ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5587/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Constanța sub nr. 7258 din 11 iunie 2003, reclamanta B.V. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Constanța prin primar și Consiliul local al Municipiului Constanța, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că aceasta a dobândit ca urmare a uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanța, lotul C compus din teren în suprafață de 105 mp și construcție constând din cameră, baie, două garaje și două magazii.

Motivându-și acțiunea reclamanta a arătat, că imobilul în posesia căruia a intrat în baza certificatului de moștenitor nr. 1334/1990 de pe urma defunctului tată B.N. și actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 35079/1993 de Notariatul de Stat județean Constanța, a aparținut bunicii sale B.R., care, fără a avea act de proprietate, l-a stăpânit din anul 1950 până la decesul acesteia în anul 1963, când, a trecut în posesia tatălui reclamantei până în 1990, data decesului. După această dată, posesia imobilului a fost exercitată de B.V., în mod public, continuu, sub nume de proprietar ca și antecesorii săi.

Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr. 14214 din 3 noiembrie 2003 a admis acțiunea și în consecință: a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 140,40 mp situat în Constanța, cu vecinătățile la N – str. S. pe o lungime de 10,50 ml; E – proprietatea S. pe lungime de 14,48 ml; S – proprietatea B.Ș. pe lungime de 9 ml și V – proprietatea B.V. pe lungime de 14,40 ml identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară ing. A.S., pe calea uzucapiunii; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, pe calea accesiunii imobiliare, asupra construcției formată din cameră, hol, baie edificată pe terenul situat în Constanța; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Judecătoria a reținut, pe baza probelor administrate, că posesia exercitată de reclamantă, unită cu cea exercitată de autorii săi asupra imobilului, a fost o posesie publică, continuă, netulburată, sub nume de proprietar, exercitată timp de peste 30 de ani, că deci sunt îndeplinite cerințele art. 1890 C. civ. raportat la art. 1846 și art. 1847 din același cod.

Apelul pârâților prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1847 C. civ. în sensul că posesia exercitată de reclamantă nu este utilă fiind viciată de discontinuitate, a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 221/C din 9 martie 2004, iar sentința a fost schimbată în tot respingându-se acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, că reclamanta are domiciliul stabil în Suedia de unde vine în România doar sporadic și pentru perioade foarte scurte de timp, împrejurări în raport de care a concluzionat că, pe lângă faptul că posesiei exercitată de reclamantă îi lipsește elementul material (corpus) adică stăpânirea în fapt a bunului, această posesie este afectată de discontinuitate, nefiind utilă, așa cum cer dispozițiile art. 1847 C. civ. și deci nu poate produce efecte juridice, respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Reclamanta a declarat recurs împotriva menționatei decizii și a criticat instanța de apel, imputându-i că în mod greșit a considerat posesia exercitată de aceasta ca afectată de discontinuitate neputând duce la dobândirea dreptului de proprietate. A susținut că posesia pe care aceasta a exercitat-o îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată utilă chiar și sub aspectul continuității. Că potrivit practicii judiciare posesia este continuă atunci când actele de posesie sunt făcute la intervale normale și într-o succesiune regulată fără intervale prea mari între ele.

Recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanța, lotul C compus din teren în suprafață de 105 mp și construcție constând în cameră, baie, două garaje și două magazii, ca urmare a intervenirii uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor.

Aceasta și-a întemeiat acțiunea în drept pe art. 1890 C. civ., prescripția de 30 de ani.

Joncțiunea posesiilor înseamnă unirea posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Joncțiunea posesiilor nu este o obligație, ci o facultate. Art. 1860 C. civ. prevede că „orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesia autorului”. Prin autor în sensul acestei prevederi legale se înțelege persoana care, la fel ca cel ce invocă uzucapiunea, nu este titular al dreptului de proprietate sau al unui alt drept real.

Pentru a putea opune unirea celor două posesii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de o posesie propriu zisă; posesorul actual să fi dobândit posesia bunului de la autorul său pe baza unui raport juridic.

Instanța, prin decizia criticată nu s-a preocupat de analizarea joncțiunii posesiilor, deci nu a verificat pentru fiecare posesor îndeplinirea condițiilor legale cumulative.

În această situație se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului în raport de considerentele menționate, instanța procedând la completarea probatorului în măsura în care consideră necesar, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor cumulative. Cu ocazia rejudecării instanța urmează să analizeze sub formă de apărări și susținerile făcute de recurentă.

Față de cele ce preced recursul se va admite, decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța se va casa, iar cauza se va trimite aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei nr. 221/C din 9 martie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.