ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4945/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4781

din 10 iunie 2003 reclamanta I.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.A. și a

solicitat să se constate nulitatea înscrisului denumit „chitanță” întocmit la

data de 1 martie 2003 prin care se pretinde că s-a angajat să-i plătească suma

de 30 milioane lei întrucât avea discernământul „parțial abolit” iar pârâtul

prin dol și violență a determinat-o să semneze.

Judecătoria Buzău, prin sentința

civilă nr. 6159 din 28 noiembrie 2003 a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta

nu a făcut dovada lipsei discernământului sau a vicierii consimțământului său prin

violență sau dol la momentul întocmirii înscrisului, 1 martie 2003, pe care l-a

semnat.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 731 din 12 martie 2004 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta I.S. împotriva sentinței civile nr. 6159 din 28

noiembrie 2003 a Judecătoriei Buzău considerând că în speță nu sunt îndeplinite

condițiile art. 953, art. 955, art. 960 C. civ. care reprezintă temei al

acțiunii în anulare pentru lipsă de discernământ sau viciu de consimțământ

reprezentat de dol sau violență.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 731 din 12 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs

reclamanta I.S., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, că instanțele de fond și de apel au făcut o greșită

apreciere a probelor și au reținut eronat că datorează pârâtului suma de 30

milioane lei.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de apel au

reținut o corectă situație de fapt.

Astfel, prin chiar cererea de

chemare în judecată reclamanta a arătat că a semnat înscrisul intitulat

„chitanță”, întocmit la data de 1 martie 2003, că a primit de la pârât cu titlu

de împrumut o sumă de bani.

Suma consemnată în înscris, corect

reținută de instanțe este de 30 milioane lei.

Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce

face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

În speță reclamanta nu a făcut

dovada că suma pe care s-a obligat să o restituie pârâtului a fost de 20 de

milioane de lei și nu de 30 de milioane de lei și nici că a fost restituită.

Pot constitui, potrivit art. 953 C.

civ. cauze de anulare a unei convenții vicierea consimțământului prin violență

sau dol.

În prezentul litigiu reclamanta nu a

făcut dovada că i-a fost viciat consimțământul prin dol sau violență, astfel

cum a pretins prin acțiunea precizată.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta I.S. împotriva deciziei civile nr. 731 din 12 martie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.