I.C.C.J., secția

penală, stabilindu-se vinovăția pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., evaziune fiscală

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, precum și participație improprie la

infracțiunile silvice prevăzută de art. 31 raportat la art. 31 alin. (3) și (4)

din O.G. nr. 96/1998 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., parte

din sancțiuni intrând sub incidența Legii nr. 543/2002 și respectiv O.G. nr. 18/2003.

Din considerentele acesteia a

rezultat că faptele au fost comise pe perioada 1999 - 2002, când în calitate de

administrator al SC P.P.L. SRL și primar al comunei Brăești, acesta a

determinat cu intenție pe angajații respectivei societăți comerciale să taie de

pe picior arbori nemarcați din pădurile aparținând O.S.N., dar și patrimoniului

unității administrativ-teritoriale în care își exercita mandatul, producând

prejudicii materiale de circa 500.000.000 lei, nerecuperat.

Mai este de observat că pentru

prejudiciul produs părții vătămate Primăria Brăești în sumă de 163.201.779 lei,

reprezentând contravaloarea a 183 mc. Arbori tăiați ilegal, nu s-a exercitat

acțiunea civilă în procesul penal, dispunându-se luarea măsurii de siguranță a

confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen.

Pe de altă parte, din coroborarea art.

15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 392/2004 privind Statutul aleșilor locali și

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a Administrației publice locale se

determină concluzia că în situația condamnărilor penale, pe data rămânerii

definitive a hotărârii, mandatul de primar încetează de drept, iar atribuțiile

sunt preluate în aceleași condiții de către viceprimarul desemnat cu votul

majoritar al consilierilor în funcție.

Or, în atare situație, temeinic

prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de art.

455 – art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării

pedepsei, de către un condamnat pentru infracțiuni comise în exercițiul

funcției eligibile deținute având ca urmare producerea unor prejudicii

importante avutului privat și public și demonstrând pasivitate în recuperarea

acestora.

Atât preluarea atribuțiilor cât și

pretinsa inițiere a vicepreședintelui desemnat să îl înlocuiască de drept în

derularea angajamentelor contractuale, inclusiv cu finanțare externă nu impun

prezența acestuia la locul de muncă, cât timp nu mai are capacitatea legală și

morală a emiterii vreunei decizii privind buna funcționare a localității și

gestionarea eficientă a resurselor acesteia.

Pe de altă parte, din adeverința

eliberată la 9 martie 2006 de Primăria comunei Brăești, depusă ca act nou în

apel, s-a reținut faptul că soția condamnatului locuiește împreună cu fiica sa

majoră, căsătorită, întreținerea asigurându-se din venituri constant realizate

în principal de soțul acesteia, suficiente pentru a-i permite continuarea

instruirii universitare prin cursuri la distanță.

Aceste împrejurări unite cu

înscrisurile ce atestă existența unor tratamente medicale postoperatorii

specifice vârstei a treia, au justificat concluzia instanței că situația

materială a familiei și sănătatea soției acestuia nu impun întreruperea

imediată a programului punitiv instituționalizat.

Ameliorarea acestora se poate

realiza în cadrul obligației de sprijin ce incumbă ascendenților și

descendenților, potrivit codului familiei, neconstituind atribuția sa

exclusivă.

Prin urmare, nefăcându-se dovada

îndeplinirii condițiilor cerute de prevederile art. 453 lit. c) combinat cu art.

455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei aplicată

prin sentința penală nr. 67/2003 a Tribunalului Buzău, modificată, hotărârea

primei instanțe a fost apreciată ca fiind dreaptă și conformă prevederilor

legii, situație în care apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate,

conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 381

combinat cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termen legal, recursuri condamnatul D.C. și C.L. al comunei Brăești,

acesta din urmă formulând și motive scrise de recurs.

În motivele de recurs depuse la

dosar s-a criticat decizia instanței de apel pentru faptul că nu s-a observat

realitatea, respectiv existența unor lucrări de o extremă importanță pentru

prezentul și viitorul comunei care sunt pe cale să se piardă datorită rămânerii

primăriei fără primarul care a condus în exclusivitate timp de 16 ani și care

fără să aibă pretenția exercitării în perioada întreruperii executării pedepsei

a atribuțiilor de primar și fără remunerație, dorește să ajute înlocuitorul și

alți funcționari ai primăriei să prindă ritmul și metodele corespunzătoare

pentru a duce la capăt investițiile din fonduri nerambursabile și aplicarea

legilor proprietății.

Investițiile se referă la aducțiune

de apă curentă în comună, la drumuri, îndiguiri și alte lucrări care ar aduce

mari progrese la nivelul comunei.

Cu toată abordarea complexă a

argumentelor de respingere a apelului, instanța de apel a ignorat adresa nr. 386

din 09 martie 2006 trimisă C.L. Brăești de către Cabinetul Ministerului

Agriculturii, din care a rezultat că cel mai urgent contract cu Agenția S.A.P.A.R.D.

prezintă întârzieri majore în derulare, motiv pentru care se impun măsuri

urgente de execuție. În cazul în care nu sunt remarcate progrese evidente în

luna mai anul curent consiliul este avizat că se va rezilia contractul, iar

sumele decontate până acum se vor transforma în debite.

Totodată a fost invocat ca temei art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului,

schimbarea hotărârilor atacate, admiterea cererii și dispunerea întreruperii

pedepsei pe timp de 3 luni.

La dosarul cauzei au fost depus

adrese din partea enoriașilor Parohiei B. și colectivului de cadre didactice,

solicitându-se admiterea întreruperii executării pedepsei pentru o perioadă de

3 luni a condamnatului D.C., fost primar pentru implementarea unor proiecte de

reabilitare drumuri și alimentare cu apă, reparații capitale la două școli, de

care s-a ocupat exclusiv condamnatul și care fără prezența acestuia sunt

sortite eșecului.

Apărătorul recurentului condamnat, în

concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., și a solicitat admiterea recursului, casarea

ambelor hotărâri și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei conform art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., prezența

condamnatului fiind necesară realizării unor proiecte importante pentru

locuitorii comunei Brăești.

Primarul comunei Brăești, P.G. evocând

conținutul motivelor de casare scrise formulate de C.L. a solicitat admiterea

recursurilor și întreruperea executării pedepsei, prezența condamnatului, care

timp de 14 ani a fost primar al comunei, fiind absolut necesară realizării

investiției finanțate din fonduri S.A.P.A.R.D., depunând la dosar note scrise

în același sens.

Reprezentantul C.L. al comunei Brăești,

consilier juridic R.C. a solicitat admiterea ambelor recursuri, susținând că

prezența condamnatului va fi benefică pentru realizarea proiectelor inițiate în

localitate.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentului condamnat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în

detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de

condamnatul D.C. și C.L. al comunei Brăești împotriva deciziei instanței de

apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

pentru recurentul

condamnat D.C. și art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază recursurile condamnatului și C.L., ca fiind nefondate pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul

ei, în baza propriului examen în mod judicios și temeinic motivat a considerat

ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul D.C., nefiind

îndeplinite dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză

s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la

aprecierea probelor, stabilindu-se că situația invocată de condamnat, atât

privind consecințele grave ce ar surveni asupra patrimoniului unității

administrativ-teritoriale, ca urmare a preluării și pretinsei inițieri a

viceprimarului în derularea angajamentelor contractuale, inclusiv cele legate

de finanțare străină, respectiv cele derulate în cadrul programului

S.A.P.A.R.D., cât și cele referitoare la familia sa nu se circumscriu

împrejurărilor speciale impuse de legiuitor în conținutul prevederilor art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. pen.

Astfel, instanța de apel a examinat

situația condamnatului D.C., fost primar al C.L. Brăești, căruia urmare a

condamnării sale definitive i-a încetat mandatul de primar, prin prisma

dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul

aleșilor locali, împrejurare în care atribuțiile sale sunt preluate în aceleași

condiții de către viceprimarul desemnat cu votul majoritar al consilierilor în

funcție, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a A.P.L.

Înalta Curte consideră că motivele

invocate de recurenți privind necesitatea prezenței condamnatului la preluarea

atribuțiilor și inițierea viceprimarului în derularea angajamentelor

contractuale, inclusiv a celor cu finanțare externă, concretizat într-un

sprijin prin oferirea de explicații, nu se circumscriu accepțiunii

împrejurărilor speciale, deoarece persoana care înlocuiește primarul căruia i-a

încetat mandatul înainte de termen, ca urmare a împrejurării arătate, are

obligația de a cunoaște nu numai prevederile legale în exercitarea atribuțiilor

conferite de funcție, dar și mijloacele necesare de a solicita informații

instituțiilor abilitate, în vederea bunei desfășurări a unor astfel de

angajamente, iar părților contractante de a respecta clauzele prevăzute.

Astfel, critica recurenților că

instanța de apel nu a făcut o examinare a situației condamnatului cu privire la

consecințele pe care le-ar avea lipsa acestuia în derularea unor proiecte cu

finanțare din cadrul programului S.A.P.A.R.D., nu poate fi avută în vedere,

deoarece prima instanță de control judiciar a examinat în concret împrejurările

invocate față de calitatea deținută de condamnat, respectiv aceea de primar, de

faptele pentru care acesta a fost condamnat, înșelăciune, evaziune fiscală,

participație improprie la infracțiunile silvice, parte din sancțiuni intrând

sub beneficiul Legii nr. 543/2002 și respectiv O.G. nr. 18/2003, de

dispozițiile Legilor nr. 393/2004 și 215/2001.

Totodată, instanța de apel a motivat

că nu sunt îndeplinite cerințele pentru întreruperea executării pedepsei, așa

cum de altfel în mod temeinic a stabilit prima instanță, evidențiind că faptele

reținute în sarcina condamnatului au fost comise în exercițiul funcției

eligibile deținute, producând prejudicii importante avutului privat și public,

demonstrând pasivitate în recuperarea acestora.

Înalta Curte a evaluat materialul

probator administrat, atât în primă instanță, cât și în apel, respectiv

contractul nr. C 2.111021000106 din 16 aprilie 2003 pentru Acordarea ajutorului

financiar nerambursabil în condițiile Programului special de preaderare pentru

agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. România încheiat între Agenția S.A.P.A.R.D.

și C.L. al comunei Brăești, județul Buzău, în care la art. 2 alin. (2) din C.C.C.F.

se arată că „durata de execuție a proiectului va fi până la data de 30 mai 2006”,

contractul de proiectare nr. 3263 din 13 decembrie 2005 și graficul de

execuție, contractul de execuție de lucrări nr. 2090 din 22 decembrie 2004,

precum și adresa nr. 386 din 09 martie 2006 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale adresată C.L. Brăești privind întârzierile majore în

proiectul de infrastructură rurală contractat cu Agenția S.A.P.A.R.D.,

impunându-se măsuri urgente de intensificare a ritmului de execuție, în cazul

neremarcării progreselor evidente până la 31 mai 2005, față de situația actuală,

se va sista finanțarea (rezilierea contractului), iar sumele decontate până la

acel moment, se vor constitui debite, față de situația recurentului D.C., fost

primar, condamnat pentru infracțiuni comise în exercițiul funcției, prin prisma

dispozițiilor exprese prevăzute în Legile nr. 323/2004 și 215/2001 în raport cu

art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., constatând că în mod

corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materia

întreruperii executării pedepsei, în sensul respingerii apelurilor, considerând

că cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este întemeiată, motivele

invocate necircumstanțiindu-se împrejurărilor speciale, care ar avea grave

consecințe asupra activității C.L.

Mai mult, durata maximă pentru care

s-ar poate dispune întreruperea executării pedepsei de 3 luni prevăzută de lege

nu ar putea să conducă la ameliorarea situației derulării contractelor încheiate

de C.L. al comunei Brăești, având în vedere durata limită a contractului,

respectiv 31 mai 2006 și adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, care o confirmă, așa cum rezultă din actele depuse la

dosar.

Înalta Curte constată că în cauză,

instanța de apel prin decizia pronunțată a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate

examina prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., critica recurentului C.L. al comunei Brăești, că instanța de apel

nu s-a pronunțat în raport și cu adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale către C.L. Brăești cu nr. 386 din 09 martie 2006 în care

semnala întârzieri majore în derularea proiectului de infrastructură rurală

contractat cu Agenția S.A.P.A.R.D., depusă în apel, aflată la dosarul acelei

instanțe, deoarece analiza acestei critici poate avea loc numai cu privire la

obligațiile ce incumbă instanței de fond.

Astfel, în conținutul dispozițiilor art.

385

9

C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut 21 de cazuri în care

hotărârile sunt supuse casării, cel reglementat la pct. 10 referindu-se la mai

multe ipoteze, respectiv „instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute

în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe

administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să

garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului”.

Așa cum a fost reglementat, acest

caz de casare vizează omisiuni ale instanței de fond, aspect ce rezultă chiar

din conținutul ipotezelor enunțate, nepronunțarea asupra unei fapte reținute în

sarcina inculpatului prin actul de sesizare, probe administrate, cereri esențiale

pentru părți, care sunt de esența judecății în primă instanță, chiar dacă

legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru.

De asemenea, pentru a fi operabil

acest caz de casare, legiuitorul mai impune și condiția privind în ce măsură

nepronunțarea influențează soluția procesului, astfel că apărările formulate de

către inculpat trebuie să demonstreze dacă proba sau cererea solicitată a fost

admisă sau respinsă, ori dacă în cazul administrării probei, prin simpla ei

menționare, fără o evaluare, a dus la o soluție contrară celei care s-ar fi

putut pronunța dacă proba ar fi fost valorificată prin analiză și interpretare.

În contextul cauzei, Înalta Curte, critica

recurentului condamnat se referă la omisiunea instanței de apel cu privire la

nepronunțarea asupra unei probe administrate, ceea ce excede analizei, nevizând

omisiuni ale instanței de fond.

Înalta Curte a examinat, însă

înscrisul menționat, în contextul mijloacelor de probă administrate, a

prevederilor legale aplicate, prin soluțiile pronunțate, prin prima cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte

apreciază că instanța de apel nu a reținut motivele invocate de condamnat

privind situația sa familială, motivând temeinic, în raport cu mijloacele de

probă administrate sub acest aspect, respectiv adeverința eliberată la 9 martie

2006 de Primăria comunei Brăești, ce atestă să soția condamnatului locuiește

împreună cu fiica sa majoră, căsătorită, întreținerea asigurându-se din

venituri constant realizate, în principal, de soțul acesteia, suficiente pentru

a-i permite continuarea instruirii universitare prin cursuri la distanță,

depusă ca act nou în apel, înscrisurile privind existența unor tratamente

medicale postoperatorii, că situația materială a familiei și sănătatea soției

acestuia nu impun întreruperea executării pedepsei.

Așadar, în cauză instanța de apel a

pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea

atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de condamnatul D.C. și C.L. al comunei

Brăești împotriva deciziei penale nr. 107 din 27 martie 2006 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va obliga recurentul C.L. al comunei Brăești la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de condamnatul D.C. și C.L. al comunei Brăiești împotriva deciziei

penale nr. 107 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei),

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul C.L. al comunei

Brăiești la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON

(600.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2006.