ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5343/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta SC E. SA Măcin a contestat Metodologia

de atribuire a curselor și traseelor din Programul de transport rutier de

persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean, valabil în

perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007, adoptată de A.R.R. București,

împreună cu I.C.T.I., sub nr. 4008 din 20 octombrie 2004.

La termenul de judecată de la 17

martie 2005, reclamanta a solicitat instanței - Curtea de Apel Constanța, să ia

act de faptul că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, în temeiul

dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., întrucât prin sentința civilă nr. 3438

din 15 decembrie 2004, a fost admisă cererea formulată în baza art. 9 din Legea

nr. 29/1999 și s-a suspendat aplicarea actului administrativ intitulat

„Metodologie de atribuire a curselor și traseelor din programul de transport

rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean,

între două județe limitrofe și interjudețean valabil în perioada 1 ianuarie

2005 - 31 decembrie 2007”, până la soluționarea dosarului nr. 5172/2004 al

Curții de Apel București.

Pârâta nu s-a opus la cererea de

renunțare la judecată, confirmând suspendarea aplicării actului administrativ

menționat și solicitând acordarea cheltuielilor de judecată

Prin încheierea nr. 130/CA din 17

martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a luat act de

renunțarea la judecata acțiunii, fără a se pronunța asupra cererii de acordare

a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată ulterior,

pârâta A.R.R. București a solicitat completarea încheierii, în sensul obligării

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 8.480.958 lei,

conform documentelor justificative prezentate.

Prin încheierea nr. 204/CA din 12

mai 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de

completare a încheierii nr. 130/CA/2005, formulată de A.R.R. și a obligat pe

reclamantă să plătească pârâtei, suma de 8.480.958 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamanta a renunțat la

judecată, după comunicarea cererii de chemare în judecată, fiind întrunite

cerințele art. 246 alin. (3) C. proc. civ., privind acordarea cheltuielilor de

judecată.

Împotriva încheierii pronunțată la

12 mai 2005 a declarat recurs, reclamanta SC E. SA Măcin.

În motivarea recursului, reclamanta

SC E. SA Măcin a arătat că solicitarea pârâtei A.R.R. cu privire la plata

cheltuielilor de judecată este nelegală, deoarece anterior renunțării la

judecată, pârâta a suspendat atribuirea de licențe de traseu, ca urmare a

pronunțării unei hotărâri judecătorești.

Totodată, recurenta critică faptul

că documentele pe baza cărora s-au acordat cheltuieli de judecată, au fost

prezentate în xerocopie.

Examinându-se încheierea atacată, în

raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 246 C.

proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în

ședință, fie prin cerere scrisă.

Alin. (3) al aceluiași articol

prevede că, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în

judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

Se constată că în cauza dedusă judecății

sunt întrunite cerințele legale enunțate mai sus și se justifică obligarea

reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

Nu poate fi primită critica din

recurs referitoare la documentele în temeiul cărora s-au acordat cheltuieli de

judecată, acestea întrunind caracteristicile unor documente justificative.

Se constată că instanța de fond a

pronunțat o încheiere temeinică și legală, iar recursul declarat va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E.

SA Măcin împotriva încheierii nr. 204/CA din 12 mai 2005 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2005.