ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5343/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC E. SA Măcin a contestat Metodologia de atribuire a curselor și traseelor din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean, valabil în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007, adoptată de A.R.R. București, împreună cu I.C.T.I., sub nr. 4008 din 20 octombrie 2004. La termenul de judecată de la 17 martie 2005, reclamanta a solicitat instanței - Curtea de Apel Constanța, să ia act de faptul că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc.

civ., întrucât prin sentința civilă nr. 3438 din 15 decembrie 2004, a fost admisă cererea formulată în baza art. 9 din Legea nr. 29/1999 și s-a suspendat aplicarea actului administrativ intitulat „Metodologie de atribuire a curselor și traseelor din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean, între două județe limitrofe și interjudețean valabil în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007”, până la soluționarea dosarului nr. 5172/2004 al Curții de Apel București.

Pârâta nu s-a opus la cererea de renunțare la judecată, confirmând suspendarea aplicării actului administrativ menționat și solicitând acordarea cheltuielilor de judecată Prin încheierea nr. 130/CA din 17 martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecata acțiunii, fără a se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Prin cererea formulată ulterior, pârâta A.R.R. București a solicitat completarea încheierii, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 8.480.958 lei, conform documentelor justificative prezentate.

Prin încheierea nr. 204/CA din 12 mai 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de completare a încheierii nr. 130/CA/2005, formulată de A.R.R. și a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei, suma de 8.480.958 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamanta a renunțat la judecată, după comunicarea cererii de chemare în judecată, fiind întrunite cerințele art. 246 alin. (3) C. proc. civ., privind acordarea cheltuielilor de judecată. Împotriva încheierii pronunțată la 12 mai 2005 a declarat recurs, reclamanta SC E. SA Măcin.

În motivarea recursului, reclamanta SC E. SA Măcin a arătat că solicitarea pârâtei A.R.R. cu privire la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, deoarece anterior renunțării la judecată, pârâta a suspendat atribuirea de licențe de traseu, ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești. Totodată, recurenta critică faptul că documentele pe baza cărora s-au acordat cheltuieli de judecată, au fost prezentate în xerocopie. Examinându-se încheierea atacată, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Se constată că în cauza dedusă judecății sunt întrunite cerințele legale enunțate mai sus și se justifică obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate. Nu poate fi primită critica din recurs referitoare la documentele în temeiul cărora s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea întrunind caracteristicile unor documente justificative. Se constată că instanța de fond a pronunțat o încheiere temeinică și legală, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E. SA Măcin împotriva încheierii nr. 204/CA din 12 mai 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.