ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1513/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 5409 din 26

septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul

declarat de inculpatul D.A.E. împotriva deciziei penale nr. 101/ A din 12

aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei decizii penale, D.A.E.

a formulat prezenta contestație în anulare, susținând că judecarea recursului

s-a făcut fără citarea sa la adresa indicată din Spania iar pe de altă parte

pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal invocând cazurile de casare prevăzute de art. 386 lit. a) și c) C. proc.

pen.

Examinând pe fond contestația în

anulare2005, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată.

Referitor la neîndeplinirea

procedurii de citare a inculpatului la instanța de recurs la data judecării

cauzei care constituie conform art. 286 lit. a) C. proc. pen., un caz de

contestație în anulare, susținerea contestatorului este nefondată.

Astfel, verificând modul de citare

(recurent în acel dosar), 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

citarea pentru termenul din 26 septembrie 2005 (dată la care s-a luat în

examinare recursul declarat) s-a făcut legal potrivit art. 177 alin. (1) și (8)

C. proc. pen.

Măsura de citare s-a luat având în

vedere adresa indicată de recurent și care nu corespunde cu adresa precizată

prin certificatul de înscriere în registrul de evidență a populației emis de

Primăria Denia - Spania.

Totodată la dosar recurentul cere

expres citarea la adresa indicată mai sus cu mențiunea că ulterior să fie citat

la cabinetul avocatului ce va fi angajat.

Prin cererea depusă la dosar de Cabinetele

Asociate M. s-a solicitat ca citarea inculpatului să nu se mai facă la sediul

acestora întrucât nu au fost angajați, aceasta urmând a fi făcută la adresele

indicate în țară.

Cum adresa indicată de contestator

nu corespunde adresei indicate de organul administrativ din Spania, citarea s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor legale astfel încât primul motiv invocat

este nefondat.

Referitor la critica formulată în

sensul că ar opera prescripția răspunderii penale, nici aceasta nu poate fi

primită.

Contestatorul a fost condamnat. la 4

ani închisoare. pentru săvârșirea infracțiunii (la 6 iulie 1997) prevăzută de art.

20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și e) cu aplicarea art.

13 C. pen.

Or, potrivit art. 124 C. pen.,

prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă

termenul de prescripție prevăzut de art. 122 C. pen., este depășit cu încă

jumătate.

În această situație, indiferent cum

s-ar face calculul termenului în raport de limitele de pedeapsă (infracțiune

consumată sau tentativă) termenul prescripției speciale nu s-a împlinit,

constatându-se totodată că atât la urmărire cât și la judecarea în fond și în

apel s-au îndeplinit acte de natură a întrerupe acest termen curgând un nou

termen de prescripție.

În consecință, Curtea va respinge,

ca nefondată, contestația în anulate cu obligarea contestatorului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul D.A.E. împotriva deciziei penale nr. 5409

din 26 septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul nr. 2919/2005.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

martie 2006.