ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4564/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii, înregistrate la 27 februarie 2003, îl constituie reclamarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1272 din 16 august 2002 privind apartamentul nr. 3 din Alba Iulia, pe temeiul art. 948 C. civ. în lipsa consimțământului vânzătorului. Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 2144/2003, a respins acțiunea ca nefondată, iar Curtea de Apel Alba i ulia a respins apelul reclamantului ca neîntemeiat.

Ambele instanțe au reținut , în esență, că: - acțiunea a fost formulată echivoc sub aspectul motivului invocat, dolul, - raportul de expertiză psihiatrică a stabilit că reclamantul "suferă de debilitate mintală ușoară și are discernământul mult diminuat” - dolul invocat nu întrunește, în speță, condițiile art. 960 C. civ., căci pretinsul dol ar proveni de la soția vânzătorului, dar aceste manopere dolosive nu au fost probate și, în sfârșit, - dacă s-ar fi probat, dolul este sancționat, conform art. 961 C. proc. civ., cu nulitatea relativă,iar prin acțiune s-a cerut declararea nulității absolute. Contra deciziei reclamantul a declarat recurs, invocând temeiurile din art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. - au existat și s-au probat manoperele dolosive, constând în promisiuni mincinoase, - contractul a fost fictiv, iar prețul nu s-a plătit, iar în final [alin. (1) pct. 3] afirmă că „ prețul trecut este neserios” Recursul este nefondat. Contractul de vânzare-cumpărare, a cărui nulitate se invocă, are prețul menționat, are o cauză legală și morală, martorii atestând plata efectivă a sumei de 3000 dolari SUA și primirea ei de către recurentul vânzător. În cererea de chemare în judecată se invocă „folosirea de mijloace dolosive” de către vânzătoarea T.E. (2),precum și faptul că prețul a fost trecut fictiv, fiind o donație deghizată, în favoarea pârâtei C.E. (mama pârâtei 1). Instanța de apel a făcut, deci, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 960 C. civ.

,reținând că nu sunt îndeplinite condițiile dolului pentru a fi sancționat actul juridic atacat. Potrivit art. 960 C. civ. „Dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat”. Pe de altă parte, conform art. 961 C. civ. „convenția făcută prin eroare, violență sau dol, nu este nulă de drept ci dă loc numai acțiunii de nulitate”. Prin însăși cererea de chemare în judecată se invocă dolul imputat vânzătoarei T.E. (soția reclamantului) și nu cumpărătoarei pârâte, iar probele administrate nu atestă susținerile și nici existența manoperelor dolosive. Dar, nici ipoteza prețului fictiv nu a fost probată, martorii confirmând predarea sumei și primirea ei de către vânzătorul reclamant.

Susținerea relativă la prețul neserios și disproporționat (de zece ori mai mic) formulată pentru prima dată în recurs nu poate fi primită, cât timp nu a fost făcută în primă instanță și în apel, iar, pe de altă parte, ea ar „legitima” anularea actului și nu declararea nulității absolute cerută expres prin acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.V.I. împotriva deciziei nr. 213/A din 13 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 mai 2005