ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3264/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 281 din 28 aprilie 2004, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și contencios administrativ, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâții P.L., U.A. și R.B. SA, sucursala Mehedinți și a constatat că între reclamantă și pârâții persoane fizice a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare a imobilului, compus din 1000 mp teren și construcțiile situate pe acest teren, casă cu 4 camere și polată, casă parter și etaj cu 2 încăperi, situate în satul Dobra comuna Bălăcița jud. Mehedinți. S-a mai stabilit că hotărârea astfel pronunțată ține loc de act de vânzare-cumpărare dispunându-se totodată achitarea taxelor notariale.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia nr. 353 din 23 septembrie 2004 a respins apelul declarat de SC R.B., sucursala Mehedinți, ca nefondat. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că în cadrul unei executări silite imobiliare reclamanta a achitat R.B. Mehedinți suma de 22.614.000 lei, stabilită prin expertiză reprezentând contravaloarea imobilelor proprietatea debitorilor P.L. și U.A., bunuri ipotecate în favoarea acelei bănci în vederea restituiri unui credit. Față de acordul creditoarei, concretizat în adresa acesteia nr. 778 din 17 octombrie 2001, prin care comunica că renunță la comandament și solicită radierea ipotecii, în momentul în care se va depune suma stabilită prin raport de expertiză tehnică convenția de vânzare-cumpărare cu privire la imobile, casă și teren încheiată între reclamantă și pârâții P.L.

și U.A. respectă dispozițiile legale. S-a mai reținut că litigiul este comercial pentru că una din părți banca este comerciant iar aceasta are calitate procesuală deoarece pe tot parcursul judecății a susținut că este proprietara imobilelor ipotecate în favoarea sa. Nemulțumită de decizia pronunțată pârâta SC R.B., sucursala Mehedinți, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că plățile efectuate de reclamantă în favoarea debitorului P.A. sunt plăți voluntare, iar nu izvorâte din contractul de împrumut bancar; acordul dat de agenția Vânju Mare, cu privire la acceptarea încasării unei sume mai mici decât valoarea debitului înregistrat este nul, fiind dat de un punct de lucru care nu avea personalitate juridică, iar dreptul de ipotecă s-a acordat B.A.

și nu agenției Vânju Mare pentru întreg creditul acordat inclusiv comisioanele și dobânzile aferente acestuia. Mai susține că nu și-a dat acceptul ca plata să se efectueze în rate așa cum prevăd dispozițiile art. 515 C. proc. civ. și vânzarea imobilelor nu este valabilă atâta timp cât nu s-a încheiat un contract în formă autentică. Recursul este nefondat. Ambele instanțe au interpretat în mod corect convenția de vânzare cumpărare încheiată între reclamantă și cei doi pârâți persoane fizice, s-au pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate, iar hotărârile sunt date cu aplicarea dispozițiilor legale. Plățile efectuate de reclamantă în sumă de 22.614.000 lei, conform chitanțelor din 17 octombrie 2000 și din 15 iunie 2001, toate emise de B.A., agenția Vânju Mare, nu sunt plăți voluntare, în favoarea debitorului P.A., ci făcute în vederea cumpărării imobilelor ipotecate, așa cum dealtfel s-a și menționat pe chitanțele respective.

Această situație este confirmată și de pârâții P.L. și U.A. în întâmpinarea formulată la instanța de fond. În ceea ce privește acordul creditoarei cu privire la convenția de vânzare-cumpărare, acesta a fost dat în principiu de B.A., agenția Vânju Mare, prin adresa din 17 octombrie 2000, înaintată Judecătoriei Vânju Mare, în care arată că renunță la comandament și solicită radierea ipotecii, în momentul când va fi depusă suma de 22.614.000 lei, așa cum a fost stabilită în raportul de expertiză tehnică. Chiar dacă agenția Vânju Mare nu are personalitate juridică, atâta timp cât are organe proprii de conducere, acordul susmenționat este valabil și produce efecte juridice. De altfel creditul a fost acordat de agenția Vânju Mare și ca atare nu era nevoie de acordul sucursalei Mehedinți.

Referitor la contractul de garanție imobiliară acesta este încheiat de pârâții P.L. și U.A. cu B.A., sucursala Vânju Mare, iar nu cu B.A., sucursala Mehedinți, așa cum se susține prin cererea de recurs (dosar executare nr. 859/1999, atașat). În cauză au fost îndeplinite și cerințele art. 515 C. proc. civ., pentru că din adresa din 17 octombrie 2000, înaintată de agenția Vânju Mare Judecătoriei Vânju Mare rezultă implicit acordul acestei bănci, ca plata sumei de 22.614.000 lei să fie făcută și în rate. De asemeni este neîntemeiată și ultima critică, cea privind lipsa actului în formă autentică, în legătură cu înstrăinarea imobilelor. Într-adevăr, convenția a fost încheiată, ca înscris sub semnătură privată și nu ca act autentic dar această situație a fost generată de refuzul recurentei de a solicita radierea ipotecii iar nu de reclamantă, care a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune în constatare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, stabilește că decizia atacată este legală și drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.B. SA sucursala Mehedinți, împotriva deciziei nr. 353 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 mai 2005.