ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4803/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1490 din 3

decembrie 2003, Judecătoria Curtea de Argeș a admis acțiunea civilă formulată

de reclamantul S.M. împotriva pârâților C.L. și C.N., a dispus rezoluțiunea

contractului de întreținere nr. 2076/1987 din 14 decembrie 1987, a repus

părțile în situația anterioară și radierea contractului din registrul de

transcripțiuni și înscripțiuni.

Din considerentele sentinței,

rezultă că instanța a reținut că pârâții și-au îndeplinit doar sporadic

obligația de întreținere, iar din primăvara anului 2003, nu au mai prestat

această obligație sub pretextul că, reclamantul refuză întreținerea.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, cu decizia nr. 942/A din 11 mai 2004, a admis apelul pârâților a

schimba sentința, iar pe fond a respins acțiunea.

Pentru a schimba soluția, instanța

de apel a constatat din probele administrate, că pârâții și-au îndeplinit

conștiincios obligația de întreținere față de reclamant, până în primăvara

anului 2003, când reclamantul influențat de o altă fiică a sa a refuzat

ajutorul pârâților.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva deciziei civile nr. 942/A/2004 a Curții de Apel Pitești, invocând

nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Criticile formulate se referă la

greșita respingere a cererii de înlocuire a martorilor, în condițiile în care

probele erau neconvingătoare și aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor

art. 1020 și art. 1021 C. civ. respectiv a menținerii actului de întreținere,

când existau probe ce atestau starea conflictuală dintre părți și faptul că

pârâții i-au încuiat lemnele de foc și alimentele.

Recursul este fondat.

Contractul de întreținere

autentificat sub nr. 2076 din 14 decembrie 1987 de fostul Notariat de Stat

Local Curtea de Argeș s-a încheiat între reclamant, care este tatăl pârâtei,

această pârâtă și soțul ei C.N.(ginere).

La interogatoriul luat pârâților

(filele 14-17 dosar fond) aceștia recunosc că reclamantul este bătrân, văduv,

că are nevoie de îngrijire, dar și faptul că din aprilie 2003 nu i-a mai

prestat întreținere, că a

încuiat cartofii și ceapa în beciul casei cu motivarea că le

dădea vecinilor și a vândut vaca, pretinzând că era a lor.

La data de 31 octombrie 2003, cei

doi martori ai reclamantului au fost prezenți, așa cum rezultă din încheierea

de ședință de la aceea dată (fila 18) însă instanța nu i-a audiat, punându-le

în vedere să fie prezenți la termenul din 28 noiembrie 2003 pentru a fi

ascultați concomitent cu martorul propus de pârâți.

Încheierea din 28 noiembrie 2003

dovedește prezența martorilor la acest termen, cu toate acestea nu sunt

audiați, iar instanța „respinge cu suplimentarea probatoriului cu martori”,

deși în cauză nu se punea în discuție o suplimentare, ci audierea martorilor

deja încuviințați, și constată cauza în stare de judecată.

La instanța de apel (fila 73) s-a

încuviințat părților proba cu câte 2 martori, dipunându-se citarea celor

propuși de apelanții-pârâți și obligarea intimatului-reclamant să-i aducă

personal. S-a respins cererea de înlocuire a martorilor reclamantului și s-a

dispus judecarea pricinii.

Instanța nu putea să decadă din

administrarea probei cu martori pe reclamant, atâta vreme cât nu a dispus

citarea acestora și nu a luat măsurile procedurale împotriva acestora, pentru

reprezentare.

Probele administrate sunt insuficiente

și neconvingătoare, iar instanțele nu au manifestat rol activ în aflarea

adevărului.

Chiar martorii propuși de pârâți au

precizat că actele relatate, le cunosc din „spusele” pârâtei, declarațiile lor

neavând valoare probantă și persuasivă.

În aceste condiții se constată

aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ. și

față de recunoașterea pârâților la interogatorii a stării conflictuale dintre

părți și a faptului că pârâții au încuiat în beci, alimentele și lemnele de foc

pentru a nu fi folosite de reclamant.

De aceea, pentru a garanta dreptul

de apărare, și pentru a stabili o situație de fapt concretă, se impune a fi

audiați martorii admiși sau alți martori.

Față de cele de mai sus, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de reclamant

împotriva deciziei civile nr. 942/A din 11 mai 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, a casa această decizie cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva

deciziei nr. 942 A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2005.