ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3264/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 281 din 28 aprilie

2004, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și contencios administrativ, a

admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu

pârâții P.L., U.A. și R.B. SA, sucursala Mehedinți și a constatat că între

reclamantă și pârâții persoane fizice a intervenit o convenție de

vânzare-cumpărare a imobilului, compus din 1000 mp teren și construcțiile

situate pe acest teren, casă cu 4 camere și polată, casă parter și etaj cu 2

încăperi, situate în satul Dobra comuna Bălăcița jud. Mehedinți. S-a mai

stabilit că hotărârea astfel pronunțată ține loc de act de vânzare-cumpărare

dispunându-se totodată achitarea taxelor notariale.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Craiova, care, prin decizia nr. 353 din 23 septembrie 2004 a respins

apelul declarat de SC R.B., sucursala Mehedinți, ca nefondat.

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel au reținut că în cadrul unei executări silite imobiliare

reclamanta a achitat R.B. Mehedinți suma de 22.614.000 lei, stabilită prin

expertiză reprezentând contravaloarea imobilelor proprietatea debitorilor P.L.

și U.A., bunuri ipotecate în favoarea acelei bănci în vederea restituiri unui

credit.

Față de acordul creditoarei,

concretizat în adresa acesteia nr. 778 din 17 octombrie 2001, prin care

comunica că renunță la comandament și solicită radierea ipotecii, în momentul

în care se va depune suma stabilită prin raport de expertiză tehnică convenția

de vânzare-cumpărare cu privire la imobile, casă și teren încheiată între

reclamantă și pârâții P.L. și U.A. respectă dispozițiile legale.

S-a mai reținut că litigiul este

comercial pentru că una din părți banca este comerciant iar aceasta are

calitate procesuală deoarece pe tot parcursul judecății a susținut că este

proprietara imobilelor ipotecate în favoarea sa.

Nemulțumită de decizia pronunțată

pârâta SC R.B., sucursala Mehedinți, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct.

8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că plățile efectuate de reclamantă în

favoarea debitorului P.A. sunt plăți voluntare, iar nu izvorâte din contractul

de împrumut bancar; acordul dat de agenția Vânju Mare, cu privire la acceptarea

încasării unei sume mai mici decât valoarea debitului înregistrat este nul,

fiind dat de un punct de lucru care nu avea personalitate juridică, iar dreptul

de ipotecă s-a acordat B.A. și nu agenției Vânju Mare pentru întreg creditul

acordat inclusiv comisioanele și dobânzile aferente acestuia.

Mai susține că nu și-a dat acceptul

ca plata să se efectueze în rate așa cum prevăd dispozițiile art. 515 C. proc.

civ. și vânzarea imobilelor nu este valabilă atâta timp cât nu s-a încheiat un

contract în formă autentică.

Recursul este nefondat.

Ambele instanțe au interpretat în

mod corect convenția de vânzare cumpărare încheiată între reclamantă și cei doi

pârâți persoane fizice, s-au pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate,

iar hotărârile sunt date cu aplicarea dispozițiilor legale.

Plățile efectuate de reclamantă în

sumă de 22.614.000 lei, conform chitanțelor din 17 octombrie 2000 și din 15

iunie 2001, toate emise de B.A., agenția Vânju Mare, nu sunt plăți voluntare,

în favoarea debitorului P.A., ci făcute în vederea cumpărării imobilelor

ipotecate, așa cum dealtfel s-a și menționat pe chitanțele respective.

Această situație este confirmată și

de pârâții P.L. și U.A. în întâmpinarea formulată la instanța de fond.

În ceea ce privește acordul

creditoarei cu privire la convenția de vânzare-cumpărare, acesta a fost dat în

principiu de B.A., agenția Vânju Mare, prin adresa din 17 octombrie 2000,

înaintată Judecătoriei Vânju Mare, în care arată că renunță la comandament și

solicită radierea ipotecii, în momentul când va fi depusă suma de 22.614.000

lei, așa cum a fost stabilită în raportul de expertiză tehnică.

Chiar dacă agenția Vânju Mare nu are

personalitate juridică, atâta timp cât are organe proprii de conducere, acordul

susmenționat este valabil și produce efecte juridice. De altfel creditul a fost

acordat de agenția Vânju Mare și ca atare nu era nevoie de acordul sucursalei

Mehedinți.

Referitor la contractul de garanție

imobiliară acesta este încheiat de pârâții P.L. și U.A. cu B.A., sucursala

Vânju Mare, iar nu cu B.A., sucursala Mehedinți, așa cum se susține prin

cererea de recurs (dosar executare nr. 859/1999, atașat).

În cauză au fost îndeplinite și

cerințele art. 515 C. proc. civ., pentru că din adresa din 17 octombrie 2000,

înaintată de agenția Vânju Mare Judecătoriei Vânju Mare rezultă implicit

acordul acestei bănci, ca plata sumei de 22.614.000 lei să fie făcută și în

rate.

De asemeni este neîntemeiată și

ultima critică, cea privind lipsa actului în formă autentică, în legătură cu

înstrăinarea imobilelor.

Într-adevăr, convenția a fost

încheiată, ca înscris sub semnătură privată și nu ca act autentic dar această

situație a fost generată de refuzul recurentei de a solicita radierea ipotecii

iar nu de reclamantă, care a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune în

constatare.

În considerarea celor ce preced,

Înalta Curte, stabilește că decizia atacată este legală și drept urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta R.B. SA sucursala Mehedinți, împotriva deciziei nr. 353 din

23 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 31 mai 2005.