ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3756/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M. SRL Blaj, a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA Blaj, solicitând ca prin sentință judecătorească să se constate că a achitat în întregime prețul de vânzare-cumpărare al imobilului M.Î.G. situat în Blaj, conform contractului de leasing imobiliar prin novație, cu clauză fermă de vânzare-cumpărare, să fie obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare al imobilului, prețul fiind integral achitat sub sancțiunea daunelor comunicatorii de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței ți până la încheierea contractului în formă autentică. În motivarea cererii arată că prin contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de vânzare încheiat între SC A.C.

SA Blaj în calitate de locator și SC M. SRL Blaj în calitate de utilizator, s-a transmis dreptul de folosință și posesie asupra imobilului cu clauză fermă de cumpărare la sfârșitul termenului de patru ani prevăzut pentru utilizare contra unei redevențe lunare și asigurării marjei de profit. Reclamanta reconvențională SC A.C. SA a solicitat obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 300.326.634 lei, reprezentând contravaloarea indicelui de inflație la prețul contractului și obligarea pârâtei reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată. Cererea reconvențională a fost precizată, prin care s-a solicitat evacuarea pârâtei reconvenționale din imobilul M.Î.G. În cauză s-au efectuat o expertiză contabilă și o expertiză în construcții.

Prin sentința nr. 199 din 14 iunie 2004, Tribunalul Alba admis cererea de chemare în judecată, a constatat că reclamanta SC M. SRL Blaj, a achitat în întregime prețul de vânare cumpărare al imobilului, conform contractului de leasing imobiliar prin novație, cu clauză fermă de vânzare, a obligat pe pârâtă să încheiere contractul de vânzare-cumpărare al imobilului, să plătească în favoarea reclamantei daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere și îndeplinirea obligației de a încheia contract de vânzare-cumpărare al imobilului și a respins cererea reconvențională formulată de SC A.C. SA Blaj.

Instanța a reținut că de la început a existat convenția părților ca acest contract să se transforme în contract de vânzare-cumpărare, plățile lunare efectuate nu au materia unei plăți a folosinței, a unei prezumtive chirii ci reprezintă rate lunare ale prețului imobilului achitate conform convenției părților, părțile nu au stabilit chiria lunară ci au împărțit de comun acord prețul, eșalonând plata acestuia în timp pe durata a 48 de rate lunare, iar reclamanta nu a restituit un împrumut locatorului ci a achitat rate din preț, anticipat. Solicitarea pârâtei de a se reactualiza soldul rămas de achitat lunar este nelegală câtă vreme prin contract s-a stabilit în valoare absolută suma ce trebuia achitată lunar, iar reclamanta a achitat la data de 22 aprilie 2003, nu doar o ultimă redevență de 9.341.592 lei ci o sumă mai mare de 291.019.983 lei, conform cererii locatorului.

În ceea ce privește cererea reconvențională s-a reținut că nu se poate dispune evacuarea deoarece reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a redevențelor lunare și înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul, reclamanta și-a exprimat în scris opțiunea de a cumpăra imobilul și de a respecta contactul de leasing imobiliar care cuprindea clauza fermă de vânzare-cumpărare a imobilului. Pârâta SC A.C. SA Blaj și reclamanta au declarat apel împotriva sentinței nr. 199 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Alba.

Pârâta a declarat apel și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunțată în dosarul nr. 4013/2003 la data de 9 august 2004. În apelul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinței cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitând acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată dovedite pentru suma de 42.380.000 lei și completarea dispozitivului referitor la prețul de vânzare-cumpărare al imobilului precum și la valoarea reală achitată, astfel cum a solicitat prin precizarea de acțiune. Prin apel, pârâta a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii principale și admiterea acțiunii reconvenționale și desființarea încheierii prin care s-a admis cererea reclamantei de îndreptarea erorii materiale.

SC A.C. SA Blaj a susținut că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-au respectat clauzele contractului de leasing încheiat de părți care prevăd că după expirarea contractului trebuie calculată ultima redevență potrivit căreia rata inflației în decursul celor patru ani, astfel că reclamanta mai trebuie să achite pe lângă ce s-a plătit suma de 208.506.691 lei și numai după achitarea acestei sume se putea încheia contractul de vânzare-cumpărare. Pârâta a mai arătat că reclamanta a achitat efectiv până la data de 22 aprilie 2003 suma de 670.000.000 lei și nu 720.000.000 lei cum a reținut prima instanță sau 1.006.205.890 lei stabilită greșit prin încheierea de îndreptarea erorii materiale deoarece în speță nu interesează valoarea de circulație a imobilului ci rata de inflație care stabilește ultima redevență.

Prin decizia nr. 312 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinței nr. 199 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Alba și apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare eroare materială. Curtea de apel a reținut că apelul reclamantei a rămas fără obiect față de încheierea de îndreptare eroare materială. În ceea ce privește apelurile pârâtei, s-a reținut că la încheierea de îndreptare eroare materială, instanța de fond, corect a admis cererea reclamantei cu privire la îndreptarea erorii materiale și lămurirea dispozitivului sentinței, iar pentru apelul declarat împotriva sentinței nr. 199/2004, corect s-a stabilit că reclamanta nu mai datorează pârâtei nici o sumă de bani în baza contractului de leasing și ca urmare este îndreptățită să ceară obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Față de clauzele contractului de leasing nu se impunea actualizarea sumei achitate până la 22 aprilie 2003, deoarece față de clauzele contractului de leasing, interesa care este ultima rată a redevenței actualizată cu indicele de inflație. Împotriva deciziei nr. 312 din 10 decembrie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. În motivarea recursului SC A.C. SA Blaj, a susținut că instanța a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, a reținut că intimata nu mai datorează nimic recurentei și prin urmare este îndreptățită la încheierea contractului de vânzare cumpărare, instanța nu s-a pronunțat asupra completării la raportul de expertiză dispusă în cauză în cauză și în care este reflectat modul de calcul al valorii reziduale necesară a mai fi achitată de către intimată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

De asemenea, hotărârea este nelegală deoarece motivele pe care se sprijină sunt contradictorii, s-au ignorat clauzele contractuale, probele existente la dosar, pentru spațiul în litigiu s-a plătit suma de 1.006.205.850 lei, iar prețul era de 720.000.000 lei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: critica vizează cuantumul ultimei redevențe, asupra căreia instanța s-a pronunțat, iar celelalte motive invocate sunt de netemeinicie, astfel că, față de prevederile art. 304 C. proc. civ., vizează motive de nelegalitate, nu se vor analiza. În concluzie, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Blaj, împotriva deciziei nr. 312 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la 26.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.