ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2006

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

17 martie 2004 la Tribunalul Caraș-Severin, reclamanții R.P. și N.A.D., în

calitate de moștenitori ai defunctei R.M., au chemat în judecată pe pârâta

Primăria municipiului Reșița prin primar, pentru ca prin hotărârea ce o va

pronunța să dispună, anularea dispoziției nr. 1131 din 17 februarie 2004 și

obligarea pârâtei la plata prin echivalent bănesc pentru imobilul înscris în

C.F. Reșița Română, nr. top 52/A/II.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat, că imobilul în litigiu, a fost preluat abuziv în anul 1972, fără

acte de expropriere, casa fiind demolată iar în locul acesteia a fost amenajat

actualul parc și s-a construit clădirea cunoscută sub numele de „Cărășana”.

Prin sentința civilă nr. 3024/C din

2 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanții R.P. și N.A.D. împotriva pârâtei Primăria municipiului

Reșița și în consecință:

S-a dispus anularea dispoziției nr.

1131 din 17 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului Reșița și s-a

constatat că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților în baza Legii nr.

10/2001 sunt în cuantum de 320.306.000 lei, sumă cu care pârâta a fost obligată

să-i despăgubească pe reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut, în esență, că imobilul înscris în C.F. Reșița Română, nr. top

52/A/II a fost preluat de la antecesorii reclamanților, ulterior fiind demolat.

Reclamanții nu au fost despăgubiți

și deși preluarea nu a fost operată în cartea funciară, ea s-a realizat, pe

locul imobilului fiind amenajat un parc cu destinație de utilitate publică.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel pârâta Primăria municipiului Reșița, care a susținut că

reclamanții nu au făcut dovada caracterului abuziv al preluării iar în cartea

funciară nu s-au făcut mențiuni referitoare la preluare.

A mai invocat greșita obligare la

plata de despăgubiri bănești, având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr.

10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 1355 din 6 iunie 2005, a admis apelul, a schimbat în

parte sentința atacată, și a obligat pârâta să facă reclamanților o ofertă de

restituire prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea

reclamanților corespunzător valorii de 320.306.000 lei a imobilului.

A menținut în rest sentința civilă

apelată.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, a reținut în considerentele deciziei că, dată fiind situația faptică

arătată, potrivit căreia, pârâta a recunoscut că imobilul a fost preluat de la

reclamanți, că a fost demolat și că pe locul imobilului a fost amenajat parcul

„Cărășana”, nu le poate fi imputat reclamanților că nu dețin documentația

referitoare la preluarea imobilului și nici neînscrierea dreptului de

proprietate al unității administrativ-teritoriale în cartea funciară, nu poate

fi opus acestora.

A apreciat ca întemeiată, critica

vizând măsurile reparatorii cuvenite reclamanților, fiind aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanții și pârâta Primăria municipiului Reșița.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamanții R.P.

și N.A.D. au arătat că, nu li se poate impune acordarea unei despăgubiri prin

titluri de valoare nominală sau acțiuni, atât timp cât legea le acordă dreptul

de a fi despăgubiți bănește.

Pârâta, Primăria municipiului Reșița

a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reiterând critica din apel, referitoare la caracterul neabuziv al preluării

imobilului în litigiu.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Atât instanța de fond cât și cea de

apel, au reținut corect că, imobilul în litigiu a fost preluat de stat în anul

1972, fără un titlu valabil, pe locul vechiului amplasament fiind amenajat

parcul „Cărășana”.

Faptul că pârâta nu deține

documentația de preluare a imobilului, dar recunoaște că a fost preluat în anul

1972, că terenul fiind inclus în domeniul public al municipiului Reșița, este

de natură a evidenția preluarea abuzivă și fără titlu a imobilului proprietatea

antecesorilor reclamanților.

Sub acest aspect, critica pârâtei

este nefondată.

Nefondată este și critica

reclamanților, referitoare la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii.

În cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în

cazurile de expropriere, ca cel în speță, măsurile reparatorii prin echivalent

constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital, în funcție de opțiunea reclamanților.

Pentru considerentele expuse, ambele

recursuri vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantele N.A.D. și R.P., precum și de pârâta Primăria

municipiului Reșița împotriva deciziei civile nr. 1355 din 6 iunie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.