ÎCCJ, Decizia nr. 172/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 172/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 951 din 27 iunie 2011
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost
respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar
formulată de inculpatul A.N.A.R.B.M. și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea
înregistrată sub nr. 5245/1/2011, inculpatul A.N.A.R.B.M. a solicitat punerea
sa în libertate sub control judiciar, învederând că îndeplinește condițiile
cerute de lege, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de
a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să
zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori,
alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
S-a arătat în
cuprinsul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, precum și în
cadrul dezbaterilor de către apărătorul ales al inculpatului, că în
împrejurarea în care probatoriul administrat în cauză până în prezent a constat
în interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate de inculpat cu
comisionarul vamal T.D., nu există vreun risc, ca în eventualitatea punerii în
libertate a inculpatului, acesta să influențeze în vreun mod poziția procesuală
a celorlalți participanți la activitatea infracțională, persoane care nu au
recunoscut contribuția lor în comiterea infracțiunilor.
În susținerea cererii
formulate, s-a arătat că, spre deosebire de toți ceilalți inculpați cercetați
în cauză, inculpatul A.N.A.R.B.M. a manifestat o conduită procesuală adecvată,
de recunoaștere și regret a faptelor comise, și mai mult decât atât, a
colaborat încă din anul 2008 cu organele judiciare informându-le cu privire la
activități ilegale ce se desfășoară în portul Constanța Sud Agigea, contribuind
cu mult înainte de constituirea prezentei cauze penale, la cunoașterea unei
situații de fapt și la identificarea unor persoane implicate în comiterea
infracțiunii de corupție.
Inculpatul a invocat,
în favoarea sa, inexistența vreunei predispoziții infracționale și a subliniat
că este exclusă posibilitatea săvârșirii de noi fapte penale, precum și
aspectul evident, în opinia sa, că nu poate plana vreo suspiciune asupra sa cu
referire la influențarea celorlalți participanți, respectiv coinculpați, ce ar
urma să fie audiați, în raport cu natura probatoriilor, interceptările
convorbirilor telefonice, dar și cu conduita sa procesuală extrem de corectă,
manifestată în mod constant.
Examinând cererea de
liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementată în art.
160
8
C. proc. pen., prima instanță a constatat îndeplinită condiția
prevăzută în art. 160
6
C. proc. pen. pentru admisibilitatea în
principiu a cererii, în sensul că cererea este obiectiv încuviințată de lege,
există legitimitatea subiectivă a celui care a formulat-o, iar din datele
cauzei rezultă utilitatea funcțională, în sensul că poate produce efectele pe
care legiuitorul a înțeles să i le atribuie.
Condițiile prevăzute
de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie
sunt cele cuprinse în art. 160
6
C. proc. pen. și fac parte din
dispozițiile comune ale Secțiunii V (Capitolul I, Titlu IV, Parte generală a
Codului de procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar
și liberarea provizorie pe cauțiune.
Concluzionând cu
privire la faptul că în speța de față cererea de liberare provizorie sub
control judiciar promovată de către inculpat este în mod obiectiv încuviințată,
titularul este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art.
160
6
C. proc. pen.), cererea are pertinența funcțională în sensul că
poate conduce la satisfacerea interesului părții, cerințele legale ce creează
limitele admisibilității fiind satisfăcute, prima instanță a procedat la
verificarea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia unei
asemenea cereri.
În raport cu
prevederile art. 160
2
C. proc. pen. ce statuează asupra condițiilor
liberării, prima instanță a constatat :
Împotriva
inculpatului A.N.A.R.B.M., prin Ordonanța nr. 160/P/2010 din 23 mai 2011 a fost
pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și
pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în inițierea și
constituirea unui grup infracțional organizat, infracțiunii de dare de mită
prevăzută de art. 255 pct. 1 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr.
78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin Încheierea nr. 759 din 25
mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se
arestarea sa preventivă, alături de alți 28 inculpați pe o perioadă de 30 zile,
începând cu data de 25 mai 2011 până la 23 iunie 2011, inclusiv. Inculpatul A.N.A.R.B.M.
a fost reținut pe o durată de 24 ore în baza Ordonanței nr. 119 din 23 mai
2011, ora 22
:
45.
La momentul procesual
al luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că există indicii temeinice
potrivit cărora inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care e cercetat și
se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând un
interes public în sensul privării de libertate, astfel cum reiese din practica
C.E.D.O., interes care în cauza prezentă îl reprezintă inclusiv protejarea
opiniei publice de riscul lăsării în libertate a tuturor celor 29 inculpați ai
cauzei.
Considerând că alte
măsuri preventive nu sunt suficiente pentru a proteja în mod eficient interesul
public, s-a concluzionat cu privire la scopul legitim al prevenției, acela al
restabilirii prestigiului și încrederii societății civile în instituțiile
statului.
În sensul celor
statuate, judecătorul a reținut că s-au conturat indicii cu privire la
săvârșirea de către inculpatul A.N.A.R.B.M., în calitate de intermediar vamal,
în intervalele august 2010 – aprilie 2011, a mai multor acte materiale specifice
infracțiunii de dare de mită, acte comise, la intervale de timp diferite, însă
în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale unice, inițiind și
constituind un grup infracțional organizat, la nivelul instituțiilor vamale și
portuare din municipiul Constanța, având drept scop captura statului român în
privința activității de import-export mărfuri prin birourile vamale de pe raza
D.R.A..O.V. Constanța, dar și a municipiului București, alături de ceilalți
inculpați cercetați în cauză.
Rețeaua infracțională
astfel constituită de grupul infracțional organizat uzita de practici specifice
în instituirea unei modalități structurale funcționale de taxare ilicită în
favoarea grupului, a containerelor cu produse procesate în punctele vamale, cu
consecința perceperii unor sume de bani ilicite, iar infracțiunile ce ar fi
constituit și mijloacele de acțiune ale grupului infracțional organizat ar fi
fost darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală,
contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în
înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente
falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă
industrială înregistrată.
De asemenea,
judecătorul investit cu propunerea de arestare preventivă a constatat că
membrii grupului infracțional organizat cu atribuții specifice, pe paliere de
conducere și control, de protecție externă, de comandă și coordonare la nivelul
sistemului vamal și, în fine, de execuție – sunt inculpații B.E., P.A.C., M.L.,
B.M., C.S., D.L.A., B.L.C., O.C.C., S.I.M., M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J.,
T.H.D., T.D.I., T.V., B.S., I.M.I., P.L., C.M., H.L., C.M., Z.R.D.I., E.H.A., A.N.A.R.B.M.,
M.R., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Inculpații
susmenționați s-ar fi organizat într-un grup, caracterizat prin relații
structurale și de comunicare, supuse unor reguli stricte, circumscrise scopului
definit al grupului - captura statului în domeniul vamal și portuar.
Atât la momentul
procesul al dispunerii detenției provizorii, cât și la prelungirea măsurii
arestării preventive prin încheierea nr. 888 din ședința Camerei de consiliu
din 18 iunie 2011, s-a constatat incidența art. 143 alin. (1) C. proc. pen.,
cât și a prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În acest sens a fost
invocat materialul probator administrat în cauză, iar ca mijloace de probă,
redarea convorbirilor telefonice, a comunicațiilor tip SMS interceptate din
care a reieșit limbajul codificat cu privire la unele persoane ce fac parte din
grupul infracțional organizat, precum și al celor cu care aceștia intrau în
colaborare, dar și cu referire la sumele de bani ce erau pretinse ori, după
caz, oferite în cadrul grupului.
Pe de altă parte,
atât la momentul arestării preventive, cât și la cel al prelungirii măsurii
privative de libertate s-a considerat îndeplinită cerința existenței
pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul,
motivându-se prin gravitatea faptelor, dar și prin starea de nesiguranță ce ar putea
fi generată prin punere în libertate.
S-a arătat că faptele
de corupție reținute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate deosebită, cu
consecințe negative asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din
activități vamale și, totodată, sunt de natură să conducă la scăderea
încrederii persoanei implicate în activități licite de import-export în
instituțiile vamale.
Într-un asemenea
context, în raport cu inculpatul A.N.A.R.B.M., titularul cererii de liberare
provizorie sub control judiciar cu a cărei soluționare e investită instanța în
prezenta cauză, participația acestuia la derularea activității infracționale
descrise în precedent, ar fi constat, în concret, în promiterea, oferirea sau,
după caz, darea unor diverse sume de bani unor comisionari vamali, printre care
și inculpatul T.D.I., pentru ca aceștia să remită respectivele sume
lucrătorilor vamali, precum și conducerii grupului infracțional constituit, în
scopul încălcării atribuțiilor de serviciu și permiterii accesului pe teritoriul
României a unor containere importate ce conțineau, după caz, mărfuri
contrafăcute, alte mărfuri ori mărfuri în alte cantități, decât cele menționate
în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur și simplu, în
scopul că lucrătorii vamali să își exercite atribuțiile de serviciu și să
proceseze containerele respective, permiteau accesul lor în țară, în loc să fie
blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, la data de 24
august 2010 inculpatul care, în cadrul grupului infracțional organizat s-ar fi
situat pe palierul de execuție alături de alți membri ai grupului, intermediari
vamali, oameni de afaceri, ar fi promis inculpatului T.D.I. în calitatea
acestuia de comisionar vamal, că va oferi o sumă de bani neprecizată,
cuantificată prin expresia „cu ce trebuie” în scopul ca lucrătorii vamali de la
Biroul Vamal Constanța Sud Agigea să permită accesul în țară a două containere
cu mărfuri importate.
La data de 24 august
2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a dat mită suma de 1.800 dolari S.U.A. unui
lucrător vamal de la B.V.B. București, pentru finalizarea unor operațiuni de
tranzit vamal cu privire la două containere cu mărfuri importate ce au fost
anterior introduse în România prin B.V. Constanta Sud Agigea de către
inculpatul T.D.I. (24 august 2010, orele 15:35:33).
La data de 31 august 2010,
inculpatul A.N.A.R.B.M. a promis că va da o sumă de bani neprecizată
inculpatului T.D.I., pentru a fi dată la rândul său de acesta lucrătorilor
vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, pentru introducerea în țară a
unui container cu mărfuri diverse (pulovere, încălțăminte, etc.) (31 august
2010, orele 16:46:07; 16:49:44 și 18:30:54).
La data de 3
septembrie 2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a promis că va plăti suma de 2.500 dolari
S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța
Sud Agigea, sumă ce i-a fost cerută de inculpatul T.D.I. în numele acestora, ca
recompensă pentru efectuarea, în ziua anterioară, a unei operațiuni vamale pentru
un client al acestuia (3 septembrie 2010, ora 09:22:37).
La data de 6
noiembrie 2010, ora 08:54:36, inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu un client
cu identitate necunoscută, recuperarea sumelor de bani pe care acesta le-a
plătit deja, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal
Constanța Sud Agigea, pentru a permite intrarea în țară a containerului
aparținându-i clientului respectiv.
La data de 8
noiembrie 2010 ora 14:07:21, inculpatul A.N.A.R.B.M. i-a promis
interlocutorului B., ce l-a apelat telefonic din partea firmei SC C.C.S. SRL,
că îi va plăti cât mai curând banii pe care îi datorează pentru cei avansați
deja de firma respectivă, în numele său, cu titlu de mită pentru lucrătorii
vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea, cu ocazia introducerii în țară
a unor containere cu mărfuri prin firma fantomă „Ș.".
La data de 9
noiembrie 2010 (ora 10:52:40), inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu un client,
căruia i-a introdus în țară mărfuri, apelând la rețeaua coruptă din Biroul
Vamal Constanța Sud Agigea, plata sumelor ce i se datorează pentru
intermediere.
La data de 11
noiembrie 2010, ora 10:18:21, inculpatul A.N.A.R.B.M. este somat de numitul M.,
angajat al firmei SC C.C.S. SRL, să-și plătească urgent datoriile acumulate,
inclusiv prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanța
Sud Agigea pentru introducerea în țară a unui container cu fasole și cu piper.
La data de 12 noiembrie
2010 (ora 12:52:26), inculpatul A.N.A.R.B.M. a transmis unui client să
plătească mită pentru lucrătorii vamali câte 300 dolari S.U.A. la fiecare tir
cu marfă.
La data de 15 noiembrie
2010 (ora 18:01:51), inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu numitul M., angajat
al firmei SC C.C.S. SRL, introducerea în țară a cinci containere cu pastă de
roșii, prin darea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud
Agigea.
La data de 16 noiembrie
2010 (ora 11:44:17), inculpatul A.N.A.R.B.M. a intermediat cu numitul M.,
angajat al firmei SC C.C.S. SRL, introducerea în țară a unor mărfuri
aparținându-i clientului R.B., prin darea de mită către lucrătorii vamali de la
Biroul Vamal Constanța Sud Agigea.
La data de 24 noiembrie
2010 (ora 13:01:37), inculpatul A.N.A.R.B.M. și numitul M. au negociat plata
sumei de 15 milioane lei vechi ca mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul
Vamal Constanța Sud Agigea, în numele unui client al inculpatului A.N.A.R.B.M.
La data de 15 decembrie
2010, ora 21:09:19, inculpatul A.N.A.R.B.M. a precizat că a dat deja mită
lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a unui container cu ulei, în
condițiile în care uleiul era dozat la sticle, iar nu la bidoane, așa cum era
specificat în packing list, fapt ce atrăgea o încadrare tarifară superioară. în
acest scop, a fost necesară și falsificarea, în mod corespunzător a packing
list-ului.
Infracțiunea de instigare
la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 C.
pen. raportat la art. 290 C. pen.
La data de 18. 11.
2010 (ora 12: 42:13 și ora 14:44:32), nculpatul A.N.A.R.B.M. i-a cerut numitei
Ionela, soția lui M., să falsifice o factură externă și un packing list pentru
un container ce urma să fie importat din Egipt.
Prin urmare în
sarcina inculpatului A.N.A.R.B.M. s-a reținut existența unor indicii temeinice
privind comiterea a 13 acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită,
în modalitățile alternative prevăzute de art. 255 C. pen., precum și a
instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Activitatea
infracțională desfășurată de inculpatul A.N.A.R.B.M. este probată de
informațiile cuprinse în procesele verbale de consemnare a discuțiilor
telefonice purtate de inculpat și ambientale, ce au valoarea unor probe legal
obținute și care pot fi valorificate în contextul cauzei.
Se mai impune
precizarea că inculpatul A.N.A.R.B.M., a cărei poreclă folosită în comunicarea
dintre membrii grupului infracțional era „M.” – derivat pornind de la numele
principal al acestuia – A.– poreclă ce apare în mod repetat, în notele de
redare a convorbirilor telefonice și comunicațiilor tip SMS reținute ca
mijloace de probă în cauză – a interacționat în cadrul unui hub comunicațional
creat în jurul inculpatului T.D.I., evidențiind un conținut infracțional al
acțiunilor, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice între următorii
membrii ai grupului infracțional organizat, și anume : B.E., O.C.C., M.A., B.L.C.,
E.H.A., M.R., P.L., S.I., Ț., B.S., C.S., D.L., C.M.
Prima instanța a
constatat că la actualul moment procesual asupra inculpatului planează
suspiciunea, bănuiala rezonabilă și legitimă, fundamentată prin indicii
temeinice, dar și probe obținute legal, că ar fi comis în mod recurent și în
cadrul unui grup infracțional organizat, fapte caracterizate de un ridicat grad
de pericol social și cu o extrem de puternică rezonanță socială negativă.
În raport cu
elementele ce configurează actele ilicite derulate de inculpat, cu modalitatea
în care se reține că aceste acțiuni ar fi fost comise, prima instanță a
apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar la acest moment procesual
nu este oportună.
În cauză, întrucât
măsura arestării preventive este legală și temeinică, consecința firească este
aceea că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi luată, respectiv,
prelungită această măsură, fiind satisfăcute cerințele art. 143 C. proc. pen.
și incident cazul prevăzut în art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Dat fiind că măsura
arestării preventive este temeinică și legală, ipoteza premisă în cazul
examinării unei cereri de liberare provizorie înseamnă că subzistă în
continuare și cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., deci
lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea
publică.
Neîndoielnic, nu
poate fi exclus de la vocația liberării provizorii inculpatul care este arestat
preventiv ca urmare a dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., motivele
legale ce atrag netemeinicia cererii de liberare provizorie fiind reglementate
de art. 160
2
alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. și ele neputând fi
extinse și la ipoteza în care măsura detenției provizorii se fundamentează pe
cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece s-au adăuga o
condiție suplimentară celor prevăzute de dispozițiile procesual penale.
Cu toate acestea,
însă, pericolul concret pentru ordinea publică constituie un element de fapt în
aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, impunând, în planul
evaluării, a se aprecia în ce măsură trebuie acordată prevalență protejării
ordinii publice, în raport cu natura acuzațiilor aduse inculpatului, reacția
care ar putea fi stârnită de punerea sa în libertate, conduita procesuală a
acestuia, precum și orice alte circumstanțe reale sau personale ce pot contura
un grad mai sporit sau mai puțin accentuat al pericolului concret pentru
ordinea publică și, desigur, în contextul îndeplinirii scopului măsurilor
preventive, astfel cum dispozițiile art. 136 C. proc. pen. statuează.
În cauza de față,
având în vedere anvergura activității infracționale, faza procesuală în care se
află cauza, scopul instituit de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.,
precum și atingerea adusă încrederii în autoritatea vamală și probitatea
funcțiilor publice, prin actele ilicite pretins a fi fost comise de către
inculpatul A.N.A.R.B.M., în cadrul unui tablou infracțional de proporții, atât
în planul întinderii în timp a activității infracționale, cât și a numărului
mare de persoane implicate, a caracterului organizat în care s-ar fi acționat –
prima instanță a concluzionat cu privire la lipsa de oportunitatea a cererii de
liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului A.N.A.R.B.M.
În acest sens s-au
invocat numărul relativ semnificativ de acte materiale de dare de mită, pe care
inculpatul le-ar fi săvârșit, frecvența acestora, „conlucrarea” sa cu ceilalți
membri ai grupului infracțional pretins a fi fost creat și organizat în scopul
constituirii unui veritabil mecanism de protecție, de împiedicare a unor
eventuale acțiuni de surprindere a operațiunilor ilicite derulate.
Alături de alți
inculpați, membri ai grupului infracțional, A.N.A.R.B.M. ar fi comis
infracțiuni de o mare gravitate – dare de mită în formă continuată, sprijinire
a grupului infracțional – pentru care starea de arest preventiv se impune în
continuare, într-o bună derulare a procedurilor judiciare, dar și pentru
prezervarea ordinii de drept.
Prima instanță a
apreciat că la acest stadiu procesual, în care se strâng probele necesare cu
privire la existența infracțiunilor, la identificarea tuturor făptuitorilor și
la stabilirea întinderii răspunderii acestora, scopul măsurilor prevăzute
astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 136 C. proc. pen. impune
menținerea stării privative de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu
cât natura și gravitatea faptelor, împrejurările în care ar fi fost comise
indică existența în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea
publică.
În urma propriului
demers analitic, prima instanță a apreciat, de asemenea că aspectele invocate
în circumstanțierea persoanei inculpatului, cu referire la lipsa antecedentelor
penale, mediul familial propice – fiind căsătorit cu o româncă – tatăl a doi
copii minori și, totodată, singurul întreținător al familiei sale – existența
unei situații financiare grave – nu pot fi valorificate la acest moment
procesual.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.N.A.R.B.M..
Analizând cauza prin
prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins,
pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile art. 160
2
alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. prevăd condițiile concrete în care
liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată:
Liberarea provizorie
sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate,
a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței (art. 160
2
alin.
(1) C. proc. pen.) și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres
reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru
infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și
inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe
învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca
să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau
experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea
fapte.
De asemenea, o
condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie
preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Raportând
considerațiile teoretice expuse cauzei concrete deduse judecății, analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin Încheierea nr. 1025
din 8 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul A.N.A.R.B.M. a fost pus în stare
de libertate.
În această situație
nu este îndeplinită condiția preexistenței măsurii arestării preventive a
inculpatului, așa cum prevăd dispozițiile art. 160
1
C. proc. pen.
Pentru considerentele
ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. raportat la art. 160
9
C. proc. pen., recursul declarat de
inculapatul A.N.A.R.B.M. va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.
(2) Cod de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei
de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul
interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N.A.R.B.M. împotriva Încheierii nr.
951 din 27 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția penală, în Dosarul nr. 5245/1/2011.
Constată că
inculpatul a fost pus în libertate prin Încheierea nr. 1025 din 8 iulie 2011
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, rămasă
definitivă prin nerecurare.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Onorariul
interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 18 iulie 2011.