ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4428/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1033 din 15 octombrie 2003, Tribunalul Timiș a respins contestația formulată de reclamantul M.M. împotriva dispoziției nr. 178 din 21 iulie 2003, emisă de Primarul orașului Deta, județul Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 178 din 21 iulie 2003, Primarul orașului Deta a respins notificările formulate de reclamant, prin care cerea să-i fie restituit imobilul (teren în suprafața de 784 mp și construcții) situat în Deta. Prin dispoziția nr. 77 din 8 august 2001, i-a fost restituită reclamantului suprafața de 92 mp teren, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și H.G.

nr. 614/2001, însă după apariția H.G. nr. 498/2003 devin incidente dispozițiile art. 1.4. lit. B), pct. 2, potrivit cărora dacă persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară a înstrăinat locuința către stat, stabilirea conduitei era atributul exclusiv al acesteia și se consideră că preluarea nu a fost abuzivă, deoarece a fost îndestulată rezonabil prin prețul primit sau având vocație de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul înainte de formalizarea intenției de a părăsi țara. Se mai reține, că deși imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, reclamantul nu a făcut dovada că a atacat contractul de vânzare-cumpărare.

Prin decizia civilă nr. 966 din 12 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința apelată, a admis acțiunea, a anulat dispoziția contestată și a fost obligat Primarul orașului Deta să emită o nouă dispoziție care să conțină oferta făcută reclamantului pentru restituirea prin echivalent a suprafeței de 691 mp teren intravilan. Instanța de apel a reținut că, potrivit deciziei nr. 1551 din 15 august 1977 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular județean Timiș, imobilul proprietatea reclamantului a trecut în proprietatea statului. Casa a fost trecută cu plata sumei de 36.830 lei, iar suprafața de 1122 mp teren a trecut cu titlu gratuit.

În prezent, pe o parte din teren este construit un bloc, casa a fost vândută, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, iar ca urmare a adoptării unor legi cu caracter reparatoriu, reclamantului i-a fost restituită suprafața de 431 mp teren. Suprafața de 339 mp teren a fost restituită reclamantului prin sentința civilă nr. 91 din 6 octombrie 1999 a Judecătoriei Deta, iar prin dispoziția nr. 77 din 8 august 2001 Primarul orașului Deta a restituit reclamantului, conform art. 1 alin. (1) și art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 suprafața de 92 mp teren, reținând că preluarea imobilului a fost abuzivă. Prin dispoziția contestată cererea reclamantului, care privește diferența de teren, a fost respinsă cu motivarea că preluarea nu a fost abuzivă, însă art. 1.4.

lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, invocate de pârât și reținute de instanța de fond, nu sunt incidente în cauză. Reține instanța de apel că, prin conținutul său, acest text vizează doar construcțiile nu și terenurile, deși se referă în mod generic la imobile, deoarece terenurile treceau în proprietatea statului fără plată. Deposedarea fiind făcută gratuit, au fost încălcate dispozițiile art. 36 alin. (2) și art. 12 din Constituția din 1965 și art. 481 C. civ. De aceea, preluarea terenului aferent casei fiind făcută în mod abuziv, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii, dar nu prin compensare cu o altă suprafață de teren, pentru că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 care privesc imobilele expropriate.

Situația expusă de reclamant este reglementată de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede că atunci când restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul bunului este obligat să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul primarul orașului Deta, care susține că în mod greșit instanța de apel a interpretat extensiv dispozițiile art. 1.4 lit. B) pct. 2 din H.G. nr. 498/2003. Arată recurentul că textul menționat reglementează situația imobilului care face obiectul litigiului, deoarece pentru persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat preluarea nu a fost abuzivă.

Noțiunea de locuință nu se rezumă la construcție, în sine, ci la întregul imobil, așa cum este înscris în cartea funciară, iar prin prețul primit persoana care a înstrăinat bunul a fost îndestulată rezonabil. Aceasta putea să se îndestuleze și prin înstrăinarea imobilului înainte de formalizarea intenției de a părăsi țara. Mai susține recurenta că imobilul compus din casa cu nr. 453/b a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1999, că reclamantul nu a atacat contractul de vânzare-cumpărare și că anterior datei când a intrat în vigoare H.G. nr. 498/2003 reclamantului i-au fost restituite suprafețele de 339 mp teren și 92 mp teren.

Această Hotărâre de Guvern distinge între situația în care imobilul a trecut fără plată, cu titlu de sancțiune pentru persoanele care au plecat fraudulos din țară sau care, fiind plecați în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoiere și ipoteza în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat. Întrucât se pot acorda măsuri reparatorii numai în primul caz, iar apelantul se încadrează în cel de al doilea caz, instanța de apel a interpretat greșit aceste reglementări. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente. Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispozițiile acestui text nu sunt incidente în cauză.

În prezenta cauză este dovedit faptul că prin decizia nr. 1551 din 15 august 1977, imobilul proprietatea reclamantului a fost trecut în proprietatea statului, conform art. 2 din Decretul nr. 223/1974. Construcția a fost preluată cu plata unei sume de bani, stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar terenul aferent construcției a fost trecut în proprietatea statului fără plată, în condițiile art. 13 din Legea nr. 58/1974. Cererea formulată de contestator, care privește terenul în suprafață de 691 mp, a fost respinsă prin dispoziția contestată, aplicându-se exclusiv Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care disting între două situații.

Pentru cazul în care proprietarul imobilului a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința (noțiunea de locuință privește numai construcția), potrivit Normelor metodologice, preluarea nu a fost abuzivă pentru faptul primirii prețului pe locuința înstrăinată sau pentru că avea vocația de a fi îndestulat rezonabil dacă înstrăina imobilul (noțiunea imobil privește terenul și construcția) înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara. Dispozițiile art. 1.4 lit. B) pct. 2 din H.G. nr. 498/2003, invocate de recurentă, contravin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care, enumerând situațiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv, nu face distincție între modurile de preluare cu sau fără titlu valabil.

De altfel, până la elaborarea Normelor metodologice reclamantului deja i-au fost restituite în natură suprafețele de 339 și 92 mp teren, cererea care face obiectul procesului privind numai diferența de 691 mp teren. Terenul în suprafață de 1122 mp, fiind trecut în proprietatea statului fără plată, potrivit dispozițiilor invocate de recurentă valabilitatea preluării este legată de vocația intimatului de a fi îndestulat rezonabil dacă înstrăina imobilul înaintea formalizării intenției de a părăsi țara. Această prevedere nu poate însă constitui suportul juridic pentru a se reține lipsa caracterului abuziv al preluării de către stat a imobilului (inclusiv terenul aferent construcției) deoarece actele juridice încheiate în scopul eludării prevederilor Decretului nr. 223/1974 erau, conform art. 5 din decret, nule de drept.

De aceea, corect prin hotărârea atacată s-a reținut că preluarea terenului care face obiectul notificării a fost abuzivă și că reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, iar prin obligarea recurentei-pârâte la emiterea unei dispoziții pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanța de apel a avut în vedere faptul că imobilul a fost înstrăinat către o terță persoană. Pentru considerentele expuse, va fi respins recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria orașului Deta prin primar împotriva deciziei civile nr. 966 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.