ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 443/P/22 noiembrie 2003, l-a condamnat pe inculpatul L.N.I., la 12

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de

art. 215 alin. (1) – (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe

timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

durata arestului preventiv de la 12 martie 2003 la 29 octombrie 2003.

În baza art. 348 C. proc. pen., a

dispus anularea a 9 (nouă) cecuri emise de inculpat prin SC L.T. SRL Timișoara

pentru SC T.C. SRL Timișoara în valoare totală de 487.534.620 lei având seriile

indicate în sentință.

A mai dispus anularea a 6 (șase)

cecuri emise de inculpat prin SC L.T. SRL Timișoara pentru beneficiarul parte

civilă SC E. SRL Timișoara în valoare totală de 141.123.305 lei având seriile

indicate în sentință.

A dispus anularea a 3 (trei) cecuri

cu seriile indicate, emise prin SC L.T. SRL Timișoara pentru beneficiarul parte

civilă SC G.M. SRL Periam în valoare totală de 150.000.000 lei, emise la 16

februarie 2004.

A dispus anularea cecului

BA-31399457156 emis de inculpat prin SC A.F. SA Bozovici către beneficiarul

parte civilă SC P.P. SRL Timișoara pentru suma de 337.208.500 lei .

A dispus anularea a 5 (cinci) cecuri

emise de inculpat prin SC L.T. Timișoara în valoare de 1.300.000.000 lei și

cele 2 (două) cecuri emise prin SC A.F. SRL Bozovici în valoare de

1.300.000.000 lei având ca beneficiar, partea civilă SC A.O. SRL Timișoara (la

data judecății SC P.O.).

A dispus anularea cecului seria BA

31300457151 parte civilă SC A.I. SRL Arad pentru suma de 54.9555.152 lei.

În baza art. 14 și art. 16 C. proc.

pen., și art. 998 și urm. C. civ., l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC L.T. SRL Timișoara la plata cu titlu de despăgubiri

și cu penalitățile legale aferente de la data producerii prejudiciului până la

achitarea despăgubirilor, a următoarelor sume:

- 337.534.620 lei și a constatat

recuperat prejudiciul către SC T.C. SRL Timișoara;

- 141.123.305 lei către partea

civilă SC E. SRL Timișoara;

- 50.435.042 lei către SC G.M. SRL

Periam;

- 1.350.000.000 lei către partea

civilă SC A.O. SRL Timișoara;

- 56.620.627 lei către SC A.I. SRL

Arad și a respins, ca inadmisibile, pretențiile pentru suma de 61.249.498 lei

determinate de alte operațiuni comerciale.

În baza art. 14 și art. 16 C. proc.

pen., și art. 998 și urm. C. civ., l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC A.F. SA Bozovici la plata sumei de 1.350.000.000 lei

către partea civilă SC A.O. SRL Timișoara (actualmente SC P.O. SRL Timișoara,

reprezentând despăgubiri civile cu penalitățile aferente de la data producerii

prejudiciului până la achitarea integrală a acestuia.

În baza art. 166 C. proc. pen., a

menținut sechestrul asigurator, proces-verbal de aplicare a sechestrului din 12

martie 2003, privind un număr de 51.974 acțiuni ale inculpatului la partea

responsabilă civilmente SC A.F. în valoare de 1.229.350.000 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990

a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă la registrul

comerțului, O.R.C. Timiș și O.R.C. Caraș Severin.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Timiș cu nr. 87/ P din 27 iunie 2003, a fost trimis în

judecată inculpatul L.N.I., pentru infracțiunea de înșelăciune și fals în legea

C.E.C. - ului.

În fapt, s-a reținut că inculpatul

L.N.I. a desfășurat activități comerciale în cadrul societăților SC I.I. SRL,

SC A.F. SA, SC L.T. SRL și SC B. SA. La SC A.F. SA înmatriculat la O.R.C. Caraș

Severin cu nr. J. 11 - 150 din 05 mai 1999 având calitatea de acționar „de

jure” și de administrator „de facto”.

La SC L.T. SRL, înregistrată la

O.R.C. Timiș cu nr. J. 35/918/1998, constituită după inițialele numelui și

prenumelui său, inculpatul nu avea calitate „de jure” însă „de facto” este

administrator, având și specimen de semnătură în bancă, adresa nr. 27 februarie

2003, emise de W.B. SA Arad și declarația administratorului de drept L.C.N.

La SC B. SA inculpatul avea calitatea

de administrator „de facto”.

Conform declarațiilor, inculpatul

L.N.I. recunoaște că a fost administrator de fapt al societății L.T. SRL, SC B.

SRL și SC A.F. SA, și a desfășurat activități comerciale în numele acestor

societăți, achiziționând marfa și emițând file C.E.C. sau bilete la ordin pe

care le-a semnat personal.

În aceste calități, inculpatul a

emis file C.E.C. și bilete la ordin în condițiile în care pentru una dintre societăți

nu avea disponibil bancar.

Inculpatul aflat în faliment cu o

societate, cunoștea situația financiară a celorlalte societăți administrate și

menționate mai sus. Respectiv la data de 30 iunie 2002 SC A.F. SA avea debite

de achitat la A.F. Caraș Severin, în valoare de 4,337 miliarde lei, actul

7615/03.

SC L.T. SRL, avea debite de achitat

la A.F. Timișoara conform situației, pentru această societate nu s-au mai depus

raportări financiare din octombrie 2002.

La D. SA, sucursala Timișoara SC

L.T. SRL avea debite neachitate conform adresei nr. 1509 din 15 aprilie 2003 și

declarația inculpatului în valoare de 120.000 dolari S.U.A., pentru un credit

luat în anul 2001 și neachitat.

Deși inculpatul cunoștea situația

financiară a societăților și știa că este pasibil să fie urmărit și executat

silit pentru debitele neachitate, a indus în eroare diferite societăți

comerciale folosind file cec și bilete la ordin fără acoperire în bancă și cu

unele aflate în interdicție bancară, cumpărând de la societăți reclamate diferite

mărfuri pe care le-a plătit cum s-a arătat mai sus cu filele cec și bilete la

ordin, mărfuri pe care ulterior le-a valorificat și a încasat fără a restitui

prețul către societățile de la care le-a achiziționat inițial.

Conform adreselor B.N.R. din 25

iulie 2002 și 28 noiembrie 2002, societatea L.T. SRL a fost înregistrată în

baza de date C.I.P. cu 123 incidente de plată, 13 cu file C.E.C. și 110 cu

bilete la ordin, fiind declarată cu interdicție bancară de a emite cecuri în

perioadele 26 iunie 2001 până la 27 iunie 2002 și de la 15 iulie 2002 SC A.F. a

fost înregistrată în baza de date a C.I.P. cu 8 incidente de plată, din care 6

file C.E.C. și 2 bilete la ordin, fiind în interdicție de a emite file C.E.C.

în perioadele 23 iunie 2000 până la 23 iunie 2001 și de la 09 mai 2002 până la

29 iulie 2003.

Aceste aspecte sunt confirmate și

prin raportarea de constatare tehnico științifică grafică, care concluzionează

și confirmă faptul că semnăturile de la rubrica emitent de pe filele cec și

bilete la ordin în cauză emise în numele societăților SC L.T. și SC A.F. SA au

fost executate de către inculpat.

Același lucru este confirmat și de

către părțile vătămate și de către martori, care arată că tranzacțiile

comerciale în speță le-au făcut cu inculpatul, de la care au primit filele cec

și biletele la ordin, ce fac obiectul acestui dosar.

Cazurile la care se face referire

sunt:

I. SC T.C. SRL Timișoara. La data de

15 octombrie 2002 a fost înregistrată plângerea SC T.C. SRL Timișoara împotriva

inculpatului L.N.I. ca reprezentant al SC L.T. SRL, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune. Faptele sesizate constau în inducerea în eroare și

prejudicierea cu suma de 478.534.620 lei prin emiterea a 4 bilete la ordin în

valoare de 62.400.744 lei, unul la data de 5 iunie 2002 și 3 la data de 7 iunie

2002 și a unui număr de 9 file C.E.C., toate refuzate la plată după cum

urmează: BD-326-00014699 în valoare de 20 milioane lei din 28 iulie 2002;

BD-326-00014698 în valoare de 20 milioane lei din 27 iulie 2002; BD-326-00014696

în valoare de 15 milioane lei din 23 iulie 2002; BD-326-00014700 în valoare de

11.760.422 lei din 30 iulie 2002; BD-326-00014695 în valoare de 15 milioane lei

din 21 iulie 2002; BD-326-00014697 în valoare de 20 milioane lei din 25 iulie

2002; refuzate la plată din lipsă disponibil și trăgător aflat în interdicție

bancară. BD-326-00014688 în valoare de 15 milioane lei din 17 iulie 2002;

BD-326-00014686 în valoare de 15 milioane lei din 11 iulie 202; BD-326.00014853

în valoare de 330.200.000 lei din 16 iulie 2002; refuzate la plată din lipsă

disponibil.

Aceste file C.E.C. și bilete la

ordin au fost emise pentru plata a trei facturi respectiv 674306/08 iulie 2002

în valoare de 339.200.000 lei; 6740278/08 iunie 2002 în valoare de 46.800.558

lei și 6743339/06 iulie 2002 în valoare de 101.760.422 lei, prin care SC T.C.

SRL a vândut către SC L.T. SRL diferite scorturi de ulei comestibil.

Filele cec și biletele la ordin au

fost date pentru plata mărfii și au fost semnate de L.N.I., cum rezultă din

declarația martorului S.G. și raportul de constatare tehnico-științifică

grafică, care concluzionează că semnăturile de pe titlurile de plată au fost

executate de către inculpatul L.N.I.

Afirmația inculpatului că s-ar fi

înțeles cu patronul să emită cec fără acoperire în bancă sunt infirmate prin

declarațiile martorilor W.G., patron și T.R.I., administrator, care neagă

aceste aspecte și care au luat măsuri de sancționare a angajatului S.G. pentru

faptul că a acceptat titluri de plată peste plafonul de 30 de milioane lei, stabilit

tocmai pentru a evita supunerea societății unui risc financiar prin

nedecontarea titlurilor de plată.

Totodată, patronul a depus împotriva

acestuia și o plângere penală neconfirmată ca urmare a cercetărilor efectuate.

Conform documentelor de evidență

contabilă și a adresei, societatea a recuperat din prejudiciu suma de

268.344.000 lei și a arătat că se constituie parte civilă în proces în

continuare cu suma de 219.190.112 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat și

cu 2,5 miliarde lei majorări de întârziere.

II. SC E. TM SRL., la data de 16

septembrie 2004, a fost înregistrată plângerea SC E. TM SRL împotriva

inculpatului L.N.I., reprezentant al SC L.T. SRL, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), înșelăciune prin folosirea de

file C.E.C.

Faptele sesizate constau în emiterea

a 7 file cec în valoare totală de 141.123.305 lei pentru plata unei cantități

de marfă livrată, inducând în eroare reprezentanții societății și creând un

prejudiciu de 141.123.305 lei.

Astfel, inculpatul L.N.I. a emis 7

file C.E.C., după cum urmează: BD-326-00014690 în valoare de 15 milioane lei în

data de 12 iulie 2002; BD-326-00014851 în valoare de 20.399.932 lei, în data de

17 iulie 2002; BD-326-00014692 în valoare de 15 milioane lei, în data de 18

iulie 2002; BD-326-00014693 în valoare de 30 milioane lei, în data de 19 iulie

2002; BD-326-00014852 în valoare de 18.723.563 lei în data de 20 iulie 202;

Toate aceste file C.E.C. au fost

refuzate la plată din lipsă disponibil iar 5 dintre ele lipsă disponibil și

trăgător aflat în interdicție bancară.

Aceste file C.E.C. au fost date

pentru plata mărfii în valoare 141.123.305 lei, livrată cu facturile 4811731

din 8 iulie 2002 în valoare de 1.119.790 lei; 2248126 din 8 iulie 2002 în valoare

de 17.603.773 lei; 4811720 din 5 iulie 2002 în valoare de 59.999.800 lei.

Filele C.E.C. au fost completate

personal de L.N.I. care a semnat și un contract comercial și tot el le-a

înmânat reprezentantului SC E. SRL, ridicând marfa, așa cum rezultă din

declarațiile administratorului H.D.V., și confirmat de declarațiile de

inculpat.

Conform adresei din 9 septembrie

2003 din prejudiciul creat de 141.132.305 lei, SC E. SRL nu a recuperat nimic

și s-a constituit parte civilă în proces cu suma de mai sus.

III. SC G.M. SRL., la data de 16 mai

2002, a depus plângerea SC G.M. SRL împotriva lui L.N.I., reprezentant al SC

L.T. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Fapta sesizată constă în inducerea

în eroare a reprezentanților societății și prejudicierea societății cu suma de

150.0000.000 lei prin emiterea a 3 bilete la ordin pentru plata mărfii livrate.

Astfel, L.N.I. personal a completat

și semnat 3 bilete la ordin scadente după cum urmează: 23 aprilie 2002 în valoare

de 40.000.000 lei; 25 aprilie 2002, în valoare de 50.000.000 lei și 26 aprilie

2002 în valoare de 60.000.000 lei.

Cele 3 bilete la ordin au fost

refuzate la plată din lipsă de disponibil conform justificărilor de refuz ale

băncii.

Cum rezultă din documentele

contabile și declarația administratorului D.S., între cele două societăți au

existat relații comerciale legale până în luna martie 2002, când SC G.M. SRL a

livrat făină și tărâțe către L.T. SRL.

Din luna aprilie 2002, inculpatul,

deși a continuat să achiziționeze făină și tărâțe de la partea vătămată, căreia

l-a plătit cu bilete la ordin, nu a mai asigurat în bancă proviziile necesare

decontării biletelor la ordin emise, iar prin acest fapt, cu știință, i-a

cauzat un prejudiciu acesteia, pe care nu l-a mai achitat decât parțial,

ulterior.

Aspectele sunt confirmate prin

declarațiile martorului D.S., declarațiile inculpatului și raportul de

constatare tehnico-științifică grafică, care concluzionează că semnăturile de

pe cele 3 bilete la ordin de la rubrica semnătura emitentului, au fost

executate de L.N.I.

Conform adresei nr. 38 din 22

aprilie 2002, din prejudiciul creat de 150.000.000 lei, societatea a recuperat

suma de 100.000.000 lei în bani și mărfuri în compensație, rămânând de

recuperat suma de 50.534.042 lei, cu care s-a constituit parte civilă în

proces.

IV. SC P.P. SRL., la data de 25

martie 2003, a fost înregistrată plângerea SC P.P. SRL împotriva inculpatului

L.N.I., reprezentant al SC A.F. SA, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prin folosirea de file C.E.C. fără acoperire bancară.

Fapta sesizată constă în aceea că SC

P.P. SRL a livrat SC A.F. SA conform facturii 3868772 din 24 aprilie 2002 și

avizului din 24 aprilie 2002 o cantitate de 22.053 l benzină CO-95 în valoare

377.208.500 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis o filă cec

BA-31399457156 cu valoarea mărfii menționate mai sus, data de 03 mai 2002. Fila

C.E.C. a fost refuzată la plată din lipsa parțială de disponibil conform

actelor.

VI. SC A.I. SRL., la data de 25

octombrie 2002, a fost înregistrată plângerea SC A.I. SRL împotriva

inculpatului L.N.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin

folosirea de file C.E.C. fără acoperire în bancă.

Din sesizare a rezultat că

inculpatul a indus în eroare reprezentantul SC A.I. SRL, plătindu-le marfa

livrată cu o filă cec fără acoperire în bancă, seria BA-313-00457151, în

valoare de 54.955.152 lei, din data de 09 mai 2002.

Pentru că inculpatul știa că este în

interdicție bancară pe SC L.T. SRL, societate pe numele căreia se achiziționase

marfa și că aspectul putea fi verificat și de partea vătămată la C.I.P., a emis

fila C.E.C. pe numele SC A.F. SA, motivând că SC L.T. SRL nu avea la momentul

respectiv disponibilități în cont și la girant a trecut SC L.T. SRL, semnând

atât în calitate de emitent pentru A.F. SA cât și girant pentru SC L.T. SRL.

Fila C.E.C. a fost refuzată la plată

din lipsă disponibil și interdicție bancară conform justificărilor de refuz.

Conform adresei de constituire de

parte civilă, SC A.I. SRL a recuperat din prejudiciul de 61.249.498 lei, doar

4,6 milioane lei, prin reținerea garanțiilor agenților și se constituie parte

civilă cu suma de 61.249.498 lei.

Tribunalul l-a audiat pe inculpat și

martorii T.R., V.C., W.G., L.C.N., S.G., H.D., D.S. și la cererea inculpatului

a încuviințat efectuarea unui expertize contabile cum și a unor raporturi

suplimentare de expertiză urmare a obiecțiunilor formulate.

Pe baza probelor administrate prima

instanță a reținut că inculpatul, în calitate de administrator a două societăți

pe care le administra și anume SC L.T. SRL Timișoara și respectiv SC A.F. SA

Bozovici a emis în cadrul relațiilor comerciale cecuri și bilete la ordin în

perioada de interdicție bancară sau în perioada în care nu avea disponibil în

cont pentru acoperirea contravalorii sumelor menționate producând unui număr de

6 societăți comerciale SC T.C. SRL, SC E. TM SRL, SC G.M. SRL, SC P.P. SRL, SC

A.O. SRL și SC A.I. SRL un prejudiciu de 3.852.487.452 lei.

Prima instanță a motivat că faptele

așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpatul și partea civilă SC P.O. SRL Timișoara, partea civilă SC P.P. SRL

Timișoara și părțile responsabile civilmente SC L.T. SRL și SC A.F. SA

Bozovici.

Inculpatul a criticat sentința

susținând că:

- judecătorul care a soluționat

cauza era incompatibil să judece deoarece în cursul urmăririi penale a emis

mandatul de arestare;

- greșit s-a respins cererea de

refacere a expertizei contabile cu privire la contabilitatea părții civile SC

P.O. SRL (fost A. SRL Oil) cu privire la existența sau nu a unor documente care

să ateste calitatea comercială;

- nu s-a stabilit că a achitat unele

debite prin alte mijloace;

- pedeapsa aplicată este prea aspră.

Partea civilă SC P.O. SRL Timișoara

a criticat sentința numai privind modalitatea de recuperare a sumei de

2.700.000 lei.

Partea civilă SC P.P. SRL Timișoara

a criticat sentința ca nelegală deoarece a solicitat obligarea inculpatului la

despăgubiri 152.562.648 lei c/valoare mărfurilor livrate și 947.414.044 lei

penalitate de întârziere și instanța de fond nu a soluționat cererea.

Partea responsabilă civilmente SC

L.T. SRL a criticat sentința pentru greșita citare în calitate de parte

responsabilă civilmente și pentru greșita obligare la plata sumelor reținute în

sentință în solidar cu inculpatul.

Partea responsabilă civilmente SC

A.F. SA Bozovici deoarece în mod greșit a fost obligată în solidar cu

inculpatul la plata sumei de 1.350.000.000 lei către partea civilă SC A.O. SRL

Timișoara deoarece în realitate între cele 2 societăți nu există nici o relație

comercială.

Prin decizia penală nr. 106/ A din

16 martie 2005, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Timișoara

apelurile au fost respinse ca nefondate.

S-a motivat că nu se află în

incompatibilitate judecătorul care în cursul urmăririi penale a luat măsura

arestării preventive iar apoi a soluționat cauza în fond.

În ce privește cuantumul

despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul s-a motivat că a fost avută în

vedere expertiza contabilă.

Apelurile părților civile au fost

respinse cu motivarea că acestea sunt nefondate deoarece sumele acordate prin

hotărârea apelată reflectă prejudiciul cauzat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs partea civilă SC P.P. SRL Timișoara, părțile responsabile civilmente.

Recurenta parte civilă SC P.P. SRL

Timișoara a criticat decizia invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 17

1

și 18 C. proc. pen.

A susținut în esență că așa cum au

arătat și în motivele de apel, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la

acțiunea civilă deși constituirea de parte civilă s-a făcut încă din cursul

urmăririi penale, inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta

producătoare de pagubă iar prejudiciul este dovedit.

Cu toate acestea instanța de apel a

respins apelul printr-o motivare globală care creează falsa impresie că prin

hotărâre părții civile i s-au acordat despăgubiri.

A solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei și sentinței și obligarea inculpatului în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC A.F. SA Bozovici la 152.562.648 lei cu titlu de preț

al mărfurilor livrate, pentru care inculpatul a emis o filă de cec fără să

existe acoperirea necesară plus 947.414.044 lei penalitate de 1 % zi pentru 621

zile (3 mai 2002 – 14 ianuarie 2004 conform contractului părților și penalitate

de 1 % pe zi în continuare de la 15 ianuarie 2004 până la data plății efective

a prețului.

Prin recursul inculpatului decizia

este criticată ca nelegală și netemeinică, invocându-se cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 3, 9, 12, 13, 18 și 21.

În esență se susține că:

- hotărârea este nelegală fiind

pronunțată de un judecător aflat în stare de incompatibilitate deoarece, în

cursul urmăririi penale a dispus arestarea inculpatului;

- sentința nu este motivată și

cuprinde motive potrivnice situației de fapt iar sentința și decizia nu sunt

decât o copie fidelă a rechizitoriului, o înșiruire de fapte și părți fără nici

o m motivare.

Decizia este motivată generic și

lapidar iar cu referire la părțile responsabile civilmente nu există motivare.

Instanțele nu au soluționat

chestiunea obiecțiunilor la raportul de expertiză, de răspunsul la aceste

obiecțiuni ține încadrarea juridică, sumele neachitate fiind de 396.213.283 lei

și nu 3,5 miliarde lei cum greșit a reținut prima instanță.

Faptei de înșelăciune reținută de

instanțe îi lipsește elementul vinovăție. Intenția de a înșela nu a existat

nici o clipă și nici nu a fost dovedită, deoarece din actele depuse,

depozițiile martorilor și părților vătămate nu rezultă sub nici o formă acest

lucru.

În sarcina inculpatului s-a reținut

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., și cu

privire la emiterea unor bilete la ordin, ori practica judiciară în materie

este constantă și a reține în astfel de situații că infracțiunea săvârșită este

acea de înșelăciune în convenții, cu încadrarea juridică în dispozițiile art.

215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Instanțele au reținut o situație de

fapt nesusținută de probe, în ce privește SC P.O. SRL Timișoara, paguba nu a

fost dovedită. Astfel potrivit procesului verbal de confruntare din 1 aprilie

2003 între inculpat și R.P., administratorul SC P.O. SRL rezultă că ultimul a

predat primului bani pe care nu i-a luat din casieria societății și că prin

emiterea cecurilor nu a fost prejudiciat și nici nu are vreo înregistrare

contabilă. Fără să administreze și alte probe instanțele copiind rechizitoriul

au reținut că prejudiciul produs SC P.O. SRL este de 2,7 miliarde lei fapt ce a

dus la reținerea unei fapte penale cu o încadrare juridică ce atrage o pedeapsă

cuprinsă între 10 și 20 ani [(art. 215 alin. (5) C. proc. pen.)].

- hotărârea a fost pronunțată față

de părțile responsabile civilmente SC A.F. SA Bozovici, SC L.T., SC B. SA și SC

A.O. SRL, fără ca acestea să fi fost citate legal, astfel la termenul din 22

noiembrie 2004 când instanța de fond a soluționat cauza, procedura nu a fost

legal îndeplinită, citațiile fiind restituite cu mențiunea că persoana citată

și-a schimbat adresa.

Părțile responsabile civilmente, SC

L.T. SRL și SC A.F. SA Bozovici, ambele având loc pentru a fi citate,

Timișoara, str. Proclamația de la Timișoara, au criticat decizia și sentința ca

nelegale și netemeinice, susținând în esență că:

- judecarea cauzei la instanța de

fond a avut loc fără citarea lor, instanța nu a cerut relații de la O.R.C.

Timiș pentru a dispune citarea la sediile înregistrate oficial în registrul

comerțului;

- greșit au fost obligate la

despăgubiri către părțile civile. Astfel SC L.T. a fost obligată la 337.534.620

lei către SC T.C. SRL când în realitate conform expertizei efectuate în cauză

suma datorată este de 204.654.936 lei, greșit a fost obligată către SC A.I. SRL

deoarece din raportul de expertiză rezultă că cecul emis a fost plătit.

În fine, greșit au fost obligate la

cote 1.350.000.000 lei către SC P.O. SRL deoarece această societate nu a

suferit nici un prejudiciu pretenția pretinsei creditoare nu este demonstrată

cu nici un fel de act între părți.

Înalta Curte, examinând hotărârile

atacate în raport de cazurile de casare invocate, în baza actelor și lucrărilor

de la dosarul cauzei constată că recursurile sunt fondate urmând a fi admise.

Prima instanță a fost sesizată prin

rechizitoriu pentru săvârșirea de către inculpatul L.N.I. a infracțiunii de

înșelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire, bilete la ordin cunoscând

că nu are disponibil bancar față de 6 societăți comerciale SC T.C. SRL

Timișoara, SC E. Toi SRL, SC G.M. SRL, SC P.P. SRL, SC A.O. SRL și SC A.I. SRL,

încadrarea juridică reținută în actul de sesizare fiind, aceea prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Nici tribunalul și nici instanța de

apel nu s-au preocupat și nu au observat că încadrarea juridică propusă în

actul de sesizare este greșită. Astfel, deși în ce privește părțile civile SC

T.C. SRL și G.M. SRL raporturile comerciale între acestea și societățile

administrate de inculpat evidențiază ca modalitate de lucru emiterea unor

bilete la ordin încadrarea juridică reținută este greșită art. 215 alin. (1) – (5)

C. pen.

Este stabilit că inculpatul a emis 4

bilete la ordin în valoare de 62.400.744 lei și 9 file cec refuzate la plată

producând un prejudiciu total de 478.534.620 lei SC T.C. SRL, din care s-a

recuperat 268.344.000 lei.

În rapoartele comerciale cu SC G.M.

SRL, inculpatul a emis 3 bilete la ordin pentru plata mărfii livrate producând

un prejudiciu de 150.000.000 lei, din care s-a recuperat în bani și mărfuri în

compensare suma de 100.000.000 lei.

Practica judiciară a statuat că

prevederile art. 215 alin. (4) nu sunt incidente, biletului la ordin, acesta

neputând fi asimilat cecului.

Extinderea sferei de aplicare a

textului din legea penală care se referă la cecul fără acoperire, pe calea

interpretări judiciare la biletul la ordin constituie o încălcare a

principiului legalității incriminării consacrat în art. 2 C. pen. Așa fiind,

încadrarea juridică a faptelor comise împotriva celor două părți civile în

dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., este greșită.

Greșită este și aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel potrivit dispozițiilor alin.

(2), infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite

intervale de timp, dar în realizarea acelorași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni

care prezintă, fiecare în parte constituie aceleași infracțiuni.

Prin emiterea uni bilet la ordin

fără a exista acoperire în cont nu este atrasă automat răspunderea penală.

Pentru existența infracțiunii este

necesar ca biletul la ordin să determine prin inducerea în eroare la inducerea

convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată fiind

elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și

posibilitățile de plată ale făptuitorului.

Fapta săvârșită în astfel de

situații realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C.

pen., modalitatea agravantă prevăzută în alin. (2) (folosirea mijlocului

fraudulos).

Pentru existența infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., acțiunea de amăgire

de inducere în eroare cu privire la posibilitățile de plată trebuie să fie

săvârșită cu vinovăție în forma intenției.

Din rechizitoriu și sentință rezultă

că societățile administrate de inculpat au desfășurat raporturi comerciale cu

cele două societăți părți civile și că inculpatul a recuperat parțial prejudiciul

268.344.000 lei din 478.534.620 lei față de SC T.C. și 100 milioane lei din

150.000.000 lei prejudiciu față de SC G.M. SRL.

Nici prima instanță și nici instanța

de apel nu au administrat toate probele necesare, clarificării depline a cauzei

cum de altfel se va arăta același lucru în ce privește infracțiunea de

înșelăciune față de SC P.O. SRL.

Încadrând greșit faptele săvârșite

împotriva SC T.C. SRL și SC G.M. în dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (4) C. pen., în loc de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., instanțele au

pronunțat hotărâri nelegale, cum nelegal au considerat că acțiunile de amăgire

prin emiterea biletelor la ordin reprezintă fiecare în parte conținutul

acelorași infracțiuni, emiterea de cecuri fără disponibil, sau în interdicție

bancară prevăzută de art. 215 alin. (4) C. proc. pen., considerând că este

vorba de o infracțiune continuată și nu de un concurs de infracțiuni, 215 alin.

(1), (2) și (3) în concurs cu art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.

Pentru a stabili împrejurările în

care inculpatul a emis biletele la ordin, dacă a urmărit înșelarea părților

civile și în caz afirmativ prin încadrarea faptelor în dispozițiile art. 215

alin. (2) și (3) C. pen., să se dispună condamnarea pentru acele fapte în

concurs cu infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.,

urmează ca recursul să fie admis, decizia și sentința casate cu trimitere

pentru rejudecare la Tribunalul Timiș.

Este întemeiată critica privind

greșita condamnare pentru infracțiunea cu înșelăciune săvârșită în dauna părții

civile SC A.O. SRL Timișoara, actualmente SC P.O. SRL Timișoara.

Prin actul de sesizare inculpatul a

fost trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzute de art.

215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în dauna părții civile SC A.O. SRL

Timișoara. S-a reținut că prin convenția verbală, recunoscută ulterior și

printr-o convenție scrisă inculpatul a primit avans de la martorul R.P. suma de

2,7 miliarde lei urmând să procure benzină la un preț de desfacere avantajos

„en gross” de aproximativ 15.000 lei/litru. Se reține că inculpatul a garantat

derularea afacerii cu 7 file C.E.C. pe care partea vătămată urma să le

introducă la plată în situația când inculpatul nu i-ar fi livrat marfa.

Referitor la banii predați inculpatului se reține că martorul neavând suma

disponibilă de 2,7 miliarde la societate, a completat cu bani personali cei

aproximativ 60.000 Euro împrumutați de la martorul P.C.

Prin rechizitoriu sunt indicați în

dovedirea acestei infracțiuni R.P. și P.C.

Inculpatul a negat săvârșirea

infracțiunii a contestat existența unei convenții de felul celei reținute în

actul de acuzare și a cerut să se stabilească existența vreunui act contabil la

SC A.O. SRL sau a evidențelor contabile referitoare la convenția încheiată.

În opoziție cu martorul P.P. a

susținut că dimpotrivă el era cel care urma să primească combustibil livrat de

firma SC A.O. SRL și că i-a dat cele 7 cecuri pentru că P.P. i-a motivat că are

nevoie să le arate drept garanție la societatea de la care ridica motorină.

Nici una din instanțe nu s-a

preocupat să stabilească existența unei convenții între părți, obligațiile

asumate de martorul P.P. și inculpat, în ce condiții au fost completate

cecurile, dacă banii au fost predați efectiv și mai ales la ce se referă

înscrisul „Convenție”, încheiat la 14 iunie 2002, în Timișoara prin care SC B.

SA, se angajează să plătească părții civile SC A.O. SRL în termen 10 zile suma

de 750.000.000 lei datorată. Restituirea sumei urmând a fi făcută la 22 iunie

2002.

Deși indicați în rechizitoriu ca

martori P.C. și P.P. nu au fost audiați iar ultimul eventual confruntat cu

inculpatul.

Audierea acestor martori se impune

cu atât mai mult cu cât P.P. a declarat, la data depunerii plângerii, că atunci

când a dat bani inculpatului, s-a cerut chitanțe iar inculpatul i-a spus că

pentru liniștea sa, îi va da cecuri drept garanție la valoarea de 2.700.000.000

lei.

Se impune a se lămuri motivul pentru

care în aceiași zi în care se susține de către martor că a dat bani 2,7

miliarde iar inculpatul a completat 7 cecuri în valoare de 2,7 miliarde lei drept

garanție, inculpatul mai semnează o convenție, 14 iunie 2002, din care rezultă

că a luat împrumut 750.000.000 lei de la același martor și urmează să-i

restituie la 22 iunie 2002.

Din modul în care este formulată

convenția rezultă indicii că ea a fost completată la o dată ulterioară celei în

care se susține predarea sumei de 2.700.000.000 lei inculpatului în acest sens

chiar declarația martorului P.P.

În raport de declarațiile martorilor

și a expertizei contabile urmează a se stabili dacă infracțiunea de înșelăciune

este comisă prin emiterea de cecuri știind că pentru valorificare nu există

provizia necesară situație în care încadrarea juridică corectă este cea

reținută de instanțe ori dacă beneficiarul cecului, P.P., care a primit

cecurile drept garanție a livrării mărfii, cunoscând că nu există disponibilul

necesar a accepta să primească cecul drept garanție situație în care încadrarea

juridică este aceea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934.

În fine, recursul părții civile SC

P.P. SRL este și el fondat și urmează a fi admis.

Este stabilit fără îndoială că

inculpatul a avut relații comerciale în calitate de reprezentant al SC A.F. SA

cu recurenta parte civilă care i-a livrat cantitatea de 22.053 litri benzină

pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec refuzată la plată din lipsa

parțială de disponibil. Din suma totală s-a achitat de către bancă 146.252.000

lei, ulterior inculpatul a mai plătit 144.500.000 lei rămânând neachitată suma

de 152.562.648 lei. SC P.P. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi

penale, a participat în proces ca parte civilă, instanța l-a condamnat pe

inculpat pentru fapta de înșelăciune săvârșită împotriva recurentei, însă nu

s-a pronunțat cu privire la acțiunea civilă.

La rândul ei instanța de apel deși

investită cu apelul părții civile nu s-a preocupat să verifice dacă într-adevăr

critica, este întemeiată și să îndrepte greșeala primei instanțe.

Din motivarea, „în ceea ce privește

apelurile declarate de părțile civile se constată că acestea sunt nejustificate

sumele acordate prin hotărâre reflectând prejudiciul” rezultă că nu s-a

verificat dacă acțiunea civilă a fost sau nu soluționată situație în care nu se

mai putea susține că sumele acordate reflectă prejudiciul.

Nelegalitatea invocată de partea civilă

atât în apel cât și în recurs, nu poate fi înlăturată decât prin casarea

deciziei și sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Cu ocazia judecării vor fi avute în

vedere celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate.

Recursurile urmează a fi admise în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., decizia și sentința

urmează a fi casată și cauza trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de părțile

responsabile civilmente SC L.T. SRL, SC A.F. SA Bozovici, partea civilă SC P.P.

SRL Timișoara și inculpatul L.N.I. împotriva deciziei penale nr. 106/ A din 16

martie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 943 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș, sub aspectul

greșitei soluționări a laturii civile și, respectiv a laturii penale

soluționată greșit față de inculpatul L.N.I.

Trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Timiș.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iulie 2005.