ÎCCJ, Decizia nr. 219/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 219/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1283 din 26 august 2011,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost
respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar
formulată de inculpatul T.D.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor
judiciare statului.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul T.D.I. a
solicitat în temeiul dispozițiilor art. 160
2
alin. (1) și (2) C.
proc. pen., raportat la art. 160
8
alin. (1) C. proc. pen., liberarea
provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare
preventivă emis împotriva sa. În motivarea cererii, inculpatul a arătat, în
esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat
sub control judiciar. A mai arătat că din cei 37 de inculpați cercetați în
cauză s-a solicitat arestarea doar pentru 28, în prezent fiind în stare de
arest numai 14, ceea ce dovedește că urmărirea penală se poate desfășura în
bune condiții cu aceștia în stare de liberate. La dosarul cauzei nu sunt date
că lăsat în libertate inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni sau
că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți,
martori sau experți, că va altera ori distruge mijloace de probă. A mai arătat
că este necunoscut cu antecedente penale, că a lucrat în sistemul vamal cca.13
ani, este integrat social și profesional, are 2 copii, acesta fiind singurul
lor întreținător și că are o problemă gravă de sănătate.
Prima instanță,
examinând actele dosarului, a constatat că măsura arestării preventive a
inculpatului T.D.I. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin respingerea recursului
inculpatului de către completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Judecătorul care a
dispus arestarea preventivă a reținut că inculpatul T.D.I. este cercetat sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din
Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6
și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și
7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.
pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., constând în
aceea că în intervalul mai 2000 - martie 2011, în calitate de asociat la SC C.C.S.
SRL Constanța, acesta a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat și a
săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, mai multe acte materiale specifice infracțiunilor de
complicitate la luare de mită și complicitate la dare de mită.
S-a reținut, astfel,
că inculpatul T.D.I., la cererea unor lucrători vamali din cadrul B.V. Constanța
Sud Agigea, printre care O.C.C., M.A., R.V. ș.a., a pretins și primit, în
numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulți intermediari vamali (A.E.H.,
A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.) sume de bani ce au fost ulterior împărțite cu
lucrătorii vamali, precum și cu conducerea grupului infracțional din care făcea
parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicați să permită accesul pe
teritoriul României a unor containere importate, ce conțineau, după caz:
mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele
înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur și
simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite atribuțiile de serviciu
și să proceseze containerele respective, permițând accesul lor în țară în loc
să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
În concret, s-au
reținut următoarele:
La data de 25 mai
2010, inculpatul T.D.I. i-a propus inculpatului O.C.C. o sumă de bani neprecizată
pentru a-l ajuta pe un prieten al său să-și realizeze operațiunile vamale de la
B.V. Constanța Sud Agigea, de o manieră preferențială și mult mai rapidă decât
în mod normal.
La data de 24 august
2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. să plătească o sumă
de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce trebuie”, cu titlu de
mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în scopul ca
aceștia să permită intrarea în țară a două containere cu mărfuri importate.
La data de 27 august
2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.M., reprezentant al SC M. SRL,
să plătească o sumă de bani, definită codat ca „3 saci de orez”, cu titlu de
mită pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceștia să-i proceseze mărfurile
prezentate în vamă, aparținând unor clienți ai societății pe care o reprezintă.
Inculpatul T.D.I. a recunoscut că a primit deja „2 saci de orez” de la
inculpatul C.M. și că acesta urma să mai dea „un sac de orez”.
La data de 31 august
2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M. o sumă de bani
neprecizată, definită generic ca „ceea ce trebuie”, în scopul de a fi dată ca
mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru ca aceștia să
își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze un container conținând
mărfuri diverse (pulovere, încălțăminte etc.).
La data de 2
septembrie 2010, inculpatul M.A. lucrător vamal, i-a solicitat inculpatului T.D.I.
ca unul din importatorii sau intermediarii vamali, neidentificat, descris codat
sub denumirea de „inginerul chelios”, să plătească cu titlu de mită suma de
3.000 dolari S.U.A., pentru a se permite intrarea în țară a unei cantități de
30 de baxuri cu pixuri. Ulterior, problema a fost discutată de inculpatul T.D.I.
cu intermediarul vamal A.N.A.R.B.M. În final inculpatul T.D.I. i-a pretins
intermediarului vamal A.N.A.R.B.M. suma de 2.500 dolari S.U.A., cu titlu de
mită, pentru lucrătorul vamal M.A., în scopul ca acesta să permită introducerea
în țară a respectivei cantități de pixuri.
La aceeași dată, 2
septembrie 2010, după ce a fost informat de inculpatul P.L., angajatul său, că
inculpatul C.M. intenționează să introducă în țară o cantitate de 125 colete cu
lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea containerului în interiorul
căruia au fost disimulate, inculpatul T.D.I. a precizat că valoarea mitei ce
trebuie oferită vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a permite
intrarea în țară a containerului este de „o mie și ceva” de dolari S.U.A. sau
Euro.
La data de 3
septembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. suma de
2.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V.
Constanța Sud Agigea, ca recompensă pentru efectuarea în ziua anterioară a unei
operațiuni vamale pentru un client al acestuia.
La data de 30
septembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a întrebat pe inculpatul M.A., lucrător
vamal la V.C. Sud Agigea, care este suma ce trebuie dată ca mită lucrătorilor
vamali pentru a permite intrarea în țară a unui container cu ață; inculpatul M.A.
i-a precizat suma de 5.500 dolari S.U.A.
La data de 4
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului D.M. suma de 2.500 dolari
S.U.A. pentru ca lucrătorii vamali să permită introducerea în țară a unui
container ce conținea, printre altele, ochelari și genți contrafăcute, purtând
ilegal marca B.
La data de 5
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins inițial suma de 1.500 dolari S.U.A.,
iar ulterior 2.500 dolari S.U.A. de la numitul A., pentru a se permite de către
lucrătorii vamali introducerea în țară a unui container cu mărfuri ilicite.
La data de 6
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului E.H.A. o sumă de
bani definită codificat ca „9 cu 11”, ca mită pentru lucrătorii vamali pentru
introducerea în țară a unui transport cu baterii de duș.
La data de 8
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului P.L. să-i aducă de
urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali, ca mită,
pentru procesarea unor containere.
Tot la data de 8
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului M.A., prin intermediul
inculpatului P.L., angajat al SC C.C.S. SRL, o sumă de bani neprecizată, numită
codificat „medicamente”, cerându-i concomitent să permită intrarea în țară a
două containere aparținând firmei G., în condițiile în care unul din containere
conținea 25 % mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea container conținea 98 %
produse ilicite.
La data de 12
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins suma de 6.000 dolari S.U.A. de la
inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită
accesul în țară a cantității de 100 baxuri de țigări, mărcile V. și M.,
disimulate în mai multe containere conținând prosoape.
La data de 13
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins aceeași sumă de bani ca în cazul
precedent (6.000 dolari S.U.A.) de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal,
pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în țară a unei cantități de
genți conținând însemne de marcă contrafăcute.
La data de 29
octombrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul B.S. cu privire
la mita ce trebuia percepută de grupul criminal organizat din care amândoi fac
parte și ce trebuia împărțită cu lucrătorii vamali, explicându-i că, în cazul
unui container ce se găsește deja în V.C. Agigea și conține 10 % din
capacitatea totală marfă purtând însemne de marcă contrafăcute, respectiv A. și
N., valoarea mitei este de 1.000 dolari S.U.A.
La data de 2
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului C.L. (reprezentant
al SC U.E. SRL) o sumă de bani neprecizată (definită codat prin expresia „în
condiții normale”) pentru introducerea în țară a unor containere conținând
mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate: A., P., M., S.Y., W., G.,
E.
La data de 3
noiembrie 2010, i-a promis inculpatului A.E.H. că va discuta cu inculpatul O.C.C.
pentru a se permite intrarea în țară a unui container cu cacao, lucru pe care
l-a și făcut ulterior, în condițiile în care banii pe care A.E.H. trebuia să-i
dea urmau să fie împărțiți egal între el și vameșii de la B.V. Constanța Sud
Agigea.
La data de 10
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 500 dolari
S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a 15 colete cu carcase
de telefoane mobile.
La data de 12
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 1.000
dolari S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a unui container
cu mărfuri, conținând, disimulate, 70 de baxuri cu icoane și alte articole
religioase ortodoxe, pentru care nu există autorizarea Patriarhiei Române.
La data de 12
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit cu O.C.C., adjunct al Ș.V.C. Sud
Agigea, detaliile tehnice pentru introducerea în țară a unor containere cu
mărfuri, intermediate de inculpatul M.R., containere în care erau disimulate
cantități importante de mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor H.M.,
C.K. și B., precum și o cantitate neprecizată de țigări marca V. în total,
mărfurile contrafăcute reprezentau 566 de baxuri. Aceleași detalii au fost
stabilite imediat ulterior cu inculpatul B.S., inculpatul M.R. și inculpatul C.M.
În final, inculpatul
T.D.I. i-a precizat inculpatului B.S. valoarea mitei ce trebuia percepută
pentru intrarea în țară a mărfurilor respective adică 3.000 dolari S.U.A.
La data de 15
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit împreună cu inculpatul O.C.,
adjunct al Ș.V. Constanța Sud Agigea, inculpatul B.S. și inculpatul M.R.,
valoarea mitei ce trebuia percepută pentru introducerea în țară a unor mărfuri
contrafăcute, după cum urmează: 3.500 dolari S.U.A. pentru lucrătorii vamali și
500 dolari S.U.A. pentru inculpatul T.D.I., pentru 108 baxuri conținând chiloți
bărbătești purtând însemnele de marcă contrafăcută D.D., 7.000 dolari S.U.A.
pentru jucării contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 2.000 dolari S.U.A.
pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuți, 1500 dolari S.U.A. pentru produse
contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 3.000 dolari S.U.A. pentru 30 de
baxuri de chiloți (alții decât cei care purtau însemnele mărcii D.D., 4.500 dolari
S.U.A. pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca A.D.
În cursul serii de 15
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului M.R. 1.500 dolari S.U.A.,
cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru
introducerea în țară a unor containere conținând mărfuri contrafăcute, purtând
marca K. De asemenea, inculpatul T.D.I. a purtat negocieri în vederea
introducerii în țară a 15 baxuri contrafăcute purtând mărcile H.M. și P.D.
La data de 16
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 1.500 dolari
S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru
introducerea în țară a unei cantități neprecizate de perdea și ochelari de
vedere, câtă vreme în documentele vamale erau precizate:materiale textile și,
respectiv, ochelari de soare.
La data de 17
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. ca, în
numele firmei D.G., să dea mită suma de 1.000 dolari S.U.A., destinați
lucrătorului vamal M.A., în scopul ca acesta să își încalce atribuțiile de
serviciu și să permită intrarea în țară a 10 baxuri cu ochelari de vedere.
La aceeași dată, 17
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul M.A., lucrător vamal
în cadrul Vămii Constanța Sud Agigea plata unei sume neprecizate, cu titlu de mită,
pentru lucrătorul vamal, sumă ce urma să fie plătită pentru a nu fi oprite în
vamă importurile firmei D. cu toate că facturile de import erau
necorespunzătoare și prezentate doar în copie.
Tot la data de 17
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul O.C. plata de către
intermediarul vamal M.R. a unei sume neprecizate, cu titlu de mită, definită
codificat prin expresia „doi pari” pentru a permite intrarea în țară a unui
container conținând linoleum.
La data de 18
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu un lucrător vamal neidentificat
plata sumei de 1.500 dolari S.U.A. pentru a se permite intrarea în țară a unui
container cu fasole. La aceeași dată, 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a
solicitat intermediarului vamal M.R. suma de 3.500 dolari S.U.A., cu titlu de
mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru a se permite
intrarea în țară a 60 de colete cu parfumuri, 40 de baxuri cu umbrele, 7 baxuri
cu cărți de joc și produse marca H.M. contrafăcute.
La data de 19
noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu lucrătorul vamal M.A. plata
sumei de 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C.
Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a 78 și, respectiv, 25 baxuri cu
mărfuri.
La data de 6
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. suma de
500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii de la V.C. Sud Agigea
pentru a permite intrarea în țară a unui container cu diverse produse
contrafăcute.
La aceeași dată, 6
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.L., în numele
lucrătorilor vamali de la V.C. Sud Agigea, o sumă de bani, definită codat ca
„două tone pe bucată” pentru a permite intrarea în țară a unui transport de
televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că respectivele
televizoare nu purtau înscrisă specificația „CE”
Tot la data de 6
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. introducerea
în țară a unor cantități neprecizate de brichete și aparate de epilat pentru
femei contra unei sume de bani neprecizate, ce urma să fie dată cu titlu de
mită lucrătorilor vamali din V.C. Sud Agigea.
La data de 20
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. plata de
către A.N.A.R.B.M. a unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită pentru
lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost făcute
acestuia de respectivii lucrători vamali prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu
specifice ale acestora.
La data de 22
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1.100 dolari
S.U.A. cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru ca
aceștia să permită accesul în țară al unui container conținând îmbrăcăminte.
Referitor la același
container cu cel precizat anterior, la aceeași dată, 22 decembrie 2010,
inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1.000 dolari S.U.A.
(două palme) în plus față de cerințele anterioare, cu titlu de mită, pentru
vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară de
mărfuri contrafăcute conținute de containerul respectiv (mărfuri purtând
însemnele F. și D.).
La data de 23
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 5.000 dolari
S.U.A., sumă negociată în final la 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru
vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a
unui container, conținând 10 baxuri cu artificii și 61 de baxuri cu mărfuri
contrafăcute.
Tot, la data de 23
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. o sumă de bani,
definită prin expresia „12 cu 7 și 16 cu 5”, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară
a unui transport de chibrituri.
La data de 28
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A., luând în
același timp legătura cu lucrătorii vamali M.A. și I.M., din cadrul Vămii
Constanța Sud Agigea, introducerea în țară a unor cantități de ciuperci, pentru
care nu exista certificat de captură.
La data de 29
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul E.H.A. ca, în
cazul importului unui container conținând 4 tone măsline, iar restul ardei, întrucât
mita cerută de lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea este prea mare
(„șaptesprezece jumătate”) e preferabil să introducă aceste mărfuri în țară în
regim de tranzit și să definitiveze importul la București, unde mita cerută de vameși este doar de 1.000 dolari S.U.A.
La data de 30
decembrie 2010, după mai multe discuții cu inculpatul O.C.C., adjunct al Ș.V.
Constanța Sud Agigea, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A., cu titlu
de mită pentru lucrătorii vamali, suma totală de 2.000 dolari S.U.A., pentru
introducerea în țară a 115 colete cu lame de bărbierit, 30 de colete de
ecoplast, cărți de joc, cutii cu bomboane, cârlige de rufe din plastic, cârlige
de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru copii, lipici pentru prins
șobolani și sardine.
La data de 6 ianuarie
2011, inculpatul T.D.I. a fost informat de lucrătorul vamal M.A. din cadrul
Vămii Constanța Sud Agigea că inculpatul C.M. introduce în țară un container,
din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de colete reprezintă mărfuri
contrafăcute, sugerându-i-se să contacteze importatorul pentru a-i solicita
mită pentru că respectivele mărfuri ar putea fi introduse ilicit în țară.
La data de 18
ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.E.H. suma de 2.000 dolari
S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru
ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container conținând CD-uri
contrafăcute (conținând muzică fără plata drepturilor de autor aferente).
La data de 16
februarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului S.I. suma de 5.700 dolari
S.U.A., colectați de la un client neidentificat, pentru încălcarea atribuțiilor
de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operațiuni de tranzit
vamal la B.V. Slobozia pe care îl conduce.
Prin încheieri
succesive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitive
prin respingerea recursului inculpatului de către completul de 5 Judecători al
Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost prelungită starea de arest a acestuia,
ultima prelungire dispusă prin încheierea nr. 1196 din 11 august 2011 expirând
la data de 20 septembrie 2011.
La momentul procesual
al luării măsurii preventive, cât și ulterior, în procedura prelungirii
mandatului, s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol
concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea
acuzațiilor, presupusa modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea
căruia se acționase și rezultatul negativ produs asupra imaginii instituțiilor
statului.
S-a considerat că o
altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu era suficientă
pentru protejarea eficientă a interesului public, interes circumscris și nevoii
de restabilire a prestigiului și încrederii publicului în instituțiile
statului.
În analiza efectuată
a fost evidențiată anvergura activității ilicite și frecvența de săvârșire a
presupuselor acte de corupție, cu consecințe grave asupra sistemului de
acumulare a veniturilor realizate din activități vamale, împrejurări reținute
ca fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate socială în condițiile
în care investigațiile efectuate indicau că activitatea infracțională era generalizată
la nivelul majorității transportatorilor, lucrătorilor și comisionarilor
vamali, fiind posibil ca orice persoană implicată în acțiuni ilegale
(contrabandă), în înțelegere cu membrii rețelei, să introducă în țară și bunuri
periculoase sau interzise la deținere.
Examinând cererea de
liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 160
2
și următoarele C. proc. pen., prima instanță a constatat că aceasta, deși este
admisibilă, nu este și întemeiată.
S-a avut în vedere că
dispozițiile art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se impun a fi analizate în cauză
prin raportare la art. 160
2
C. proc. pen., din care rezultă că
pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite două
condiții pozitive și una negativă. Prima condiție pozitivă se referă la aceea
că liberarea provizorie este condiționată de privarea de libertate a persoanei
ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, condiție
îndeplinită, deoarece inculpatul se află sub puterea mandatului de arestare
preventivă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție; a doua condiție vizează
și gravitatea infracțiunii săvârșite condiție care, de asemenea, este
îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă infracțiune care
ar intra în scopul grupului infracțional organizat, aceea de luare de mită, nu
depășește limita de 18 ani închisoare.
De asemenea, s-a
apreciat că sunt îndeplinite și condițiile negative cerute de art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., actele și lucrările de urmărire penală nerelevând date
sau indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că
inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar întreprinde acțiuni de natură a
influența probatoriul administrat, în condițiile în care acesta nu e cunoscut
cu antecedente penale, iar până la momentul formulării cererii de liberare
provizorie sub control judiciar, probele referitoare la faptele presupus a fi
comise (interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice) se aflau în
păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce înlătură posibilitatea
deteriorării sau alterării lor de către orice persoană.
S-a reținut că în
interpretarea dispozițiilor art. 160
2
și următoarele C. proc. pen.,
rezultă că îndeplinirea celor trei condiții nu conferă celui arestat un drept
la liberarea provizorie, ci numai o vocație, instanța având facultatea și nu
obligația de a dispune măsura și că în absența unor criterii legale ce ar
trebui să fie avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare
provizorie, pornind de la practica judiciară internă în materie cât și de la
jurisprudența C.E.D.O., instanța trebuie să se raporteze la criterii referitoare,
atât la elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de
pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau
care s-ar fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului
pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă
măsura arestării preventive [(conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] poate
fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.
Astfel, s-a constatat
că inculpatul nu are antecedente penale, are familie organizată, 2 copii în
întreținere, are probleme de sănătate, o activitate îndelungată în sistemul
vamal dar aceste elemente ce țin de circumstanțierea persoanei inculpatului
trebuie privite în relaționare directă cu circumstanțele reale ale cauzei.
Sub acest aspect,
raportat la natura, multitudinea și gravitatea acuzațiilor aduse, aderare și
sprijinire a unui grup infracțional organizat, complicitate la luare și dare de
mită, în formă continuată (44 de acte materiale), la frecvența pe care o
înregistrează în prezent acest tip de infracțiuni și urmările negative pe care
le produc (contribuind la amplificarea fenomenului de criminalitate
transfrontalieră și implicit la diminuarea credibilității instituțiilor
statului unde sunt încadrați cei cărora i-a fost oferită mită) având în vedere
și stadiul actual al cercetărilor, necesitatea strângerii probelor în vederea
lămuririi cauzei sub toate aspectele, prima instanță a constatat insuficiența instituirii
controlului judiciar și caracterul neoportun al liberării provizorii a
inculpatului, îndeosebi din perspectiva asigurării bunei derulări a
procedurilor judiciare și a exigențelor scopului impus de art. 136 C. pen.;
actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au infirmat indiciile inițiale
privind implicarea inculpatului în activitățile grupului infracțional organizat
și nici suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de care este
acuzat.
De asemenea, s-a
apreciat că și interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie
actual în raport cu gravitatea infracțiunilor, de faptul că acestea au fost
săvârșite în participație cu persoane care dețineau funcții implicând
exercițiul autorității de stat, de consecințele produse asupra sistemului de
acumulare a veniturilor realizate din activitățile vamale și impactul negativ
asupra imaginii și prestigiului instituțiilor publice, presupusa activitate
infracțională ce formează obiectul cercetărilor întinzându-se pe o perioadă
relativ lungă de timp și implicând un număr mare de participanți și de acte
materiale de executare.
S-a menționat că
probațiunea în cauză până la acest moment procesual se întemeiază în principal
pe convorbirile telefonice interceptate, aspectele infracționale rezultate din
aceste convorbiri necesitând multiple verificări în fapt cu privire la
activitățile de vămuire desfășurate, societățile și persoanele beneficiare
implicate, interesul anchetei penale în curs de desfășurare reclamând în acest
stadiu efectuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o, astfel
după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului
inculpat (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru greșita
interpretare a normelor ce reglementează instituția juridică a liberării
provizorii sub control judiciar, inexistența elementelor în sensul
neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 160
2
alin. (2) C. proc.
pen., cererea fiind întemeiată și prin raportare la circumstanțele personale
ale inculpatului și îndeosebi a aspectelor de ordin medical.
Analizând recursul
prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins,
pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum
rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de
la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste
scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau
pe cauțiune.
În același sens sunt
și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana
arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată
în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții
care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la
reglementările interne în materie se constată că art. 160
2
alin. (1)
și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi
acordată.
Rezultă, așadar, că
liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă,
neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței
[(art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea
unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii
prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care
aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea
de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau
că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor
părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau
prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din
reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării
luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele
dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest
moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a
inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că
prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată
și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată
că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul
instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un
grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante
funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu
funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade
profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri
implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice
beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup
ce avea ca
scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în
privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe
raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea
instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv
pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului
infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale
funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri
procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară
de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau
însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în
alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a
documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de
taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de
la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără
perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală
constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite,
inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în
România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul
vamal.
Infracțiunile,
mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea
și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda,
falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri
oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate
la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială
înregistrată.
Potrivit cercetărilor
efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau
structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție
externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S.,
D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V.,
D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați
ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R.,
D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A.,
A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de
asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea
rezonabilă că în calitatea sa de asociat al societății de comisionariat vamal
SC C.C.S. SRL, inculpatul T.D.I. a acționat în cadrul palierului de execuție al
grupului infracțional organizat, ajutând în calitate de complice, comiterea ca
autor, în formă continuată, de către lucrătorii vamali, a infracțiunii de luare
de mită, același inculpat acționând în aceeași calitate și prin raportare la
infracțiunea de dare de mită comisă de către alte persoane. Se reține că în
prezent actele dosarului furnizează indicii ce creează presupunerea că
inculpatul,
la
cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenționate, printre
care O.C.C., M.A., R.V. ș. a., a pretins și primit, în numele acestora, diverse
sume de bani de la mai mulți intermediari vamali (E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L.,
D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărțite cu lucrătorii vamali, precum
și cu conducerea grupului infracțional din care făcea parte, în scopul ca
lucrătorii vamali implicați să permită accesul pe teritoriul României a unor
containere importate, ce conțineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau
mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import,
mărfuri subevaluate sau în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite
atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permițând
accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal
plauzibil.
Probele administrate
creează
presupunerea
rezonabilă că inculpatul a comis respectivele fapte, incriminate de dispozițiile
art.
7 pct.
1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art.
6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)
C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și 7
pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.
pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte
de o gravitate
deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional,
scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și
social.
Faptele pentru care
inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive
respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul
său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția
oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această
instituție.
Acordarea liberării
sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar
instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei
măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 160
2
alin.
(1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea
cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu
privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului,
calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia,
circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau
inculpatului.
Totodată,
dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o
obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul
procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat
de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative
celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc.
pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se
constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează
presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care
acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor
preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără
privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a
procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind
finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și
amplul probatoriu ce trebuie în continuare administrat pentru aflarea
adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La aprecierea asupra
acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale
ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze
principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului
penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță
pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este
întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de
interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite
circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de
libertate.
Așa fiind, se reține
că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și
aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în
speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros
argumentată.
Motivele de recurs
invocate sunt nefondate.
Soluția primei
instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive,
reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta
cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de
libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care
există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea
acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a
urmăririi penale.
Sub acest aspect se
reține că sunt nefondate criticile apărării, în sensul că instanța a
interpretat eronat normele incidente în speță, deoarece la soluționarea cauzei
instanța a avut în vedere și a aplicat în mod just, prin coroborare,
prevederile art. 160
1
alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportându-se
și la prevederile art. 136 C. proc. pen., observând nu doar situația de fapt,
astfel după cum aceasta reiese, în acest moment, din actele dosarului, dar și
aspectele particulare ce țin de persoana inculpatului și necesitatea de asigurare,
în orice circumstanțe, a realizării scopului procesului penal. Totodată, s-a
concluzionat just că situația particulară a inculpatului (în special în ceea ce
privește starea precară a sănătății sale) nu poate fi avută în vedere, cu
prioritate și nici prevala interesului realizării scopului procesului penal,
care, în speță, la acest moment procesual, nu poate fi atins fără privarea de
libertate a inculpatului.
Se constată, de
asemenea, că nu se susțin argumentele apărării în sensul inexistenței de date
privind un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării,
în condițiile art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., inoportunitatea
acordării liberării provizorii rezultând implicit din natura și gravitatea
faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost
comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale
inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și
ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea
realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident,
presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Rezultă, așadar, că
argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt
apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros
motivată.
Pentru considerentele
ce preced dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul
inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului
ales, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.I. împotriva încheierii nr. 1283
din 26 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în dosarul nr. 6766/1/2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 septembrie 2011.