ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2006

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2004 la Tribunalul Caraș-Severin, reclamanții R.P. și N.A.D., în calitate de moștenitori ai defunctei R.M., au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Reșița prin primar, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, anularea dispoziției nr. 1131 din 17 februarie 2004 și obligarea pârâtei la plata prin echivalent bănesc pentru imobilul înscris în C.F. Reșița Română, nr. top 52/A/II. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, că imobilul în litigiu, a fost preluat abuziv în anul 1972, fără acte de expropriere, casa fiind demolată iar în locul acesteia a fost amenajat actualul parc și s-a construit clădirea cunoscută sub numele de „Cărășana”.

Prin sentința civilă nr. 3024/C din 2 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții R.P. și N.A.D. împotriva pârâtei Primăria municipiului Reșița și în consecință: S-a dispus anularea dispoziției nr. 1131 din 17 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului Reșița și s-a constatat că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților în baza Legii nr. 10/2001 sunt în cuantum de 320.306.000 lei, sumă cu care pârâta a fost obligată să-i despăgubească pe reclamanți. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că imobilul înscris în C.F. Reșița Română, nr. top 52/A/II a fost preluat de la antecesorii reclamanților, ulterior fiind demolat.

Reclamanții nu au fost despăgubiți și deși preluarea nu a fost operată în cartea funciară, ea s-a realizat, pe locul imobilului fiind amenajat un parc cu destinație de utilitate publică. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta Primăria municipiului Reșița, care a susținut că reclamanții nu au făcut dovada caracterului abuziv al preluării iar în cartea funciară nu s-au făcut mențiuni referitoare la preluare. A mai invocat greșita obligare la plata de despăgubiri bănești, având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1355 din 6 iunie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, și a obligat pârâta să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea reclamanților corespunzător valorii de 320.306.000 lei a imobilului. A menținut în rest sentința civilă apelată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut în considerentele deciziei că, dată fiind situația faptică arătată, potrivit căreia, pârâta a recunoscut că imobilul a fost preluat de la reclamanți, că a fost demolat și că pe locul imobilului a fost amenajat parcul „Cărășana”, nu le poate fi imputat reclamanților că nu dețin documentația referitoare la preluarea imobilului și nici neînscrierea dreptului de proprietate al unității administrativ-teritoriale în cartea funciară, nu poate fi opus acestora. A apreciat ca întemeiată, critica vizând măsurile reparatorii cuvenite reclamanților, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și pârâta Primăria municipiului Reșița.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamanții R.P. și N.A.D. au arătat că, nu li se poate impune acordarea unei despăgubiri prin titluri de valoare nominală sau acțiuni, atât timp cât legea le acordă dreptul de a fi despăgubiți bănește. Pârâta, Primăria municipiului Reșița a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând critica din apel, referitoare la caracterul neabuziv al preluării imobilului în litigiu. Recursurile nu sunt întemeiate. Atât instanța de fond cât și cea de apel, au reținut corect că, imobilul în litigiu a fost preluat de stat în anul 1972, fără un titlu valabil, pe locul vechiului amplasament fiind amenajat parcul „Cărășana”.

Faptul că pârâta nu deține documentația de preluare a imobilului, dar recunoaște că a fost preluat în anul 1972, că terenul fiind inclus în domeniul public al municipiului Reșița, este de natură a evidenția preluarea abuzivă și fără titlu a imobilului proprietatea antecesorilor reclamanților. Sub acest aspect, critica pârâtei este nefondată. Nefondată este și critica reclamanților, referitoare la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii. În cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în cazurile de expropriere, ca cel în speță, măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea reclamanților.

Pentru considerentele expuse, ambele recursuri vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele N.A.D. și R.P., precum și de pârâta Primăria municipiului Reșița împotriva deciziei civile nr. 1355 din 6 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.