ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6549/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1590 din 7

septembrie 2004 Judecătoria Roman a admis acțiunea în revendicare formulată de

reclamanta D.S. Vaslui împotriva pârâtei C.M. pe care a obligat-o să lase

reclamantei în deplină proprietate suprafața de 3600 mp teren din fondul

forestier situat în punctul „Varniță”.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată de pârâta C.M., calea de atac fiind intitulată „apel”:

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 1035 din 24 noiembrie 2004 a declinat competența de soluționare a

„recursului” în favoarea Tribunalului Neamț.

Instanța a calificat calea de atac

exercitată ca fiind recurs conform art. 282

1

C. proc. civ., iar în

temeiul art. 299 alin. (3) C. proc. civ. a stabilit că tribunalul este cel

competent să soluționeze recursul.

Tribunalul Neamț, prin decizia

civilă nr. 235 din 12 mai 2005 a declinat la rândul său competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel Bacău.

Instanța a apreciat că acțiunea în revendicare

este o acțiune reală care urmărește apărarea unui drept subiectiv, iar nu o

acțiune care are în vedere apărarea unui drept de creanță.

Art. 282

1

C. proc. civ.

are în vedere doar acțiunile care au o complexitate redusă. Astfel că, în

speță, hotărârea atacată este supusă apelului iar competența de soluționare

aparține curții de apel.

Examinând conflictul de competență

ivit conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. se constată ca fiind legală

susținerea Curții de Apel Bacău.

În adevăr, obiectul litigiului dedus

judecății la 3 septembrie 2003 este o acțiune în revendicarea unui teren

forestier în valoare de 9.979.000 lei, deci evaluabil în bani, cu o valoare de

sub un miliard de lei. Sunt aplicabile astfel prevederile art. 282

1

C.

proc. civ. introduse prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2000, potrivit

cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești al căror obiect are o

valoare de până la un miliard de lei. Deci calea de atac exercitată de pârâtă

este „recurs”.

Potrivit modificărilor procedurale

aduse prin Legea nr. 195/2004 la art. 299 alin. (3) C. proc. civ., recursurile

se judecă de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea

atacată.

Și în prezent, ca urmare a intrării

în vigoare a Legii nr. 219/2005, funcționează aceeași regulă, consacrată acum

de prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, recursul urmează a fi

soluționat de Tribunalul Neamț în favoarea căruia se va stabili competența prin

prezentul regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a recursului declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 1590 din 7

septembrie 2004 a Judecătoriei Roman în favoarea Tribunalului Neamț.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 septembrie 2005.