ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2640/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 315 din 12 martie

2004 a Tribunalului Iași, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul S.C.J.U.S.S. Iași, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Târgu Ocna

și s-a dispus rezilierea contractului de furnizare produse din 16 iunie 2003 cu

obligarea pârâtei la 110.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

hotărârii instanței de fond, a fost respins prin decizia nr. 393 din 25

octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios

administrativ.

S-a reținut că rezilierea

contractului din 16 iunie 2003 a fost în mod corect dispusă de tribunal,

întrucât a expirat la 31 iulie 2003, iar pârâta nu dorește prelungirea

acestuia. Că nu are relevanță faptul că apelanta a livrat un detergent de altă

calitate decât cel pentru care au existat testări cât timp intimata a achitat

contravaloarea detergentului primit și nu dorește prelungirea convenției

încheiată între părți.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

C. SRL cu sediul în Târgu Ocna, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că nu a fost

legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului.

Că instanța a soluționat procesul

fără a intra în cercetarea fondului.

S-a reținut că pe toată durata

contractului până la formularea cererii de reziliere a existat o singură

livrare cu factura din 8 mai 2003. Că raportul de expertiză efectuat în cauză

nu face referire la acest contract și nici la cantitatea de detergent livrat cu

factura menționată, nu rezultă că s-ar fi executat prelevări din produsul

detergent livrat cu această factură.

Mai mult, după depunerea raportului

de expertiză, a formulat plângere penală în curs de soluționare.

Recurenta a invocat că nu s-au

respectat cerințele art. 720

1

C. proc. civ., privind concilierea

directă, litigiul având o valoare comercială de 51.408.000 lei.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului cu motivarea că recurenta a fost legal citată,

nu a contestat raportul de expertiză și mai mult contractul încheiat între

părți a expirat și nu dorește prelungirea acestuia.

Recursul nu este fondat.

Primul motiv de recurs invocat

privind soluționarea litigiului fără ca recurenta să fie legal citată, nu este

fondat.

La data de 6 septembrie 2004,

recurenta a fost prezentă prin apărător B.I. și la instanța de apel, când i s-a

pus în vedere să facă dovezi privind încasarea contravalorii detergentului din

litigiu, litigiul s-a amânat la data de 18 octombrie 2004, când s-a soluționat

în fond și pârâta a fost prezentă prin același avocat.

Așa fiind, au fost respectate

dispozițiile legale privind citarea pârâtei prevăzute de art. 88 și următoarele

C. proc. civ. și a dreptului de apărare conform art. 155 alin. (1) C. proc.

civ.

Nici pe fondul litigiului criticile

nu sunt întemeiate.

Părțile au încheiat contractul de

furnizare produse din 16 iunie 2003, privind livrarea de materiale pentru

curățenie de către pârâtă, reclamantei, conform anexei la contract.

La capitolul IV intitulat „durata

contractului” s-a stabilit că acesta este valabil până la data de 31 iulie

2003, cu posibilitatea de prelungire prin act adițional.

Imediat după încheierea

contractului, reclamanta a constatat că livrarea de detergent automat efectuată

la 8 mai 2003, nu corespunde din punct de vedere calitativ, așa cum rezultă din

adresa din 21 mai 2003.

În adresă s-a menționat că în cazul

în care pârâta nu va proceda la înlocuirea detergentului, conform art. 11.2 din

contract, în termen de 3 zile, contractul va fi reziliat.

Reclamanta prin serviciul

administrativ (bloc lenjerie) a întocmit un referat prin care s-a adus la

cunoștința conducerii unității că detergentul automat livrat de pârâtă nu

corespunde calitativ condițiilor în care, s-a încheiat contractul dintre părți.

Cum pârâta nu a răspuns acestei

comunicări, reclamanta a formulat litigiul de față.

La instanța de fond s-a depus

raportul de expertiză întocmit la 6 februarie 2004 (la cererea instanței) care

a concluzionat că produsul „detergent A.” analizat, este de calitate foarte

slabă”.

Recurenta – pârâtă nu a formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză, dar în apel a făcut dovezi că a formulat

plângere penală împotriva expertei M.Z.

În mod corect ambele instanțe au

reținut că părțile au încheiat contractul de furnizare de produse din 16 iunie

2003 pe durată determinată, aceasta a expirat la data de 31 iulie 2003 conform art.

4.1 din contract.

Pe de altă parte, pârâta – recurentă

a încasat contravaloarea detergentului livrat reclamantei – intimate, iar

aceasta din urmă nu dorește prelungirea contractului.

Așa fiind, în mod corect ambele

instanțe au reținut că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1020

și 1021 C. civ., și au dispus rezilierea contractului încheiat între părți care

a expirat la data de 31 iulie 2003.

Susținerea recurentei că nu s-au

respectat dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., privind procedura

prealabilă de conciliere va fi înlăturată întrucât aceasta este obligatorie în

cererile evaluabile în bani, ori obiectul litigiului dedus judecății este

rezilierea contractului de furnizare încheiat între părți.

Pentru toate aceste considerente, se

constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul

declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC C. SRL Târgu Ocna, împotriva deciziei nr. 393 din 25

octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 aprilie 2005.