ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4428/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1033 din 15

octombrie 2003, Tribunalul Timiș a respins contestația formulată de reclamantul

M.M. împotriva dispoziției nr. 178 din 21 iulie 2003, emisă de Primarul

orașului Deta, județul Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că prin dispoziția nr. 178 din 21 iulie 2003, Primarul

orașului Deta a respins notificările formulate de reclamant, prin care cerea

să-i fie restituit imobilul (teren în suprafața de 784 mp și construcții)

situat în Deta.

Prin dispoziția nr. 77 din 8 august

2001, i-a fost restituită reclamantului suprafața de 92 mp teren, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 614/2001, însă după apariția H.G. nr.

498/2003 devin incidente dispozițiile art. 1.4. lit. B), pct. 2, potrivit

cărora dacă persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară a

înstrăinat locuința către stat, stabilirea conduitei era atributul exclusiv al

acesteia și se consideră că preluarea nu a fost abuzivă, deoarece a fost

îndestulată rezonabil prin prețul primit sau având vocație de a fi îndestulată

rezonabil dacă înstrăina imobilul înainte de formalizarea intenției de a părăsi

țara.

Se mai reține, că deși imobilul a

fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, reclamantul nu a făcut dovada că a

atacat contractul de vânzare-cumpărare.

Prin decizia civilă nr. 966 din 12

mai 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamant, a

schimbat în tot sentința apelată, a admis acțiunea, a anulat dispoziția

contestată și a fost obligat Primarul orașului Deta să emită o nouă dispoziție

care să conțină oferta făcută reclamantului pentru restituirea prin echivalent

a suprafeței de 691 mp teren intravilan.

Instanța de apel a reținut că,

potrivit deciziei nr. 1551 din 15 august 1977 a fostului Comitet Executiv al

Consiliului popular județean Timiș, imobilul proprietatea reclamantului a

trecut în proprietatea statului. Casa a fost trecută cu plata sumei de 36.830

lei, iar suprafața de 1122 mp teren a trecut cu titlu gratuit.

În prezent, pe o parte din teren

este construit un bloc, casa a fost vândută, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995,

iar ca urmare a adoptării unor legi cu caracter reparatoriu, reclamantului i-a

fost restituită suprafața de 431 mp teren.

Suprafața de 339 mp teren a fost

restituită reclamantului prin sentința civilă nr. 91 din 6 octombrie 1999 a

Judecătoriei Deta, iar prin dispoziția nr. 77 din 8 august 2001 Primarul

orașului Deta a restituit reclamantului, conform art. 1 alin. (1) și art. 9

alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 suprafața de 92 mp teren, reținând că

preluarea imobilului a fost abuzivă.

Prin dispoziția contestată cererea

reclamantului, care privește diferența de teren, a fost respinsă cu motivarea

că preluarea nu a fost abuzivă, însă art. 1.4. lit. B) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, invocate de pârât și reținute de instanța de

fond, nu sunt incidente în cauză.

Reține instanța de apel că, prin

conținutul său, acest text vizează doar construcțiile nu și terenurile, deși se

referă în mod generic la imobile, deoarece terenurile treceau în proprietatea

statului fără plată. Deposedarea fiind făcută gratuit, au fost încălcate

dispozițiile art. 36 alin. (2) și art. 12 din Constituția din 1965 și art. 481

C. civ. De aceea, preluarea terenului aferent casei fiind făcută în mod abuziv,

în sensul dispozițiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii, dar

nu prin compensare cu o altă suprafață de teren, pentru că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 care privesc imobilele expropriate. Situația

expusă de reclamant este reglementată de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

care prevede că atunci când restituirea în natură nu este aprobată sau nu este

posibilă, deținătorul bunului este obligat să facă persoanei îndreptățite o

ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul primarul orașului Deta, care susține că în mod greșit

instanța de apel a interpretat extensiv dispozițiile art. 1.4 lit. B) pct. 2

din H.G. nr. 498/2003.

Arată recurentul că textul menționat

reglementează situația imobilului care face obiectul litigiului, deoarece

pentru persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a

înstrăinat locuința către stat preluarea nu a fost abuzivă. Noțiunea de

locuință nu se rezumă la construcție, în sine, ci la întregul imobil, așa cum

este înscris în cartea funciară, iar prin prețul primit persoana care a

înstrăinat bunul a fost îndestulată rezonabil. Aceasta putea să se îndestuleze

și prin înstrăinarea imobilului înainte de formalizarea intenției de a părăsi

țara.

Mai susține recurenta că imobilul

compus din casa cu nr. 453/b a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1999, că

reclamantul nu a atacat contractul de vânzare-cumpărare și că anterior datei

când a intrat în vigoare H.G. nr. 498/2003 reclamantului i-au fost restituite

suprafețele de 339 mp teren și 92 mp teren. Această Hotărâre de Guvern distinge

între situația în care imobilul a trecut fără plată, cu titlu de sancțiune

pentru persoanele care au plecat fraudulos din țară sau care, fiind plecați în

străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoiere

și ipoteza în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a

înstrăinat locuința către stat. Întrucât se pot acorda măsuri reparatorii numai

în primul caz, iar apelantul se încadrează în cel de al doilea caz, instanța de

apel a interpretat greșit aceste reglementări.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente.

Criticile formulate fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispozițiile acestui text nu

sunt incidente în cauză.

În prezenta cauză este dovedit

faptul că prin decizia nr. 1551 din 15 august 1977, imobilul proprietatea

reclamantului a fost trecut în proprietatea statului, conform art. 2 din

Decretul nr. 223/1974. Construcția a fost preluată cu plata unei sume de bani,

stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar

terenul aferent construcției a fost trecut în proprietatea statului fără plată,

în condițiile art. 13 din Legea nr. 58/1974.

Cererea formulată de contestator,

care privește terenul în suprafață de 691 mp, a fost respinsă prin dispoziția

contestată, aplicându-se exclusiv Normele metodologice pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care disting între două situații.

Pentru cazul în care proprietarul

imobilului a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat

locuința (noțiunea de locuință privește numai construcția), potrivit Normelor

metodologice, preluarea nu a fost abuzivă pentru faptul primirii prețului pe

locuința înstrăinată sau pentru că avea vocația de a fi îndestulat rezonabil

dacă înstrăina imobilul (noțiunea imobil privește terenul și construcția)

înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara.

Dispozițiile art. 1.4 lit. B) pct. 2

din H.G. nr. 498/2003, invocate de recurentă, contravin art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 care, enumerând situațiile ce reprezintă preluări cu caracter

abuziv, nu face distincție între modurile de preluare cu sau fără titlu valabil.

De altfel, până la elaborarea Normelor metodologice reclamantului deja i-au

fost restituite în natură suprafețele de 339 și 92 mp teren, cererea care face

obiectul procesului privind numai diferența de 691 mp teren.

Terenul în suprafață de 1122 mp,

fiind trecut în proprietatea statului fără plată, potrivit dispozițiilor

invocate de recurentă valabilitatea preluării este legată de vocația

intimatului de a fi îndestulat rezonabil dacă înstrăina imobilul înaintea

formalizării intenției de a părăsi țara.

Această prevedere nu poate însă

constitui suportul juridic pentru a se reține lipsa caracterului abuziv al

preluării de către stat a imobilului (inclusiv terenul aferent construcției)

deoarece actele juridice încheiate în scopul eludării prevederilor Decretului

nr. 223/1974 erau, conform art. 5 din decret, nule de drept.

De aceea, corect prin hotărârea

atacată s-a reținut că preluarea terenului care face obiectul notificării a

fost abuzivă și că reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii

în condițiile Legii nr. 10/2001, iar prin obligarea recurentei-pârâte la

emiterea unei dispoziții pentru acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, instanța de apel a avut în vedere faptul că imobilul a fost

înstrăinat către o terță persoană.

Pentru considerentele expuse, va fi respins

recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria orașului Deta prin primar împotriva deciziei civile nr. 966 din 12 mai

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.