ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5812/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 17 februarie 2004, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, să se dispună anularea hotărârii nr. 8297 din 13 noiembrie 2003, prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în perioada 8 martie 1951 - 17 martie 1954, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, dar pârâta i-a respins solicitarea, sub motivația că nu îndeplinește cerințele prevăzute de actul normativ menționat.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 143 din 8 aprilie 2005, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 8297 din 13 noiembrie 2003, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 martie 1951 - 17 martie 1954, începând cu data de 1 decembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din înscrisurile prezentate de reclamant - livretul militar seria Dr nr. 043658 și fișa de evidență pusă la dispoziție de U.M. 02405 Pitești, rezultă că pe perioada îndeplinirii stagiului militar, reclamantul a îndeplinit funcții de personal auxiliar, iar la specialitatea militară s-a făcut mențiunea „bun pentru serviciul combatant neinstruit”.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că în perioada îndeplinirii serviciului militar, reclamantul nu a avut calitatea de soldat în armată și a fost folosit la muncă. Instanța de fond a concluzionat că precaritatea evidențelor nu poate constitui cauză de pierdere a drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002, care se constituie într-un regim reparator pentru cei care, din diferite motive, în perioada în care trebuiau să îndeplinească stagiul militar, au fost supuși la muncă forțată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece perioada de stagiu militar, recunoscută ca intrând sub incidența Legii nr. 309/2002, nu a fost îndeplinită în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci în U.M.

03482. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată. Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face, potrivit art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. Pentru a putea beneficia de drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: 1. să fie cetățean român; 2. să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii; 3. perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1951 - 1960. Materialul probator administrat în cauză - livretul militar și fișa de evidență militară evidențiază, însă, o altă situație de fapt. Astfel, deși instanța de fond reține că pe timpul serviciului militar, reclamantul a fost utilizat ca „mână de lucru”, această mențiune nu apare în mod expres în copia livretului militar depus la dosar, unde se specifică faptul că reclamantul nu a fost instruit, această înregistrare fiind ulterior barată.

Recurentul nu a prezentat nici un alt mijloc de probă din care să rezulte că a îndeplinit serviciul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, urmând a fi casată, iar pe fond a se dispune respingerea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 143 din 8 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de C.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.