ÎCCJ, Decizia nr. 133/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul R.O. a formulat plângere penală, solicitând trimiterea în judecată și condamnarea numitei A.S., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, constând în pretinderea și primirea de la R.S., soția petentului, a unei cantități importante de bijuterii din aur, în scopul de a interveni pe lângă șeful Serviciului de cercetări penale din Cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău și pe lângă un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, în vederea obținerii unei condamnări cu suspendare sau a unei eventuale achitări a inculpatului R.O., aflat în 1997, în arest preventiv. Memoriile formulate de petentul menționat, însoțite de investigațiile efectuate, precum și referatul întocmit în cauză, au fost înaintate de Parchetul Național Anticorupție - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin referatul nr. 2175/VIII/I/2005 din 18 iulie 2005, plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că în raport cu data pretinsei comiteri a faptei și pedeapsa prevăzută de lege, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Drept urmare, în cauză nu pot fi efectuate cercetări din oficiu și nici la plângerea sau sesizarea altor persoane. De altfel, a mai susținut organul de urmărire penală, din verificările efectuate de Serviciul Teritorial Ploiești al Parchetului Național Anticorupție a rezultat că fapta reclamată nu există. Această situație a fost comunicată petentului. Împotriva referatului nr. 2175/VIII/I/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul R.O.

a formulat plângere. Prin sentința nr. 534 din 6 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4882/2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins plângerea, ca inadmisibilă, reținând că aceasta nu privește unul din actele prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul R.O. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, cu precizarea că motivele de casare vor fi prezentate în fața instanței la termenul fixat pentru soluționarea căii de atac exercitate de către acesta. Recursul este fondat, pentru alte motive, însă ce se vor arăta în continuare. Prin art. 1 din Legea nr. 360/2002 a fost stabilit Statutul polițistului, ca funcționar public civil.

Drept urmare, cauzele penale având ca obiect infracțiuni săvârșite de polițiști, nu mai intră în competența de soluționare a instanțelor militare prevăzute în Codul de procedură penală, ci a celor civile, egale în grad. Prin art. 14 din același act normativ au fost stabilite categoriile de ofițeri de poliție, definite în raport cu studiile necesare, împărțite pe corpuri și grade profesionale. În cauză, plângerea penală formulată de petentul R.O. privește, între alții, pe numitul H.I., colonel în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Buzău la data săvârșirii pretinsei infracțiuni, comisar șef în prezent, conform art. 14 din Legea nr. 360/2002, în cadrul aceluiași inspectorat. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., plângerea împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior se face la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Or, potrivit art. 29 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite, între alții, de chestori. Prin urmare soluționând în primă instanță o cauză penală privind un comisar șef, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a pronunțat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite dosarul, Curții de Apel Ploiești, în vederea judecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petentul R.O. împotriva sentinței nr. 534 din 6 octombrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4882/2005. Casează sentința atacată. Trimite dosarul, Curții de Apel Ploiești, în vederea judecării plângerii formulate de petentul R.O., împotriva referatului nr. 2175/VII/1/2005 din 18 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2006.