ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5975/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această

instanță sub nr. 4404/2005, reclamanta A. Iași a solicitat ca pe cale de

ordonanță președințială să se dispună suspendarea provizorie a executării

încheierii din 9 iunie 2005, dată de judecătorul delegat de la registrul comerțului.

În motivarea cererii este prezentată

situația de fapt privind schimbarea formei juridice din A. în SC M.A.C.

Susține reclamanta că modificările

dispuse îi aduc grave prejudicii, fiind împiedicată să efectueze operațiuni

bancare, încasarea sumelor cu titlu de chirie și efectuarea plăților către

furnizor. Precizează reclamanta că a atacat cu recurs încheierea în dosarul nr.

4391/2005 al Curții de Apel Iași.

Prin sentința nr. 8 din 4 iulie 2005

a Curții de Apel Iași a fost admisă cererea de ordonanță președințială a

reclamantei și s-a dispus, în baza art. 403 alin. (4) C. proc. civ., raportat

la art. 581 C. proc. civ., suspendarea executării încheierii din 9 iunie 2005,

până la soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. 391/2005 al

Curții de Apel Iași.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, în termen SC M.A.C. Iași și O.N.R.C. solicitând fiecare

admiterea recursului și respingerea cererii de ordonanță președințială.

În primul recurs se invocă faptul că

SC M.A.C. nu a fost citată și că reclamanta nu a plătit cauțiune iar cel de al

doilea, că ordonanța este inadmisibilă întrucât nu este o măsură vremelnică și

urgentă și că se prejudecă fondul, precum și împrejurarea că încheierea a cărei

suspendare s-a dispus a fost deja executată, făcându-se mențiunile dispuse în

registrul comerțului.

Examinând recursurile prin prisma

motivelor invocate Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Cererea de ordonanță președințială a

fost legal soluționată în camera de consiliu, fără citarea părților, cu

respectarea art. 304 alin. (4) C. proc. civ., iar cererea fiind soluționată

anterior modificării acestui text prin Legea nr. 219/2005, plata cauțiunii nu

era obligatorie.

Emiterea unei ordonanțe

președințiale nu era inadmisibilă întrucât erau întrunite cerințele impuse de art.

300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., art. 403 alin. (4) C. proc. civ. și art. 581

C. proc. civ. respectiv urgența, neprejudecarea fondului și luarea unor măsuri

vremelnice.

Dincolo de cele reținute mai sus,

prin decizia nr. 1206 din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași s-a luat act,

irevocabil, de renunțarea la recurs A. Iași, în dosarul nr. 4391/2005, așa

încât măsura suspendării luată prin încheierea atacată a încetat, prezentul

recurs rămânând fără obiect.

Pentru motivele arătate Înalta Curte

urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâtele SC M.A.C. Iași și O.N.R.C. București, pentru O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Iași, împotriva sentinței nr. 8/ COM din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Iași, secția

comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 decembrie 2005.