ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2325/2005

Asupra recursului în anulare de față, constată: Prin sentința civilă nr. 877 din 25 noiembrie 2002 Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis cererea formulată de reclamanții P.C., ș.a., împotriva intimatelor Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pe care le-a obligat să le plătească salariul cuvenit fiecărui reclamant și salariul efectiv încasat, sumă ce va fi reactualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective, pe perioada 1 ianuarie 2002 și până la zi. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.S. București formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Soluția a fost motivată de faptul că, în mod nelegal, reclamanților le-a fost reținută cota de 7% din salariu drept primă de asigurare de sănătate.

Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2002 s-a rectificat dispozitivul hotărârii în sensul că s-a reținut că au calitatea de pârâte doar Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți iar chemarea în garanție a fost pentru Ministerul Finanțelor și nu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Sentința menționată a fost menținută prin decizia civilă nr. 318/CM din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova. Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare invocând incidența art. 330 pct. 2 C. proc. civ. În motivarea recursului, în esență, se arată că printr-o interpretare sistematică a prevederilor Legii nr. 92/1992, H.G.

nr. 409/1998 și a Normelor metodologice emise în aplicarea hotărârii menționate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, obligație de plată pe care, de altminteri, o au toți cetățenii care au domiciliul sau reședința în România. Se arată, totodată că, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Analizând recursul în anulare, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995. Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr.142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Reclamanții au încheiat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au recunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și va fi respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată promovată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 109 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, și sentinței nr. 877 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, pe care le casează și respinge ca nefondată acțiunea reclamanților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.