ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4144/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4144/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28
februarie 2003 reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.1 Târgu-Mureș a chemat în
judecată pe pârâții M.A., P.A., H.I., Consiliul Local al municipiului Târgu-Mureș
și SC L. SA. Târgu-Mureș, solicitând a se constata: nulitatea schimbului de
locuințe aprobat prin rezoluția nr. 7240 din 20 iunie 1997 a directorului R.A.G.C.L.
Târgu-Mureș, intervenit între pârâții M.A. și H.I., cu privire la locuințele
situate în Târgu-Mureș; nulitatea contractului de închiriere încheiat între regia
menționată și pârâtul M.A., înregistrat sub nr. 291 din 4 august 1997, având ca
obiect locuința compusă din 3 camere și dependințe, situat în Târgu-Mureș.
În motivarea acțiunii s-a relevat,
în esență, împrejurarea că R.A.G.C.L. Târgu-Mureș, a cărei succesoare este SC
L. SA. Târgu-Mureș, nu avea calitatea de a aproba schimbul de locuințe
menționat, întrucât calitatea de proprietar o avea Consiliul Local al municipiului
Târgu-Mureș, locuințele făcând parte din domiciliul privat al municipiului.
Pe cale de consecință și contractul
de închiriere nr. 291 din 4 august 1997, este lovit de nulitate, fiind avizat
și încheiat de o persoană juridică care nu avea capacitatea juridică de a
aproba un atare act juridic.
Judecătoria Târgu-Mureș, prin
sentința civilă nr. 5210 din 22 octombrie 2003, a respins excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul M.A., a admis
excepția lipsei calității procesuale a pârâților A.M. și P.A. precum și a
Consiliului local al municipiului Târgu-Mureș, iar pe fondul pricinii a respins
ca nefondată acțiunea civilă introductivă de instanță.
A respins și excepția prescripției
extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei de a solicita
anularea celor două contracte, invocată de pârâtul M.A.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că pârâtele A.M. și P.A. nu au figurat ca părți în cele două
acte, astfel că acestea nu au calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce
privește capătul de cerere prin care reclamanta a invocat neexecutarea obligațiilor
contractuale de către pârâtul M.A. în perioada 17 august 1998-20 ianuarie 2000,
a constatat în raport cu data introducerii acțiunii, 28 februarie 2003,
aplicabilitatea art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la constatarea nulității
contractului de schimb de locuințe, a reținut că au fost respectate prevederile
art. 33 din Legea nr. 114/1996, cu avizul autorității care a aprobat
închirierea, iar reclamanta nu a făcut dovada, în condițiile art. 1169 C. civ.,
a nici unui caz de nulitate absolută.
S-a mai reținut că și contractul
dintre R.A.G.C.L. Târgu-Mureș și pârâtul M.A., a fost încheiat cu respectarea
prevederilor art. 21 din Legea nr. 114/1996 în vigoare la acea dată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureș, invocând
dispozițiile art. 33 din Legea nr. 114/1996 coroborat cu art. 120 din
Constituția României, susținând că autoritatea care aprobă schimbul de locuințe
nu poate fi decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureș ca autoritate deliberativă
și primarii ca autorități executive.
A mai solicitat respingerea
excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.M. și P.A. precum și
a Consiliului Local al municipiului Târgu-Mureș și respingerea prescripției
extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la neexecutarea
obligațiilor contractuale.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția
civilă, prin decizia nr. 101 A din 13 februarie 2004, a respins ca nefondat
apelul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureș împotriva
sentinței civile nr. 5210 din 22 octombrie 2003 a Judecătoriei Târgu-Mureș, cu
motivarea că schimbul de locuințe din litigiu a fost efectuat cu avizul
autorității care a aprobat închirierea, fiind respectate prevederile art. 33
din Legea nr. 114/1996.
În ceea ce privește excepția privind
neexecutarea obligațiilor contractuale din partea pârâților M.A., A.M. și P.A.,
a constatat că în mod legal prima instanță a admis excepția prescripției
dreptului la acțiune, în raport de dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la celelalte excepții, a
reținut că au fost respinse în mod corect de prima instanță întrucât reclamanta
a precizat atât prin cererea introductivă de instanță cât și cu ocazia
dezbaterii în fond, că solicită nulitatea absolută a celor două acte juridice,
context în care acțiunea este imprescriptibilă și poate fi invocată de orice
persoană interesată.
Împotriva susmenționatei decizii a
declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.
proc. civ., susținând în esență, că aprobarea schimbului de locuințe și
încheierea contractului de închiriere s-a făcut de către o regie autonomă, care
ulterior s-a restructurat în societate comercială, respectiv SC L. SA. Târgu-Mureș,
că autoritatea la care se referă art. 33 din Legea nr. 114/1996 nu poate fi
decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureș și în fine, nu a formulat
nici o cerere prin care să solicite obligarea pârâților la plata chiriei
neachitate, astfel că nu era cazul ca excepția ridicată să fie respinsă ca
prescrisă.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce succed:
Recurenta a invocat ca motiv de
anulare a schimbului de locuințe și a contractului de închiriere înregistrat
sub nr. 291 din 4 august 1997, frauda la lege, lipsa avizului autorității,
lipsa aprobării organului administrației locative de stat, neîncheierea
contractului de închiriere de organul administrației locale de stat,
inexistența normelor metodologice cerute de art. 68 din Legea nr. 114/1996.
Motivele invocate nu se regăsesc în
cauza de față și nu pot fi de natură a conduce la anularea celor două acte.
În conformitate cu prevederile art. 21
din Legea nr. 114/1996, închirierea locuințelor se face pe baza acordului
dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris.
Titularii de contracte de închiriere
pot face între ei schimb de locuințe, cu avizul autorității care a aprobat
închirierea sau, după caz al proprietarului locuinței (art. 33 din Legea nr. 114/1996).
Contractul privind schimbul de
locuințe, încheiat între pârâții M.A. și H.I. a fost aprobat de R.A.G.C.L. Târgu-Mureș,
așa cum rezultă din referatul de propuneri.
Întrucât aceste condiții au fost
îndeplinite, în mod corect au reținut instanțele prin hotărârile atacate că,
încheierea celor două acte juridice a fost perfect legală.
Neîntemeiată este și susținerea
potrivit căreia, autoritatea competentă să aprobe închirierea, nu poate fi
decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureș.
La data de 20 iunie 1997, R.A.G.C.L.
Târgu-Mureș, ca regie specializată gestiona în calitate de locator bunurile
aflate în domeniul privat al municipiului Târgu-Mureș, printre care se afla și
fondul locativ aflat în patrimoniul acesteia.
Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 114/1996, aprobate prin H.G. nr. 446 din 21 august 1997, la care face
trimitere recurenta, nu au nici o relevanță juridică asupra actelor încheiate
anterior intrării în vigoare a acestei hotărâri, astfel că singura abilitată
a-și da consimțământul cu privire la aprobarea schimbului și a încheierii, nu
putea fi decât R.A.G.C.L. Târgu-Mureș.
Argumentele expuse justifică
admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei
Consiliul Local Târgu-Mureș, invocate de pârâtul M.A. și soluția de respingere
a cererii de chemare în judecată formulată de recurentă, ca fiind formulată
față de o persoană fără calitate procesuală adoptată de prima instanță și
menținută în apel.
În ceea ce privește critica
recurentei, referitoare la faptul că nu a invocat excepția neexecutării
obligațiilor contractuale din partea pârâtului M.A., astfel că nu era cazul ca
instanța să se pronunțe asupra acesteia, din acțiunea introductivă de instanță
rezultă că această excepție a fost invocată.
În consecință, recursul fiind nefondat,
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureș, împotriva
deciziei civile nr. 101/A din 13 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș,
secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.