ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4564/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Obiectul acțiunii, înregistrate la

27 februarie 2003, îl constituie reclamarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1272 din 16 august 2002 privind

apartamentul nr. 3 din Alba Iulia, pe temeiul art. 948 C. civ. în lipsa

consimțământului vânzătorului.

Judecătoria Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 2144/2003, a respins acțiunea ca nefondată, iar Curtea de

Apel Alba

i

ulia a respins apelul reclamantului

ca neîntemeiat.

Ambele instanțe au reținut , în

esență, că:

- acțiunea a fost formulată echivoc

sub aspectul motivului invocat, dolul,

- raportul de expertiză psihiatrică

a stabilit că reclamantul "suferă de debilitate mintală ușoară și are

discernământul mult diminuat”

- dolul invocat nu întrunește, în

speță, condițiile art. 960 C. civ., căci pretinsul dol ar proveni de la soția

vânzătorului, dar aceste manopere dolosive nu au fost probate și, în sfârșit,

- dacă s-ar fi probat, dolul este

sancționat, conform art. 961 C. proc. civ., cu nulitatea relativă,iar prin

acțiune s-a cerut declararea nulității absolute.

Contra deciziei reclamantul a declarat recurs,

invocând temeiurile din art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

- au existat și s-au probat

manoperele dolosive, constând în promisiuni mincinoase,

- contractul a fost fictiv, iar

prețul nu s-a plătit, iar în final [alin. (1) pct. 3] afirmă că „ prețul trecut

este neserios”

Recursul este nefondat.

Contractul de vânzare-cumpărare, a cărui

nulitate se invocă, are prețul menționat, are o cauză legală și morală,

martorii atestând plata efectivă a sumei de 3000 dolari SUA și primirea ei de

către recurentul vânzător.

În cererea de chemare în judecată se

invocă „folosirea de mijloace dolosive” de către vânzătoarea T.E. (2),precum și

faptul că prețul a fost trecut fictiv, fiind o donație deghizată, în favoarea

pârâtei C.E. (mama pârâtei 1).

Instanța de apel a făcut, deci, o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 960 C. civ. ,reținând că nu sunt

îndeplinite condițiile dolului pentru a fi sancționat actul juridic atacat.

Potrivit art. 960 C. civ. „Dolul

este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de

una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații,

cealaltă parte n-ar fi contractat”.

Pe de altă parte, conform art. 961 C.

civ. „convenția făcută prin eroare, violență sau dol, nu este nulă de drept ci

dă loc numai acțiunii de nulitate”.

Prin însăși cererea de chemare în

judecată se invocă dolul imputat vânzătoarei T.E. (soția reclamantului) și nu

cumpărătoarei pârâte, iar probele administrate nu atestă susținerile și nici

existența manoperelor dolosive.

Dar, nici ipoteza prețului fictiv nu

a fost probată, martorii confirmând predarea sumei și primirea ei de către

vânzătorul reclamant.

Susținerea relativă la prețul

neserios și disproporționat (de zece ori mai mic) formulată pentru prima dată

în recurs nu poate fi primită, cât timp nu a fost făcută în primă instanță și

în apel, iar, pe de altă parte, ea ar „legitima” anularea actului și nu

declararea nulității absolute cerută expres prin acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul T.V.I. împotriva deciziei nr. 213/A din 13 februarie 2004

a Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 31 mai 2005