ÎCCJ, Decizia nr. 133/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petentul R.O. a formulat plângere penală, solicitând

trimiterea în judecată și condamnarea numitei A.S., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, constând în pretinderea și primirea de la R.S., soția petentului, a unei cantități importante de bijuterii din aur, în scopul de a

interveni pe lângă șeful Serviciului de cercetări penale din Cadrul

Inspectoratului Județean de Poliție Bacău și pe lângă un procuror din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, în vederea obținerii unei condamnări

cu suspendare sau a unei eventuale achitări a inculpatului R.O., aflat în 1997,

în arest preventiv.

Memoriile formulate de petentul menționat, însoțite

de investigațiile efectuate, precum și referatul întocmit în cauză, au fost

înaintate de Parchetul Național Anticorupție - Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești.

Prin referatul nr. 2175/VIII/I/2005 din 18 iulie

2005, plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că în

raport cu data pretinsei comiteri a faptei și pedeapsa prevăzută de lege, în

cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Drept urmare, în cauză nu pot fi efectuate cercetări

din oficiu și nici la plângerea sau sesizarea altor persoane.

De altfel, a mai susținut organul de urmărire penală,

din verificările efectuate de Serviciul Teritorial Ploiești al Parchetului

Național Anticorupție a rezultat că fapta reclamată nu există.

Această situație a fost comunicată petentului.

Împotriva referatului nr. 2175/VIII/I/2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul R.O. a formulat

plângere.

Prin sentința nr. 534 din 6 octombrie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 4882/2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație

și Justiție a respins plângerea, ca inadmisibilă, reținând că aceasta nu privește

unul din actele prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul R.O. a

declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, cu precizarea că motivele de

casare vor fi prezentate în fața instanței la termenul fixat pentru soluționarea

căii de atac exercitate de către acesta.

Recursul este fondat, pentru alte motive, însă ce se

vor arăta în continuare.

Prin art. 1 din Legea nr. 360/2002 a fost stabilit Statutul

polițistului, ca funcționar public civil.

Drept urmare, cauzele penale având ca obiect

infracțiuni săvârșite de polițiști, nu mai intră în competența de soluționare a

instanțelor militare prevăzute în Codul de procedură penală, ci a celor civile,

egale în grad.

Prin art. 14 din același act normativ au fost

stabilite categoriile de ofițeri de poliție, definite în raport cu studiile

necesare, împărțite pe corpuri și grade profesionale.

În cauză, plângerea penală formulată de petentul R.O.

privește, între alții, pe numitul H.I., colonel în cadrul Inspectoratului de

Poliție al județului Buzău la data săvârșirii pretinsei infracțiuni, comisar

șef în prezent, conform art. 14 din Legea nr. 360/2002, în cadrul aceluiași

inspectorat.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

plângerea împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, confirmată de

procurorul ierarhic superior se face la instanța căreia i-ar reveni, potrivit

legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Or, potrivit art. 29 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile

săvârșite, între alții, de chestori.

Prin urmare soluționând în primă instanță o cauză

penală privind un comisar șef, secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a pronunțat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele ce preced,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite

recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite dosarul, Curții de Apel

Ploiești, în vederea judecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petentul R.O. împotriva

sentinței nr. 534 din 6 octombrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4882/2005.

Casează sentința atacată.

Trimite dosarul, Curții de Apel Ploiești, în vederea

judecării plângerii formulate de petentul R.O., împotriva referatului nr. 2175/VII/1/2005

din 18 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie

2006.