ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2325/2005

Asupra recursului în anulare de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 877 din 25

noiembrie 2002 Tribunalul Mehedinți, secția civilă,

a admis cererea formulată de

reclamanții P.C., ș.a., împotriva intimatelor Ministerul Justiției, Tribunalul

Mehedinți și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pe care le-a obligat să le plătească salariul

cuvenit fiecărui reclamant și salariul efectiv încasat, sumă ce va fi

reactualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective,

pe perioada 1 ianuarie 2002 și până la zi.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.S. București formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Soluția a fost motivată de faptul

că, în mod nelegal, reclamanților le-a fost reținută cota de 7% din salariu

drept primă de asigurare de sănătate.

Prin încheierea de

ședință din 10 decembrie 2002 s-a rectificat dispozitivul hotărârii în sensul

că s-a reținut că au calitatea de pârâte doar Ministerul Justiției și

Tribunalul Mehedinți iar chemarea în garanție a fost pentru Ministerul

Finanțelor și nu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Sentința menționată a

fost menținută prin decizia civilă nr. 318/CM din 3 februarie 2003 a Curții de

Apel Craiova.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare invocând incidența art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea recursului, în esență,

se arată că printr-o interpretare sistematică a prevederilor Legii nr. 92/1992,

H.G. nr. 409/1998 și a Normelor metodologice emise în aplicarea hotărârii

menționate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, obligație de

plată pe care, de altminteri, o au toți cetățenii care au domiciliul sau

reședința în România.

Se arată, totodată că, legiuitorul

nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de

asigurări de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede

obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și

apatrizii care au reședința în România, iar în art. 6 sunt prevăzute

categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat

ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat,

fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce

intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Analizând

recursul în anulare, Curtea constată că este fondat pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși în

mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr.142/1997, magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora,

beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze,

condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr.

318/FB/64/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de

Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în

aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau

pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat contracte cu

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au recunoscut faptul că în conformitate cu art.

4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile

pronunțate în cauză și va fi respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în

judecată promovată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 109 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția

conflicte de muncă, și sentinței nr. 877 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului

Mehedinți, secția civilă, pe care le casează și respinge ca nefondată acțiunea

reclamanților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.