ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5404/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16 martie 2004,

reclamantul T.N. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe D.L.,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 248.262.924 lei, reprezentând actualizarea

cu rata inflației a sumei de 38.760.800 lei, stabilită în sarcina acesteia prin

hotărâre irevocabilă în cauza având ca obiect partaj.

Prin sentința nr. 869 din 5 mai

3004, reținând că reclamantul a timbrat cererea cu 37.000 lei timbru judiciar și

300.000 lei taxă judiciară de timbru și a precizat că nu a obținut scutire de

obligația timbrării și nici nu are posibilitatea de a completa taxa judiciară

de timbru cu suma de 13.795.516 lei, Judecătoria Roman, invocând dispozițiile

art. 35 alin. (1) și (5) din Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea normelor

de aplicare a Legii nr. 146/1997, a anulat cererea de chemare în judecată, ca

insuficient timbrată.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 1380 din 22 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe, reținând aplicarea

corectă a dispozițiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamantul T.N. a declarat recurs, criticile privind greșita aplicare a legii.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantul a investit instanța de

judecată cu o acțiune având ca obiect actualizarea sultei cu rata inflației și

obligarea pârâtei-debitoare la plata sumei reprezentând valoarea corecției.

Reclamantul a arătat că prin

hotărârea irevocabilă de partaj nu s-a dispus corecția sultei cu indicele de

inflație la data executării efective a obligației de plată, așa încât nu s-a

putut face aplicația art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., la data

plății efective a sumei de 38.760.800 lei cu titlu de sultă.

Drept urmare, reclamantul a sesizat

instanța de judecată cu cererea de actualizare.

Instanța de fond a dispus timbrarea

cererii la valoare.

Or, reclamantul nu a sesizat

instanța de judecată cu o nouă pretenție, ci cu actualizarea cu rata inflației

a unei obligații de plată stabilită anterior irevocabil în sarcina pârâtei.

Astfel, reactualizarea cu rata

inflației a unei obligații de plată, neîndeplinită în termenul stabilit, nu

reprezintă pierdere pentru debitor și nici câștig pentru creditor ci o exactă

îndeplinire a obligației, conform art. 1073 teza I C. civ., așa încât cererea

de obligare la plata sumei reprezentând corecția cu rata inflației nu poate fi

apreciată ca o pretenție nouă.

A interpreta altfel ar însemna,

inechitabil și fără temei legal, a decide în sensul localizării în patrimoniul

creditorului, în expresie bănească, culpa debitorului constând în rea credință.

Ca atare, în mod greșit instanța de

fond a apreciat că cererea reclamantului este supusă taxei judiciare de timbru

în condițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În raport de împărțirea riguroasă a

cererilor, sub aspectul timbrării, în cereri evaluabile în bani și în cereri

neevaluabile în bani, iar acestea din urmă determinate limitativ pe categorii

de litigii, între care cele de natura litigiului cu care reclamantul a investit

instanța de judecată nu se regăsește, coroborat cu neincidența în cauza dedusă

judecății a unei scutiri după persoană sau obiect al cererii, acțiunea

promovată de reclamantul menționat era supusă taxei judiciare de timbru

prevăzute de art. 13 din Legea nr. 146/1997.

Or, în raport de acest text

obligația de timbrare se constată a fi îndeplinită de către reclamant.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 312 și art. 314 raportat la art. 313 teza I C. proc.

civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârile atacate și va trimite

dosarul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în vederea judecării în fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul T.N. împotriva deciziei nr. 1380 din 22 octombrie 2004 a Curții de

Apel Bacău pe care o modifică, admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței

civile nr. 869 din 5 mai 2004 a Judecătoriei Roman pe care o desființează și

trimite cauza la Judecătoria Sfântu Gheorghe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.