ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4551/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Judecătoria Calafat, prin sentința civilă nr. 1032 din 22 octombrie 2003, a respins cererea prin care reclamantul D.N. a solicitat anularea procesului verbal de stabilire a despăgubirilor seria nr. 002259 întocmit de CRC Calafat la 3 februarie 2003. Prin procesul verbal menționat s-a stabilit în sarcina consumatorului D.N. obligația de a plăti despăgubiri civile în sumă de 10.381.121 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și neînregistrate, precum și taxe prestări servicii efectuate de furnizorul CRC Calafat. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs D.N., dar Tribunalul Dolj, secția civilă, prin decizia nr. 745 din 28 octombrie 2004, a considerat calea de atac ca fiind, în realitate un apel și în consecință a declinat competența soluționării apelului în favoarea Curții de Apel Craiova.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut că litigiul este neevaluabil în bani, sentința este supusă apelului, cale de atac care urmează să fie soluționată de curtea de apel, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 449 din 10 februarie 2005, a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Dolj și constatând conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Motivându-și decizia, curtea de apel a arătat că obiectul acțiunii este evaluabil în bani, fiind aplicabile dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. și ca atare sentința primei instanțe este supusă doar recursului, cale de atac de competența tribunalului, potrivit Legii nr. 195/2004.

Întrucât două instanțe s-au declarat necompetente de a judeca pricina, urmează a fi examinate dispozițiile procedurale aplicabile. Potrivit art. 282 1 C. proc. civ., așa cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată și la data pronunțării sentinței Judecătoriei Calafat, nu erau supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv. Neîndoielnic, cererea introdusă pe cale principală de reclamantul D.N. privește obligația de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei, așa încât hotărârea dată în primă instanță nu este supusă apelului.

Potrivit art. II din Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță. Ca atare, în baza dispozițiilor legale enunțate, recursul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Calafat va fi trimis spre soluționare Tribunalului Dolj care este instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță. De altfel, în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin încheierea nr. 5987, dată în Camera de consiliu la 7 iulie 2004, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Dolj, încheiere care, potrivit art. 315 C. proc.

civ., era obligatorie pentru judecătorii instanței la care fusese trimisă pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului Dolj competența soluționării recursului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.