ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5404/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 martie 2004, reclamantul T.N. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe D.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 248.262.924 lei, reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 38.760.800 lei, stabilită în sarcina acesteia prin hotărâre irevocabilă în cauza având ca obiect partaj.

Prin sentința nr. 869 din 5 mai 3004, reținând că reclamantul a timbrat cererea cu 37.000 lei timbru judiciar și 300.000 lei taxă judiciară de timbru și a precizat că nu a obținut scutire de obligația timbrării și nici nu are posibilitatea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 13.795.516 lei, Judecătoria Roman, invocând dispozițiile art. 35 alin. (1) și (5) din Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 146/1997, a anulat cererea de chemare în judecată, ca insuficient timbrată. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1380 din 22 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe, reținând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul T.N. a declarat recurs, criticile privind greșita aplicare a legii. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect actualizarea sultei cu rata inflației și obligarea pârâtei-debitoare la plata sumei reprezentând valoarea corecției. Reclamantul a arătat că prin hotărârea irevocabilă de partaj nu s-a dispus corecția sultei cu indicele de inflație la data executării efective a obligației de plată, așa încât nu s-a putut face aplicația art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., la data plății efective a sumei de 38.760.800 lei cu titlu de sultă. Drept urmare, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu cererea de actualizare.

Instanța de fond a dispus timbrarea cererii la valoare. Or, reclamantul nu a sesizat instanța de judecată cu o nouă pretenție, ci cu actualizarea cu rata inflației a unei obligații de plată stabilită anterior irevocabil în sarcina pârâtei. Astfel, reactualizarea cu rata inflației a unei obligații de plată, neîndeplinită în termenul stabilit, nu reprezintă pierdere pentru debitor și nici câștig pentru creditor ci o exactă îndeplinire a obligației, conform art. 1073 teza I C. civ., așa încât cererea de obligare la plata sumei reprezentând corecția cu rata inflației nu poate fi apreciată ca o pretenție nouă. A interpreta altfel ar însemna, inechitabil și fără temei legal, a decide în sensul localizării în patrimoniul creditorului, în expresie bănească, culpa debitorului constând în rea credință.

Ca atare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este supusă taxei judiciare de timbru în condițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În raport de împărțirea riguroasă a cererilor, sub aspectul timbrării, în cereri evaluabile în bani și în cereri neevaluabile în bani, iar acestea din urmă determinate limitativ pe categorii de litigii, între care cele de natura litigiului cu care reclamantul a investit instanța de judecată nu se regăsește, coroborat cu neincidența în cauza dedusă judecății a unei scutiri după persoană sau obiect al cererii, acțiunea promovată de reclamantul menționat era supusă taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 13 din Legea nr. 146/1997.

Or, în raport de acest text obligația de timbrare se constată a fi îndeplinită de către reclamant. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 312 și art. 314 raportat la art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârile atacate și va trimite dosarul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în vederea judecării în fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul T.N. împotriva deciziei nr. 1380 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău pe care o modifică, admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței civile nr. 869 din 5 mai 2004 a Judecătoriei Roman pe care o desființează și trimite cauza la Judecătoria Sfântu Gheorghe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.