ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4551/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Judecătoria Calafat, prin sentința civilă

nr. 1032 din 22 octombrie 2003, a respins cererea prin care reclamantul D.N. a

solicitat anularea procesului verbal de stabilire a despăgubirilor seria nr. 002259

întocmit de CRC Calafat la 3 februarie 2003. Prin procesul verbal menționat s-a

stabilit în sarcina consumatorului D.N. obligația de a plăti despăgubiri civile

în sumă de 10.381.121 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice

consumate și neînregistrate, precum și taxe prestări servicii efectuate de

furnizorul CRC Calafat.

Împotriva sentinței menționate a declarat

recurs D.N., dar Tribunalul Dolj, secția civilă, prin decizia nr. 745 din 28

octombrie 2004, a considerat calea de atac ca fiind, în realitate un apel și în

consecință a declinat competența soluționării apelului în favoarea Curții de

Apel Craiova. Hotărând astfel, tribunalul a reținut că litigiul este

neevaluabil în bani, sentința este supusă apelului, cale de atac care urmează

să fie soluționată de curtea de apel, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 449 din 10 februarie 2005, a declinat, la rândul său,

competența în favoarea Tribunalului Dolj și constatând conflictul negativ de

competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Motivându-și decizia, curtea de apel a arătat că obiectul acțiunii este

evaluabil în bani, fiind aplicabile dispozițiile art. 282

1

C. proc.

civ. și ca atare sentința primei instanțe este supusă doar recursului, cale de

atac de competența tribunalului, potrivit Legii nr. 195/2004.

Întrucât două instanțe s-au declarat

necompetente de a judeca pricina, urmează a fi examinate dispozițiile

procedurale aplicabile.

Potrivit art. 282

1

C. proc.

civ., așa cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în

judecată și la data pronunțării sentinței Judecătoriei Calafat, nu erau supuse

apelului, printre altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în

cererile introduse pe cale principală privind obligații de plată a unei sume de

bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei

inclusiv.

Neîndoielnic, cererea introdusă pe cale

principală de reclamantul D.N. privește obligația de plată a unei sume de bani

în valoare de până la 200 milioane lei, așa încât hotărârea dată în primă

instanță nu este supusă apelului.

Potrivit art. II din Legea nr. 195/2004,

pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului

de procedură civilă, recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel

potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor se trimit spre judecată

instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă

instanță.

Ca atare, în baza dispozițiilor legale

enunțate, recursul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Calafat va fi

trimis spre soluționare Tribunalului Dolj care este instanța imediat superioară

celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță.

De altfel, în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin încheierea nr. 5987,

dată în Camera de consiliu la 7 iulie 2004, a declinat competența de

soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Dolj, încheiere care,

potrivit art. 315 C. proc. civ., era obligatorie pentru judecătorii instanței

la care fusese trimisă pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului

Dolj competența soluționării recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 30 mai 2005.