ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3528/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Buzău s-a respins cererea prin care condamnatul D.C. în prezent aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție al județului Buzău a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 67/2003 a aceleiași instanțe, modificată prin deciziile penale nr. 522/2004 a Curții de Apel Ploiești și respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată. De asemenea, acesta a fost obligat și la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, pe baza probelor administrate a reținut, în fapt, că prin cererea înregistrată sub nr. 136 din 2 februarie 2006, condamnatul a solicitat amânarea executării condamnării definitive, invocând existența unor împrejurări speciale în sensul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prin privarea de libertate imediată ar avea consecințe grave, atât pentru familia sa, cât și pentru unitatea la care este încadrat, ocupând funcția de primar al comunei Brăești, județul Buzău.

S-a arătat că față de această ultimă calitate s-ar impune o perioadă de timp pentru rezolvarea unor probleme legate de valorificarea surselor de finanțare externă a cărei beneficiară este unitatea administrativ-teritorială, inclusiv predarea atribuțiilor și administrației acesteia viceprimarului, activități care tergiversate ori defectuos îndeplinite ar avea consecințe grave, concretizate, fie în plata unor dobânzi importante ori sustragerea fondurilor alocate, fie încălcarea obligațiilor asumate prin contractele de reabilitate a trei tronsoane de drumuri județene. Pe de altă parte, familia sa ar suporta un serios impact material, prin lipsirea mijloacelor minime de subzistență, față de împrejurarea că acesta era singurul întreținător cu venituri permanente.

Prin adresele nr. 176/2006 și nr. 290/2006, C.L. al comunei Brăești a intervenit în cauză, susținând cererea inițială cu motivația necesității amânării începerii executării pedepsei, pe de-o parte pentru predarea documentelor aflate în gestiunea condamnatului, iar pe de altă parte în vederea inițierii unei persoane aptă să preia atribuțiile acestuia, inclusiv asigurarea derulării angajamentelor asumate timp de 14 ani cât a exercitat funcția, evitându-se, astfel eventualele prejudicii materiale sau impact sociale negativ asupra comunei. Întrucât, la data de 6 februarie 2006, sentința penală nr. 67/2003 a Tribunalului Buzău modificată a fost pusă în executare, iar condamnatul a fost încarcerat, în raport cu dispozițiile art. 456 C. proc.

pen., obiectul cererilor formulate în condițiile expuse a fost transformat din amânare, în întreruperea actului execuțional procesual. După analizarea înscrisurilor depuse, conținând clauzele contractuale invocate de petent s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ce permit întreruperea executării pedepselor pe motive sociale, deoarece, pe de-o parte nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări de excepție care prin natura lor ar produce consecințe grave asupra familiei condamnatului și unității administrativ-teritorială al cărei primar a fost.

Pe de altă parte potrivit dispozițiilor Legilor nr. 393/2004 și respectiv nr. 215/2001 ce reglementează Statutul aleșilor locali și respectiv funcționarea administrației publice locale, pe data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare mandatul îndeplinit încetează de drept, iar până la ocuparea funcției în condiții legale, atribuțiile sunt preluate de drept de către viceprimarii desemnați de C.L. cu votul secret al majorității consilierilor în exercițiu. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, atât condamnatul, cât și Primăria comunei Brăești, județul Buzău, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece cererile formulate s-ar fi impus a fi admise în raport cu dovezile depuse pentru probarea consecințelor deosebit de grave ce ar surveni în patrimoniul unității administrativ-teritoriale prin executarea imediată a pedepsei privative de libertate.

Prin decizia penală nr. 107 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2486/2006, au fost respinse apelurile declarate de condamnatul D.C. și Primăria comunei Brăești, județul Buzău împotriva sentinței penale nr. 24 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Buzău, ca nefondate, fiind obligat fiecare apelant la plata sumei de câte 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt. Dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., ce permit întreruperea executării pedepsei închisorii, raportat la împrejurările pretins a fi prejudiciabile prin deținerea apelantului D.C., calitatea acestuia, împrejurările săvârșirii infracțiunilor stabilite în sarcină, încetarea de drept și preluarea funcțiilor eligibile în cazul condamnărilor definitive, reglementate prin Legile nr. 393/2004 și nr. 215/2001 au fost legal interpretate. Într-adevăr textele procedurale menționate permit instanțelor judecătorești să dispună întreruperea actului execuțional, pe motive sociale, dar sub probarea îndeplinirii condiției cumulative a existenței unor împrejurări de fapt care prin natura lor ar produce consecințe grave, fie asupra familiei condamnatului, fie asupra bunului mers al persoanei juridice în care își desfășura activitatea anterior condamnării.

Apelantul D.C. execută o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 67 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Buzău, modificată prin decizia penală nr. 570/2006 a I.C.C.J., secția penală, stabilindu-se vinovăția pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, precum și participație improprie la infracțiunile silvice prevăzută de art. 31 raportat la art. 31 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 96/1998 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., parte din sancțiuni intrând sub incidența Legii nr. 543/2002 și respectiv O.G. nr. 18/2003. Din considerentele acesteia a rezultat că faptele au fost comise pe perioada 1999 - 2002, când în calitate de administrator al SC P.P.L.

SRL și primar al comunei Brăești, acesta a determinat cu intenție pe angajații respectivei societăți comerciale să taie de pe picior arbori nemarcați din pădurile aparținând O.S.N., dar și patrimoniului unității administrativ-teritoriale în care își exercita mandatul, producând prejudicii materiale de circa 500.000.000 lei, nerecuperat. Mai este de observat că pentru prejudiciul produs părții vătămate Primăria Brăești în sumă de 163.201.779 lei, reprezentând contravaloarea a 183 mc. Arbori tăiați ilegal, nu s-a exercitat acțiunea civilă în procesul penal, dispunându-se luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen.

Pe de altă parte, din coroborarea art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 392/2004 privind Statutul aleșilor locali și art. 82 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a Administrației publice locale se determină concluzia că în situația condamnărilor penale, pe data rămânerii definitive a hotărârii, mandatul de primar încetează de drept, iar atribuțiile sunt preluate în aceleași condiții de către viceprimarul desemnat cu votul majoritar al consilierilor în funcție. Or, în atare situație, temeinic prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de art. 455 – art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei, de către un condamnat pentru infracțiuni comise în exercițiul funcției eligibile deținute având ca urmare producerea unor prejudicii importante avutului privat și public și demonstrând pasivitate în recuperarea acestora.

Atât preluarea atribuțiilor cât și pretinsa inițiere a vicepreședintelui desemnat să îl înlocuiască de drept în derularea angajamentelor contractuale, inclusiv cu finanțare externă nu impun prezența acestuia la locul de muncă, cât timp nu mai are capacitatea legală și morală a emiterii vreunei decizii privind buna funcționare a localității și gestionarea eficientă a resurselor acesteia. Pe de altă parte, din adeverința eliberată la 9 martie 2006 de Primăria comunei Brăești, depusă ca act nou în apel, s-a reținut faptul că soția condamnatului locuiește împreună cu fiica sa majoră, căsătorită, întreținerea asigurându-se din venituri constant realizate în principal de soțul acesteia, suficiente pentru a-i permite continuarea instruirii universitare prin cursuri la distanță.

Aceste împrejurări unite cu înscrisurile ce atestă existența unor tratamente medicale postoperatorii specifice vârstei a treia, au justificat concluzia instanței că situația materială a familiei și sănătatea soției acestuia nu impun întreruperea imediată a programului punitiv instituționalizat. Ameliorarea acestora se poate realiza în cadrul obligației de sprijin ce incumbă ascendenților și descendenților, potrivit codului familiei, neconstituind atribuția sa exclusivă. Prin urmare, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor cerute de prevederile art. 453 lit. c) combinat cu art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 67/2003 a Tribunalului Buzău, modificată, hotărârea primei instanțe a fost apreciată ca fiind dreaptă și conformă prevederilor legii, situație în care apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., văzând și dispozițiile art. 381 combinat cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri condamnatul D.C. și C.L. al comunei Brăești, acesta din urmă formulând și motive scrise de recurs. În motivele de recurs depuse la dosar s-a criticat decizia instanței de apel pentru faptul că nu s-a observat realitatea, respectiv existența unor lucrări de o extremă importanță pentru prezentul și viitorul comunei care sunt pe cale să se piardă datorită rămânerii primăriei fără primarul care a condus în exclusivitate timp de 16 ani și care fără să aibă pretenția exercitării în perioada întreruperii executării pedepsei a atribuțiilor de primar și fără remunerație, dorește să ajute înlocuitorul și alți funcționari ai primăriei să prindă ritmul și metodele corespunzătoare pentru a duce la capăt investițiile din fonduri nerambursabile și aplicarea legilor proprietății.

Investițiile se referă la aducțiune de apă curentă în comună, la drumuri, îndiguiri și alte lucrări care ar aduce mari progrese la nivelul comunei. Cu toată abordarea complexă a argumentelor de respingere a apelului, instanța de apel a ignorat adresa nr. 386 din 09 martie 2006 trimisă C.L. Brăești de către Cabinetul Ministerului Agriculturii, din care a rezultat că cel mai urgent contract cu Agenția S.A.P.A.R.D. prezintă întârzieri majore în derulare, motiv pentru care se impun măsuri urgente de execuție. În cazul în care nu sunt remarcate progrese evidente în luna mai anul curent consiliul este avizat că se va rezilia contractul, iar sumele decontate până acum se vor transforma în debite. Totodată a fost invocat ca temei art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., solicitându-se admiterea recursului, schimbarea hotărârilor atacate, admiterea cererii și dispunerea întreruperii pedepsei pe timp de 3 luni. La dosarul cauzei au fost depus adrese din partea enoriașilor Parohiei B. și colectivului de cadre didactice, solicitându-se admiterea întreruperii executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni a condamnatului D.C., fost primar pentru implementarea unor proiecte de reabilitare drumuri și alimentare cu apă, reparații capitale la două școli, de care s-a ocupat exclusiv condamnatul și care fără prezența acestuia sunt sortite eșecului. Apărătorul recurentului condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei conform art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., prezența condamnatului fiind necesară realizării unor proiecte importante pentru locuitorii comunei Brăești. Primarul comunei Brăești, P.G. evocând conținutul motivelor de casare scrise formulate de C.L. a solicitat admiterea recursurilor și întreruperea executării pedepsei, prezența condamnatului, care timp de 14 ani a fost primar al comunei, fiind absolut necesară realizării investiției finanțate din fonduri S.A.P.A.R.D., depunând la dosar note scrise în același sens. Reprezentantul C.L. al comunei Brăești, consilier juridic R.C.

a solicitat admiterea ambelor recursuri, susținând că prezența condamnatului va fi benefică pentru realizarea proiectelor inițiate în localitate. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului condamnat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursurile declarate de condamnatul D.C. și C.L. al comunei Brăești împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 pentru recurentul condamnat D.C. și art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile condamnatului și C.L., ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și temeinic motivat a considerat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul D.C., nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se că situația invocată de condamnat, atât privind consecințele grave ce ar surveni asupra patrimoniului unității administrativ-teritoriale, ca urmare a preluării și pretinsei inițieri a viceprimarului în derularea angajamentelor contractuale, inclusiv cele legate de finanțare străină, respectiv cele derulate în cadrul programului S.A.P.A.R.D., cât și cele referitoare la familia sa nu se circumscriu împrejurărilor speciale impuse de legiuitor în conținutul prevederilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. pen. Astfel, instanța de apel a examinat situația condamnatului D.C., fost primar al C.L.

Brăești, căruia urmare a condamnării sale definitive i-a încetat mandatul de primar, prin prisma dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, împrejurare în care atribuțiile sale sunt preluate în aceleași condiții de către viceprimarul desemnat cu votul majoritar al consilierilor în funcție, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a A.P.L.

Înalta Curte consideră că motivele invocate de recurenți privind necesitatea prezenței condamnatului la preluarea atribuțiilor și inițierea viceprimarului în derularea angajamentelor contractuale, inclusiv a celor cu finanțare externă, concretizat într-un sprijin prin oferirea de explicații, nu se circumscriu accepțiunii împrejurărilor speciale, deoarece persoana care înlocuiește primarul căruia i-a încetat mandatul înainte de termen, ca urmare a împrejurării arătate, are obligația de a cunoaște nu numai prevederile legale în exercitarea atribuțiilor conferite de funcție, dar și mijloacele necesare de a solicita informații instituțiilor abilitate, în vederea bunei desfășurări a unor astfel de angajamente, iar părților contractante de a respecta clauzele prevăzute.

Astfel, critica recurenților că instanța de apel nu a făcut o examinare a situației condamnatului cu privire la consecințele pe care le-ar avea lipsa acestuia în derularea unor proiecte cu finanțare din cadrul programului S.A.P.A.R.D., nu poate fi avută în vedere, deoarece prima instanță de control judiciar a examinat în concret împrejurările invocate față de calitatea deținută de condamnat, respectiv aceea de primar, de faptele pentru care acesta a fost condamnat, înșelăciune, evaziune fiscală, participație improprie la infracțiunile silvice, parte din sancțiuni intrând sub beneficiul Legii nr. 543/2002 și respectiv O.G. nr. 18/2003, de dispozițiile Legilor nr. 393/2004 și 215/2001.

Totodată, instanța de apel a motivat că nu sunt îndeplinite cerințele pentru întreruperea executării pedepsei, așa cum de altfel în mod temeinic a stabilit prima instanță, evidențiind că faptele reținute în sarcina condamnatului au fost comise în exercițiul funcției eligibile deținute, producând prejudicii importante avutului privat și public, demonstrând pasivitate în recuperarea acestora. Înalta Curte a evaluat materialul probator administrat, atât în primă instanță, cât și în apel, respectiv contractul nr. C 2.111021000106 din 16 aprilie 2003 pentru Acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D.

România încheiat între Agenția S.A.P.A.R.D. și C.L. al comunei Brăești, județul Buzău, în care la art. 2 alin. (2) din C.C.C.F. se arată că „durata de execuție a proiectului va fi până la data de 30 mai 2006”, contractul de proiectare nr. 3263 din 13 decembrie 2005 și graficul de execuție, contractul de execuție de lucrări nr. 2090 din 22 decembrie 2004, precum și adresa nr. 386 din 09 martie 2006 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale adresată C.L.

Brăești privind întârzierile majore în proiectul de infrastructură rurală contractat cu Agenția S.A.P.A.R.D., impunându-se măsuri urgente de intensificare a ritmului de execuție, în cazul neremarcării progreselor evidente până la 31 mai 2005, față de situația actuală, se va sista finanțarea (rezilierea contractului), iar sumele decontate până la acel moment, se vor constitui debite, față de situația recurentului D.C., fost primar, condamnat pentru infracțiuni comise în exercițiul funcției, prin prisma dispozițiilor exprese prevăzute în Legile nr. 323/2004 și 215/2001 în raport cu art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., constatând că în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materia întreruperii executării pedepsei, în sensul respingerii apelurilor, considerând că cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este întemeiată, motivele invocate necircumstanțiindu-se împrejurărilor speciale, care ar avea grave consecințe asupra activității C.L. Mai mult, durata maximă pentru care s-ar poate dispune întreruperea executării pedepsei de 3 luni prevăzută de lege nu ar putea să conducă la ameliorarea situației derulării contractelor încheiate de C.L. al comunei Brăești, având în vedere durata limită a contractului, respectiv 31 mai 2006 și adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care o confirmă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar.

Înalta Curte constată că în cauză, instanța de apel prin decizia pronunțată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte nu poate examina prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., critica recurentului C.L. al comunei Brăești, că instanța de apel nu s-a pronunțat în raport și cu adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale către C.L. Brăești cu nr. 386 din 09 martie 2006 în care semnala întârzieri majore în derularea proiectului de infrastructură rurală contractat cu Agenția S.A.P.A.R.D., depusă în apel, aflată la dosarul acelei instanțe, deoarece analiza acestei critici poate avea loc numai cu privire la obligațiile ce incumbă instanței de fond.

Astfel, în conținutul dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut 21 de cazuri în care hotărârile sunt supuse casării, cel reglementat la pct. 10 referindu-se la mai multe ipoteze, respectiv „instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului”. Așa cum a fost reglementat, acest caz de casare vizează omisiuni ale instanței de fond, aspect ce rezultă chiar din conținutul ipotezelor enunțate, nepronunțarea asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, probe administrate, cereri esențiale pentru părți, care sunt de esența judecății în primă instanță, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru.

De asemenea, pentru a fi operabil acest caz de casare, legiuitorul mai impune și condiția privind în ce măsură nepronunțarea influențează soluția procesului, astfel că apărările formulate de către inculpat trebuie să demonstreze dacă proba sau cererea solicitată a fost admisă sau respinsă, ori dacă în cazul administrării probei, prin simpla ei menționare, fără o evaluare, a dus la o soluție contrară celei care s-ar fi putut pronunța dacă proba ar fi fost valorificată prin analiză și interpretare. În contextul cauzei, Înalta Curte, critica recurentului condamnat se referă la omisiunea instanței de apel cu privire la nepronunțarea asupra unei probe administrate, ceea ce excede analizei, nevizând omisiuni ale instanței de fond.

Înalta Curte a examinat, însă înscrisul menționat, în contextul mijloacelor de probă administrate, a prevederilor legale aplicate, prin soluțiile pronunțate, prin prima cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanța de apel nu a reținut motivele invocate de condamnat privind situația sa familială, motivând temeinic, în raport cu mijloacele de probă administrate sub acest aspect, respectiv adeverința eliberată la 9 martie 2006 de Primăria comunei Brăești, ce atestă să soția condamnatului locuiește împreună cu fiica sa majoră, căsătorită, întreținerea asigurându-se din venituri constant realizate, în principal, de soțul acesteia, suficiente pentru a-i permite continuarea instruirii universitare prin cursuri la distanță, depusă ca act nou în apel, înscrisurile privind existența unor tratamente medicale postoperatorii, că situația materială a familiei și sănătatea soției acestuia nu impun întreruperea executării pedepsei.

Așadar, în cauză instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnatul D.C. și C.L. al comunei Brăești împotriva deciziei penale nr. 107 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul C.L. al comunei Brăești la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnatul D.C. și C.L. al comunei Brăiești împotriva deciziei penale nr. 107 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul C.L. al comunei Brăiești la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2006.