ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3342/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/

CEA din 21 februarie 2005, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de condamnatul C.V., privind sentința penală nr.

673 din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 921/2003,

definitivă prin neapelare la 16 ianuarie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu, ce s-a

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Din considerentele hotărârii

rezultă că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a înaintat instanței

cererea condamnatului C.V., prin care solicită revizuirea sentinței penale nr. 673

din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.

921/2003, definitivă prin neapelare la 16 ianuarie 2004.

Prin sentința a cărei

revizuire se cere, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. și la o

pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de art.

180 alin. (2) C. pen.

Revizuientul a susținut că

instanța de fond nu a ținut cont de starea sa psihică la momentul comiterii

faptelor, stare consemnată în raportul psihiatric efectuat la I.M.L. Mina

Minovici București.

În drept, cererea este

întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Tribunalul, în soluționarea

cererii de revizuire, a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece din

raportul medico-legal invocat nu rezultă că revizuientul la data comiterii

faptei nu ar fi avut discernământ, iar pe calea revizuirii nu se poate obține o

prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de

instanța care a soluționat cauza, chiar dacă inculpatul nu a exercitat nici o

cale de atac.

Condamnatul revizuient a

declarat apel împotriva sentinței penale nr. 10/ CEA din 21 februarie 2005.

În criticile aduse hotărârii

atacate, revizuientul apelant a arătat că, aceasta este netemeinică deoarece,

chiar pe calea revizuirii trebuia să se constate că la data comiterii faptei

și-a cerut scuze părții vătămate, arătând că regretă comiterea faptei.

Prin decizia nr. 94/ P din 1

aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului revizuient, reținându-se că la judecarea cauzei

în care s-a pronunțat sentința penală nr. 673 din 25 noiembrie 2003, instanța a

avut în vedere raportul medico-legal invocat din care rezultă că inculpatul

prezintă o tulburare organică de personalitate de tip impulsiv exploziv post

tcc. comițialitate secundară amnestică. Din același act medical, avizat de

Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, mai

rezultă că, la data săvârșirii faptei, condamnatul avea păstrată capacitatea

psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și

avea discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Împotriva acestei decizii

condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii,

reiterând motivele din cererea introductivă și apel.

Examinând recursul declarat

de revizuientul condamnat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte

consideră că acesta este nefondat întrucât existența unei cauze care înlătură

caracterul penal al faptei, iresponsabilitatea, nu poate fi constată în calea

extraordinară de atac a revizuirii pe baza actelor medicale deja existente la

dosarul de fond al cauzei, deoarece acestea nu constituie un fapt sau o

împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Pe de altă parte, condamnatul nu a

indicat acte medicale noi, de natură să schimbe concluziile expertizei medico -

legale psihiatrice, avizată de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L.

București, acestea fiind în sensul existenței discernământului în raport cu

fapta pentru care a fost cercetat.

Pentru aceste motive, văzând

și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va

obliga la cheltuieli judiciare către stat în baza prevăzută de art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 94/ P din

1 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Obligă condamnatul

revizuient să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2005.