ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7440/2005

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 14 aprilie 2005 s-a înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de M.A. împotriva

deciziei nr. 2816 din 8 aprilie 2005 a aceleiași instanțe, în dosarul nr.

7381/2004, prin care s-a constatat nul recursul declarat de petentă împotriva

decizie nr. 19 din 6 ianuarie 2004 a Curții de apel Ploiești, secția civilă.

În motivarea contestației în

anulare, neîncadrată în drept, contestatoarea a arătat că în mod greșit i-a

fost anulat recursul și a fost obligată la cheltuieli de judecată către

intimații–intervenineți, întrucât este suferindă de o maladie gravă. A depus o

serie de înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata S.M.E. a

solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.

S-a dispus atașarea dosarului nr.

7381/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația în anulare nu este

fondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente.

Cale de atac extraordinară,

contestația în anulare poate fi exercitată împotriva hotărârilor irevocabile

numai în limitele și condițiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Cum contestatoarea nu a indicat, în

cuprinsul cererii sale care este temeiul în drept al contestației, urmează a se

analiza dacă este incident vreunul dintre motivele prevăzute în textele

menționate.

Potrivit art. 317 C. proc. civ.,

care reglementează contestația în anulare obișnuită, există numai două motive

pentru care se poate anula pe această cale o hotărâre irevocabilă; nelegala

citare a părții care contestă (pct. 1) sau încălcarea competenței altei

instanțe (pct. 2).

Din analiza hotărârii atacate, se

constată că recurenta–reclamantă M.A. a fost prezentă în fața Curții la data

soluționării recursului, 8 aprilie 2005, procedura fiind astfel completă. Pe de

altă parte, instanța care a pronunțat hotărârea era competentă să soluționeze

recursul cu care fusese investită, în materia Legii nr. 10/2001.

Așadar, nici unul dintre motivele

prevăzute de art. 317 C. proc. civ. nu este îndeplinit în speță.

Art. 318 C. proc. civ. reglementează

contestația în anulare specială, care poate fi exercitată numai în două cazuri

limitativ prevăzute: dacă dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs

este rezultatul unei greșeli materiale (teza I) sau dacă respingând recursul

sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare (teza a II-a).

În speță, contrar dispozițiilor

imperative prevăzute de art. 302-303 C. proc. civ., motivele recursului au fost

depuse direct la Înalta Curte, iar nu la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Ca atare, instanța a recurs a

aplicat sancțiunea prevăzută de art. 302 C. proc. civ. nulitatea recursului,

fără a săvârși prin aceasta nici o greșeală materială.

Fiind incidentă această sancțiune,

nu se mai impunea analizarea motivelor de recurs greșit îndreptate.

Iar obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată către intimați a fost de asemeni legală, față de

culpa procesuală constatată și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând

că nu este întemeiată, prezenta contestației în anulare se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de M.A.

împotriva deciziei civile nr. 2816 din 8 aprilie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.