ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4102/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 303/2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V.L. împotriva sentinței civile nr. 125/2004 menținându-se astfel soluția de respingere a cererii acestui reclamant, de obligare a pârâtei Asociația proprietarilor „Naghy Istvan” din Miercurea Ciuc să-și instaleze contoar separat pentru consumul de energie electrică și gaz metan din uscătoria și pivnițele blocului în care el locuiește. În fundamentarea hotărârii sale, Curtea de Apel a reținut ca fiind corectă argumentarea adusă de prima instanță conform căreia, uscătoria a fost închiriată unei case de amanet cu acordul tuturor locatarilor, deci și al reclamantului, iar cheltuielile aferente acestui spațiu, sunt suportate de cel care îl folosește.

Cât privește pivnițele, acestea au statut de proprietate comună și deci, cheltuielile aferente sunt tot comune și se suportă de locatari în mod proporțional. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul V.L., recurs prin care i-a adus următoarele critici: Ambele instanțe au ignorat faptul că, nici în uscătorie și nici în pivnițe, unde sunt instalate o serie de aparate electrice, nu sunt montate contoare așa încât, consumul de energie electrică și apă lunară, este achitat de către reclamant prin adăugarea la cheltuielile sale, a costului pierderilor înregistrate în bloc, la aceste două categorii de servicii.

Tot în mod greșit s-a reținut faptul că nu și-ar fi motivat în drept acțiunea când în realitate, aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 39 din Normele Metodologice pentru organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a dispozițiilor Codului civil privitoare la îmbogățirea fără justă cauză. Examinând recursul reclamantului prin prisma criticilor formulate, se constată că, acesta este nefondat. Astfel, nemotivarea în drept a cererii reclamantului, nu a constituit motiv de respingere a acțiunii în condițiile în care, prin prisma stării de fapt, a putut fi determinat obiectul acesteia și deci, temeiul juridic.

Prin prisma acestei stări de fapt, s-a concluzionat în mod corect faptul că, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a instala contoare separate pentru consumul de energie electrică și gaze naturale, atât la uscătoria cât și la pivnițele blocului, în vederea scutirii acestuia de la plata pierderilor la cheltuielile comune de întreținere. În condițiile în care, pârâta a arătat că toate cheltuielile aferente uscătoriei sunt suportate de casa de amanet căreia i s-a închiriat acest spațiu cu acordul inclusiv al reclamantului și că, această casă de amanet este deconectată de la sura comună de gaz și curent, acest capăt de cerere, nu putea fi admis. Aceasta deoarece, potrivit art. 1169 C. civ., reclamantului îi revenea sarcina de a proba contrariul celor menționate de pârâtă în întâmpinare, pentru simplul motiv că legiuitorul pretinde că cel ce face o afirmație în fața instanței, trebuie s-o dovedească.

Așadar, nedovedind nici faptul conectării la sursa comună, nici consumul din cota reclamantului, nici existența pierderilor și nici plata acestora, reclamantul nu a dovedit îmbogățirea fără just temei a pârâtei, îmbogățire pe care a invocat-o ca fiind temeiul juridic al acțiunii sale. Pe de altă parte, reclamantul nu a depus nici contractul de închiriere al uscătoriei pentru a se putea stabili calitatea procesuală eventuală a pârâtei, prin prisma părților contractante și pentru a se putea verifica respectarea sau nu a clauzelor contractuale analizate prin prisma obiectului acțiunii. Cât privește pivnițele, chiar dacă reclamantul nu posedă spațiu din acestea, cheltuielile sunt comune, urmând regimul juridic al acestor spații care, au fost declarate de pârâtă ca fiind comune, iar reclamantul a confirmat tacit această împrejurare.

Pentru aceste considerente, urmează a se concluziona că, prin criticile formulate, recurentul nu a dovedit a fi îndeplinit nici unul din motivele de recurs, urmând ca pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de V.L. împotriva deciziei civile nr. 303/A din 4 mai 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 mai 2005.