ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4803/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1490 din 3 decembrie 2003, Judecătoria Curtea de Argeș a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S.M. împotriva pârâților C.L. și C.N., a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 2076/1987 din 14 decembrie 1987, a repus părțile în situația anterioară și radierea contractului din registrul de transcripțiuni și înscripțiuni. Din considerentele sentinței, rezultă că instanța a reținut că pârâții și-au îndeplinit doar sporadic obligația de întreținere, iar din primăvara anului 2003, nu au mai prestat această obligație sub pretextul că, reclamantul refuză întreținerea. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, cu decizia nr. 942/A din 11 mai 2004, a admis apelul pârâților a schimba sentința, iar pe fond a respins acțiunea.

Pentru a schimba soluția, instanța de apel a constatat din probele administrate, că pârâții și-au îndeplinit conștiincios obligația de întreținere față de reclamant, până în primăvara anului 2003, când reclamantul influențat de o altă fiică a sa a refuzat ajutorul pârâților. Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 942/A/2004 a Curții de Apel Pitești, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Criticile formulate se referă la greșita respingere a cererii de înlocuire a martorilor, în condițiile în care probele erau neconvingătoare și aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ. respectiv a menținerii actului de întreținere, când existau probe ce atestau starea conflictuală dintre părți și faptul că pârâții i-au încuiat lemnele de foc și alimentele.

Recursul este fondat. Contractul de întreținere autentificat sub nr. 2076 din 14 decembrie 1987 de fostul Notariat de Stat Local Curtea de Argeș s-a încheiat între reclamant, care este tatăl pârâtei, această pârâtă și soțul ei C.N.(ginere). La interogatoriul luat pârâților (filele 14-17 dosar fond) aceștia recunosc că reclamantul este bătrân, văduv, că are nevoie de îngrijire, dar și faptul că din aprilie 2003 nu i-a mai prestat întreținere, că a încuiat cartofii și ceapa în beciul casei cu motivarea că le dădea vecinilor și a vândut vaca, pretinzând că era a lor. La data de 31 octombrie 2003, cei doi martori ai reclamantului au fost prezenți, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la aceea dată (fila 18) însă instanța nu i-a audiat, punându-le în vedere să fie prezenți la termenul din 28 noiembrie 2003 pentru a fi ascultați concomitent cu martorul propus de pârâți.

Încheierea din 28 noiembrie 2003 dovedește prezența martorilor la acest termen, cu toate acestea nu sunt audiați, iar instanța „respinge cu suplimentarea probatoriului cu martori”, deși în cauză nu se punea în discuție o suplimentare, ci audierea martorilor deja încuviințați, și constată cauza în stare de judecată. La instanța de apel (fila 73) s-a încuviințat părților proba cu câte 2 martori, dipunându-se citarea celor propuși de apelanții-pârâți și obligarea intimatului-reclamant să-i aducă personal. S-a respins cererea de înlocuire a martorilor reclamantului și s-a dispus judecarea pricinii. Instanța nu putea să decadă din administrarea probei cu martori pe reclamant, atâta vreme cât nu a dispus citarea acestora și nu a luat măsurile procedurale împotriva acestora, pentru reprezentare.

Probele administrate sunt insuficiente și neconvingătoare, iar instanțele nu au manifestat rol activ în aflarea adevărului. Chiar martorii propuși de pârâți au precizat că actele relatate, le cunosc din „spusele” pârâtei, declarațiile lor neavând valoare probantă și persuasivă. În aceste condiții se constată aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ. și față de recunoașterea pârâților la interogatorii a stării conflictuale dintre părți și a faptului că pârâții au încuiat în beci, alimentele și lemnele de foc pentru a nu fi folosite de reclamant. De aceea, pentru a garanta dreptul de apărare, și pentru a stabili o situație de fapt concretă, se impune a fi audiați martorii admiși sau alți martori.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 942/A din 11 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a casa această decizie cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei nr. 942 A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.