ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2640/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 315 din 12 martie 2004 a Tribunalului Iași, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S.C.J.U.S.S. Iași, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Târgu Ocna și s-a dispus rezilierea contractului de furnizare produse din 16 iunie 2003 cu obligarea pârâtei la 110.000 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond, a fost respins prin decizia nr. 393 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. S-a reținut că rezilierea contractului din 16 iunie 2003 a fost în mod corect dispusă de tribunal, întrucât a expirat la 31 iulie 2003, iar pârâta nu dorește prelungirea acestuia.

Că nu are relevanță faptul că apelanta a livrat un detergent de altă calitate decât cel pentru care au existat testări cât timp intimata a achitat contravaloarea detergentului primit și nu dorește prelungirea convenției încheiată între părți. Împotriva acestei decizii, pârâta SC C. SRL cu sediul în Târgu Ocna, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului. Că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. S-a reținut că pe toată durata contractului până la formularea cererii de reziliere a existat o singură livrare cu factura din 8 mai 2003. Că raportul de expertiză efectuat în cauză nu face referire la acest contract și nici la cantitatea de detergent livrat cu factura menționată, nu rezultă că s-ar fi executat prelevări din produsul detergent livrat cu această factură.

Mai mult, după depunerea raportului de expertiză, a formulat plângere penală în curs de soluționare. Recurenta a invocat că nu s-au respectat cerințele art. 720 1 C. proc. civ., privind concilierea directă, litigiul având o valoare comercială de 51.408.000 lei. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului cu motivarea că recurenta a fost legal citată, nu a contestat raportul de expertiză și mai mult contractul încheiat între părți a expirat și nu dorește prelungirea acestuia. Recursul nu este fondat. Primul motiv de recurs invocat privind soluționarea litigiului fără ca recurenta să fie legal citată, nu este fondat. La data de 6 septembrie 2004, recurenta a fost prezentă prin apărător B.I.

și la instanța de apel, când i s-a pus în vedere să facă dovezi privind încasarea contravalorii detergentului din litigiu, litigiul s-a amânat la data de 18 octombrie 2004, când s-a soluționat în fond și pârâta a fost prezentă prin același avocat. Așa fiind, au fost respectate dispozițiile legale privind citarea pârâtei prevăzute de art. 88 și următoarele C. proc. civ. și a dreptului de apărare conform art. 155 alin. (1) C. proc. civ. Nici pe fondul litigiului criticile nu sunt întemeiate. Părțile au încheiat contractul de furnizare produse din 16 iunie 2003, privind livrarea de materiale pentru curățenie de către pârâtă, reclamantei, conform anexei la contract. La capitolul IV intitulat „durata contractului” s-a stabilit că acesta este valabil până la data de 31 iulie 2003, cu posibilitatea de prelungire prin act adițional.

Imediat după încheierea contractului, reclamanta a constatat că livrarea de detergent automat efectuată la 8 mai 2003, nu corespunde din punct de vedere calitativ, așa cum rezultă din adresa din 21 mai 2003. În adresă s-a menționat că în cazul în care pârâta nu va proceda la înlocuirea detergentului, conform art. 11.2 din contract, în termen de 3 zile, contractul va fi reziliat. Reclamanta prin serviciul administrativ (bloc lenjerie) a întocmit un referat prin care s-a adus la cunoștința conducerii unității că detergentul automat livrat de pârâtă nu corespunde calitativ condițiilor în care, s-a încheiat contractul dintre părți. Cum pârâta nu a răspuns acestei comunicări, reclamanta a formulat litigiul de față.

La instanța de fond s-a depus raportul de expertiză întocmit la 6 februarie 2004 (la cererea instanței) care a concluzionat că produsul „detergent A.” analizat, este de calitate foarte slabă”. Recurenta – pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, dar în apel a făcut dovezi că a formulat plângere penală împotriva expertei M.Z. În mod corect ambele instanțe au reținut că părțile au încheiat contractul de furnizare de produse din 16 iunie 2003 pe durată determinată, aceasta a expirat la data de 31 iulie 2003 conform art. 4.1 din contract. Pe de altă parte, pârâta – recurentă a încasat contravaloarea detergentului livrat reclamantei – intimate, iar aceasta din urmă nu dorește prelungirea contractului.

Așa fiind, în mod corect ambele instanțe au reținut că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1020 și 1021 C. civ., și au dispus rezilierea contractului încheiat între părți care a expirat la data de 31 iulie 2003. Susținerea recurentei că nu s-au respectat dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., privind procedura prealabilă de conciliere va fi înlăturată întrucât aceasta este obligatorie în cererile evaluabile în bani, ori obiectul litigiului dedus judecății este rezilierea contractului de furnizare încheiat între părți. Pentru toate aceste considerente, se constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL Târgu Ocna, împotriva deciziei nr. 393 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 aprilie 2005.