ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1776/2003,

Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanta SC C. SRL București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că în mod legal, organele de control au procedat la

stingerea obligațiilor față de bugetul de stat, în ordinea vechimii acestora,

până la acoperirea lor completă, conform Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 620/1997.

De asemenea, instanța curții de apel a apreciat că penalitățile de 10% pentru

nevirarea impozitului pe salarii, conform O.G. nr. 11/1996, pentru că O.G. nr. 68/1999

nu se referă și la scutirea penalităților, ci doar a majorărilor de întârziere.

De asemenea, instanța de

fond a înlăturat raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, cu

motivarea că precizările expertului nu pot conduce instanța la aceeași

concluzie exprimată de acesta.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, SC C. SRL București, criticând-o ca nelegală,

întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

S-a apreciat că sentința în

litigiu s-a dat cu greșita aplicare a prevederilor O.G. nr. 68/1999, O.G. nr. 70/1997

și O.G. nr. 11/1996.

Astfel, O.G. nr. 11/1996,

privind executarea silită a creanțelor bugetare, aplicabilă pentru perioada

supusă controlului, pentru diferențele de impozit și majorările de întârziere

constatate de organele de control, reglementând plata acestora, stabilește

succesiunea stingerii obligațiilor în cadrul plăților ulterioare ce vor fi

efectuate după întocmirea actului de control. Precizează recurenta, că organul

constatator avea obligația să verifice modul de calcul și a impozitului pe salarii

și pe dividende și să constate dacă există diferențe de plată. De asemenea,

organul fiscal avea obligația de a calcula majorări de întârziere aferente

obligațiilor principale până la data de 30 aprilie 1999 și să constate

achitarea obligațiilor curente pentru perioada 30 aprilie - 30 noiembrie 1999.

Recursul este fondat și va

fi admis conform art. 304 C. proc. civ.

Verificând cererea de recurs,

sub aspectul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține în fapt următoarele:

În speță, s-a dispus și s-a

efectuat un amplu raport de expertiză contabilă ale cărei concluzii conduc la o

cu totul altă soluționare a pricinii.

Instanța de fond, fără o

motivare pertinentă și concludentă, a înlăturat expertiza, fără să explice

concluzia la care a ajuns, încălcând, astfel, dispozițiile art. 10 C. proc.

civ.

Acest text de lege prevede

sancționarea pentru situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui

mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii.

Or, în speță, raportul de

expertiză contabilă, coroborat cu ansamblul probator administrat, ar fi putut

conduce instanța de judecată la o altă concluzie, dacă ar fi fost pertinent

analizate.

Mai mult decât atât, cu ocazia

rejudecării pricinii, urmează ca instanța de fond să verifice ordinele de

plată, cât și faptul dacă la data de 30 august 1999 mai existau debite în

contul reclamantei.

De asemenea, trebuie

verificate neconcordanțele care există între actele depuse și susținerile

organelor de control, aspecte relevate de expert, dar înlăturate de instanță,

fără o motivare concludentă.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de fond va avea în vedere per ansamblu, și toate criticile

aduse de recurent în recursul de față, urmând a completa probatoriul, cu orice

probă pertinentă care ar conduce la aflarea adevărului.

Așa fiind, față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat

de SC C. SRL și va dispune casarea sentinței atacate, cu trimitere, spre

rejudecare, la aceeași instanță, pentru completarea probatoriului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1776 din 29 octombrie 2003, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru completarea

probatoriilor.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.