ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1077/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei

Constanța la data de 8 august 2002, reclamanții B.T. și B.A. au chemat în

judecată pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța prin primar și

RA E.D.P.P. Constanța, solicitând instanței să se dispună obligarea acestora la

aprobarea extinderii pentru spațiul de locuit situat în Constanța, și la

încheierea contractului de închiriere pentru acest spațiu.

Pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța,

prin primar au formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa

calității procesuale pasive, precum și lipsa calității procesuale active a

reclamantei B.A.

La termenul din 13 ianuarie 2003, Judecătoria Constanța a

conexat la dosarul menționat (nr. 13829/2002) dosarul nr. 15401/2002, având ca

obiect acțiunea formulată de RA E.D.P.P. Constanța împotriva pârâților B.T. și

B.A. privind rezilierea contractului de închiriere nr. 133 din 16 august 1999

și evacuarea pârâților din spațiul de locuit situat în B-dul T. pentru lipsa titlului

locativ.

Prin sentința civilă nr. 12378 din 22 septembrie 2003,

Judecătoria Constanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și

a admis acțiunea reclamanților B.T. și B.A., obligând pârâții Consiliul local

Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și RA E.D.P.P. Constanța la

aprobarea extinderii spațiului locativ situat în Constanța, și la încheierea

contractului de închiriere pentru imobilul sus menționat.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea conexă

formulată de RA E.D.P.P. Constanța ca nefondată.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au

solicitat în repetate rânduri extinderea spațiului locativ și închirierea

acestuia, cele două camere pentru care s-a solicitat extinderea fiind lipite de

apartamentul lor, spațiul fiind inițial o singură unitate locativă.

În cauză reclamanții ocupă apartamentul de la etajul 1 din

imobil în suprafață de 32 mp, suprafață care nu asigură norma locativă

reglementată de Legea nr. 114/1996 pentru o familie alcătuită din 4 persoane.

S-a mai reținut că, chiar dacă Legea nr. 114/1996 nu

recunoaște dreptul la extindere, prin reglementările din anexa nr. 1 sunt

stabilite suprafețele minimale în funcție de numărul de persoane pe locuință

și, prin urmare, nu se suprimă dreptul de extindere asupra unui spațiu locativ

devenit disponibil.

În ce privește cererea conexă formulată de RA E.D.P.P.

Constanța, s-a reținut că art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 114/1996

reglementează situațiile când se aplică sancțiunea rezilierii contractului de închiriere

înainte de termenul stabilit, în speță RA E.D.P.P. Constanța, nefăcând dovada

că B.T. și B.A. ar fi avut un comportament necorespunzător în calitate de

chiriași, care să atragă rezilierea contractului.

Împotriva sentinței civile nr. 12378 din 22 septembrie 2003

au declarat apel RA E.D.P.P. Constanța, Consiliul local Constanța și Municipiul

Constanța, prin primar.

Apelanta RA E.D.P.P. Constanța a criticat sentința sub

aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor Legii nr. 114/1996 și a

respingerii cererii conexe prin care s-a solicitat rezilierea contractului de

închiriere.

Critica sentinței prin motivele de apel formulate de

Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar a vizat greșita

soluționare a excepțiilor invocate prin întâmpinare, precum și soluționarea

cererii pe fondul cauzei.

Prin decizia civilă nr. 377 din 19 aprilie 2004, Curtea de

Apel Constanța, a admis apelurile formulate de pârâți și a schimbat în parte

sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de B.T. și B.A. ca

nefondată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În considerentele deciziei s-a reținut că art. 43 din Legea

nr. 114/1996, invocat de reclamanți ca temei legal al cererii de chemare în

judecată, nu dispune în legătură cu modalitatea de soluționare a cererii de

extindere, cu atât mai mult cu cât spațiul locativ respectiv era ocupat în urma

repartiției dispusă de consiliul local, fiind deci o locuință socială, iar RA

E.D.P.P. Constanța nu avea dreptul de a dispune cu privire la beneficiarii unei

asemenea locuințe.

S-a apreciat însă ca neîntemeiată critica RA E.D.P.P.

Constanța privind respingerea cererii conexe, întrucât nu s-a dovedit că

chiriașii ar fi provocat stricăciuni locuinței.

În ce privește criticile formulate de Consiliul local

Constanța, s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate, respectiv în mod corect

instanța de fond a respins excepțiile invocate.

Împotriva deciziei nr. 377 din 19 aprilie 2004 au declarat

recurs reclamanții B.T. și B.A., criticând soluția pentru netemeinicie și

nelegalitate.

S-a susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat

că art. 43 din Legea nr. 114/1996 nu poate dispune în legătură cu modalitatea

de soluționare a cererii de extindere, recurenții arătând că, de fapt,

repartizarea spațiilor locative se face tocmai în baza legii locuinței, iar

Consiliul local Constanța nu a respectat aceste prevederi legale atunci când a

aprobat repartițiile.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, art. 43 din Legea

nr. 114/1996 constituie textul de lege în baza căruia se repartizează

locuințele sociale de către consiliile locale și se stabilesc persoanele

îndreptățite la repartizarea unei asemenea locuințe.

Modalitatea de soluționare a cererii de extindere a

spațiului locativ atribuit de către consiliul local nu face obiectul prevederii

legale menționate anterior, iar instanța de judecată nu poate cenzura, prin

prisma art. 43, decât nerespectarea dispozițiilor acestui text de lege.

De asemenea, corect a reținut instanța de apel că RA

E.D.P.P. Constanța nu poate fi obligată la aprobarea extinderii spațiului

locativ, întrucât ei nu-i revine dreptul de a dispune cu privire la

beneficiarii unei locuințe sociale și, cu atât mai puțin, nu poate dispune cu

privire la extinderea locuinței.

Prin urmare, decizia Curții de apel Constanța, fiind legală

și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul

declarat de reclamanții B.T. și B.A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții B.T. și B.A. împotriva deciziei nr. 377 din 19 aprilie

2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.