ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3369/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

9 decembrie 2002, reclamanta F. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și prin Consiliul local

Certeju de Sus a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să constate că reclamanta a

dobândit dreptul de proprietate asupra construcției „spații comerciale UJECOOP”

situată la parterul blocului nr. 2 Certeju de Sus, în suprafață de 689 mp.

- să constate că reclamanta nu are

drept de superficie asupra terenului aferent construcției „spații comerciale”

pe durata existenței construcției.

- să dispună intabularea în cartea

funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor dreptul de superficie

asupra terenului aferent construcțiilor.

În motivarea acțiunii reclamanta

arată că spațiile comerciale au fost executate în perioada 1983–1987 în regie

proprie, din fonduri de investiție proprii și din anul 1987 aceste spații au

fost folosite numai de către unitatea lor.

În drept, acțiunea este întemeiată

pe prevederile art. 111 C. proc. civ.

Judecătoria Deva, prin sentința

civilă nr. 312 din 4 februarie 2004 a respins acțiunea formulată de către

reclamantă.

A reținut instanța de fond că

inițial reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate și a celui

de superficie în legătura cu spațiile comerciale existente la parterul blocului

nr. 2 și după ce expertul a constatat că aceste spații sunt la parterul

blocului nr. 10, cu ocazia susținerii cauzei pe fond, reclamanta și-a modificat

acțiunea, modificare considerată de către instanță ca fiind tardivă.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta a declarat apel invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 971 din 16 iunie 2004, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că din

raportul de expertiză rezultă că spațiul în litigiu nu poartă nr. 2, ci numărul

10, că blocul are 3 scări și 12 apartamente.

A reținut deasemenea că pentru

delimitarea spațiilor comerciale de părțile comune de folosință, este necesară

acordarea unui număr nou topo reclamantei pe terenul proprietatea statului, în

timp ce părțile comune de folosință vor rămâne pe numărul topo inițial.

Însă față de aceste concluzii

tehnice ale expertului și pentru că se produce o desmembrare, s-ar fi impus ca

reclamanta să cheme în judecată toate persoanele fizice și juridice care dețin

cote-părți de proprietate în indiviziune din părțile comune ale blocului.

Deci numai în contradictoriu cu

aceste persoane reclamanta ar fi putut să solicite constatarea dreptului său.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat apel, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că din precizarea făcută

de către expert rezultă că blocul de locuințe nr. 2 este unul și același cu

blocul nr. 10.

Se mai susține că în mod greșit

instanța de apel a reținut că era necesar ca acțiunea să fi fost formulată în

contradictoriu cu proprietarii tuturor apartamentelor din bloc, fiind suficient

că a chemat în judecată Statul Român.

Recursul este nefondat.

Este de reținut că în mod legal și

temeinic instanța de apel, față de constatările expertului tehnic, a reținut că

pentru constatarea dreptului de proprietate și superficie și intabularea

acestora, față de împrejurarea că blocul are 3 scări A, B și C și câte 12 apartamente

pentru fiecare scară,

situate la 4 nivele, este necesar ca acțiunea să fie făcută

în contradictoriu cu toate persoanele care dețin cote-părți indivize de

proprietate.

Din aceste rezultă că este necesară

o desmembrare a numerelor topo din C.F.

În consecință reclamanta nechemând

în judecată persoanele mai înainte arătate, în mod corect acțiunea a fost

respinsă.

De menționat că problema identității

dintre numerele 2 și 10 ale blocului, față de împrejurarea mai înainte arătate,

nici nu mai necesită să fie analizată mai ales că precizarea expertului are la

bază „confirmarea la fața locului” a organelor Primăriei comunei Certejul de

Susu.

Astfel fiind, având în vedere

considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC F. Hunedoara împotriva deciziei civile nr. 971 A din 16

iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2005.