ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7712/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 iunie 2003, reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România a chemat în judecată pârâții Municipiul Sibiu, prin Primar, SC U. SA, I.C., pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul situat în Sibiu, înscris în C.F. 12277 nr.top 286/1/III, 286/1/III încheiat între R.A.G.C.L. Sibiu (SC U. SA) și I.C., repunerea părților în situația anterioară și rectificarea cărții funciare în sensul radierii înscrierilor referitoare la acest contract. Prin precizarea de acțiune de la 25 septembrie 2003, același reclamant a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, cu nr. 4799/1998 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 496/2002 încheiat între pârâtul I.C.

și F.F.E., P.E.C. și introducerea în cauză a pârâților F.F.E., P.E.C. Prin sentința civilă nr. 614 din data de 29 ianuarie 2004, Judecătoria Sibiu a respins acțiunea și l-a obligat pe reclamant la 6.000.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâți. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 87/A pronunțată la 25 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, căreia i-a fost dat spre soluționare apelul a apreciat că nu are competență materială în soluționarea acestei căi de atac și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. Pentru a se dezinvesti, instanța a reținut că valoarea obiectului litigiului este sub 1 miliard de lei, astfel cum a fost modificat art. 282 1 C. proc.

civ., prin Legea nr. 195/2004 și că sentința judecătorească nu este susceptibilă de apel, ci în raport de prevederile art. 299 alin. (3) din același cod, calea de atac este recursul, iar competența de soluționare revine tribunalului în temeiul textului procesual mai sus evocat. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 943/2005, iar prin decizia nr. 169 de la 7 aprilie 2005, această instanță, la rându-i, și-a declinat competența materială de soluționare a căii de atac în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, cu motivarea că nu pot fi aplicate în speță, dispozițiile Legii nr. 195/2004, care nu erau în vigoare la data pronunțării sentinței, și nici prevederile art. 282 1 în modificarea edictată de legiuitor, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004.

S-a apreciat că apelul nu poate fi soluționat de tribunal, întrucât acesta are o competență specială în ceea ce privește soluționarea apelului, anume, numai în materiile expres atribuite de legiuitor în competența sa, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. Urmare conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea regulatorului de competență va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu competența soluționării apelului pentru considerentele ce succed.

Este de observat că Judecătoria Sibiu a fost investită de reclamant la data de 18 iunie 2003 cu soluționarea unei acțiuni prin care s-a solicitat, conform precizării cererii introductive de instanță, constatarea nulității absolute a două contracte de vânzare cumpărare și repunerea părților în situația anterioară cu efectuarea cuvenitelor rectificări în Cartea Funciară, acțiune cu caracter real, ce tinde la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. nr. 12277 nr.top 286/1/III, 287/1/III.

Scopului urmărit de reclamant, prin cererea de chemare în judecată este readucerea bunului în patrimoniul reclamantei, apropierea acestuia așa încât acțiunea poate fi valorificată sub criteriul valoric al celor două contracte de vânzare cumpărare, prin raportare la valoarea acestora, de 10.437.973 lei (contract de vânzare-cumpărare nr. 4799/1998) și 100.000.000 lei (contract de vânzare-cumpărare subsecvent cu nr. 496/2002), în sumă totală de 110.437.973 lei. Calea de atac se naște în raport de data pronunțării hotărârii atacate și de obiectul acțiunii, așa încât este de precizat că la data de 29 ianuarie 2004, când s-a pronunțat sentința nr. 614 art. 282 1 C. proc. civ.

avea următoarea reglementare „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”. Din redactarea art. 282 1 rezultă că legiuitorul a enumerat și evidențiat expres cazurile care nu sunt susceptibile de apel. Raportat la obiectul acțiunii, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, cauza dedusă judecății nu se regăsește în cuprinsul cererilor descrise în art. 282 1 C. proc.

civ. în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004. Prin actul normativ menționat legiuitorul a extins sfera cererilor care nu sunt susceptibile de apel cu „litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.” La data de 29 ianuarie 2004, când a fost pronunțată sentința nr. 614 a Judecătoriei Sibiu, nu erau în vigoare dispozițiile art. 282 1 astfel cum au fost modificate, urmare Legii nr. 195/2004, așa încât Curtea de Apel Alba Iulia nu trebuia să se raporteze la conținutul art. 282 1 în forma reglementată urmare a Legii nr. 195/2004. Ca atare, sentința este supusă apelului care va fi soluționat de tribunal, potrivit prevederilor art. 2 pct. 2 C. proc.

civ., în vigoare la data pronunțării sentinței Judecătoriei Sibiu, întrucât acestuia îi revine în competență apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță. Potrivit textului procedural evocat tribunalul judecă, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Sibiu competența soluționării apelului declarat de reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România împotriva sentinței civile nr. 614 din 29 ianuarie 2004 a Judecătoriei Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.