ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4102/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 303/2004

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul V.L. împotriva sentinței civile nr. 125/2004

menținându-se astfel soluția de respingere a cererii acestui reclamant, de

obligare a pârâtei Asociația proprietarilor „Naghy Istvan” din Miercurea Ciuc

să-și instaleze contoar separat pentru consumul de energie electrică și gaz

metan din uscătoria și pivnițele blocului în care el locuiește.

În fundamentarea hotărârii sale,

Curtea de Apel a reținut ca fiind corectă argumentarea adusă de prima instanță

conform căreia, uscătoria a fost închiriată unei case de amanet cu acordul

tuturor locatarilor, deci și al reclamantului, iar cheltuielile aferente

acestui spațiu, sunt suportate de cel care îl folosește.

Cât privește pivnițele, acestea au

statut de proprietate comună și deci, cheltuielile aferente sunt tot comune și

se suportă de locatari în mod proporțional.

Împotriva deciziei Curții de Apel a

declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

reclamantul V.L., recurs prin care i-a adus următoarele critici:

Ambele instanțe au ignorat faptul

că, nici în uscătorie și nici în pivnițe, unde sunt instalate o serie de

aparate electrice, nu sunt montate contoare așa încât, consumul de energie

electrică și apă lunară, este achitat de către reclamant prin adăugarea la

cheltuielile sale, a costului pierderilor înregistrate în bloc, la aceste două

categorii de servicii.

Tot în mod greșit s-a reținut faptul

că nu și-ar fi motivat în drept acțiunea când în realitate, aceasta a fost

întemeiată pe prevederile art. 39 din Normele Metodologice pentru organizarea

și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a dispozițiilor Codului

civil privitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Examinând recursul reclamantului

prin prisma criticilor formulate, se constată că, acesta este nefondat.

Astfel, nemotivarea în drept a

cererii reclamantului, nu a constituit motiv de respingere a acțiunii în

condițiile în care, prin prisma stării de fapt, a putut fi determinat obiectul

acesteia și deci, temeiul juridic.

Prin prisma acestei stări de fapt,

s-a concluzionat în mod corect faptul că, reclamantul a solicitat obligarea

pârâtei de a instala contoare separate pentru consumul de energie electrică și

gaze naturale, atât la uscătoria cât și la pivnițele blocului, în vederea

scutirii acestuia de la plata pierderilor la cheltuielile comune de

întreținere.

În condițiile în care, pârâta a

arătat că toate cheltuielile aferente uscătoriei sunt suportate de casa de

amanet căreia i s-a închiriat acest spațiu cu acordul inclusiv al reclamantului

și că, această casă de amanet este deconectată de la sura comună de gaz și

curent, acest capăt de cerere, nu putea fi admis. Aceasta deoarece, potrivit

art. 1169 C. civ., reclamantului îi revenea sarcina de a proba contrariul celor

menționate de pârâtă în întâmpinare, pentru simplul motiv că legiuitorul

pretinde că cel ce face o afirmație în fața instanței, trebuie s-o dovedească.

Așadar, nedovedind nici faptul

conectării la sursa comună, nici consumul din cota reclamantului, nici

existența pierderilor și nici plata acestora, reclamantul nu a dovedit

îmbogățirea fără just temei a pârâtei, îmbogățire pe care a invocat-o ca fiind temeiul

juridic al acțiunii sale.

Pe de altă parte, reclamantul nu a

depus nici contractul de închiriere al uscătoriei pentru a se putea stabili

calitatea procesuală eventuală a pârâtei, prin prisma părților contractante și

pentru a se putea verifica respectarea sau nu a clauzelor contractuale

analizate prin prisma obiectului acțiunii.

Cât privește pivnițele, chiar dacă

reclamantul nu posedă spațiu din acestea, cheltuielile sunt comune, urmând

regimul juridic al acestor spații care, au fost declarate de pârâtă ca fiind

comune, iar reclamantul a confirmat tacit această împrejurare.

Pentru aceste considerente, urmează

a se concluziona că, prin criticile formulate, recurentul nu a dovedit a fi

îndeplinit nici unul din motivele de recurs, urmând ca pe cale de consecință,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de V.L. împotriva deciziei civile nr. 303/A din 4 mai 2004 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 18 mai 2005.