ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6990/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1106 din 25 august 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea condamnatului M.G. privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1026/2004 a Tribunalului București, secția a II–a penală. A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de petiționar în sprijinul cererii sale, starea de sănătate a părinților săi și condițiile în care locuiesc aceștia, nu justifică întreruperea executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 747/ A din 5 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei, condamnatul M.G. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârile atacate în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Este de reținut că pentru asigurarea concomitent a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii. Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și împlinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat. În motivarea cererii sale condamnatul a învederat instanței că familia sa se află în dificultate, respectiv mama sa este pensionată medical, mai are două surori, cea mare având și un minor în întreținere, iar imobilul în care locuiesc este deteriorat, necesitând reparații.

Referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă faptul că părinții condamnatului au probleme de sănătate și că locuința acestora este alcătuită din 3 camere, este mobilată modest și relativ bine întreținută. În cauză, condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. Totodată, în baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul - condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 747/ A din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON ( 400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2005.