ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.04.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2005

HOTĂRÂRE
21.04.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamantul D.R.F. a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâții SC C.B. SA, SC C. SA, C.E., D.M., S.M., să se

constate nulitatea absolută parțială a hotărârii din 29 martie 2004 a A.G.A.,

cu privire la punctele 5 și 6 prin care s-a stabilit componența C.A. și a C.C.

Motivându-și acțiunea, reclamantul

arată că adunarea generală a fost convocată legal cu 15 zile înainte însă pe

ordinea de zi menționată explicit în convocare nu erau cuprinse și punctele

privind stabilirea C.A. și a C.C. însă, în adunarea generală s-a făcut

propunerea ca și aceste puncte să fie analizate și propunerea a fost votată

deși o parte din acționari s-au opus.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 1305 din 26 mai 2004 a respins excepția prematurității și a admis

acțiunea constatând nulitatea absolută parțială a hotărârii A.G.A. din 29 martie

2004 a SC C.B. SA.

Punctele 5 și 6, prin care au fost

stabilite competența C.A. și a comisiei de cenzori au fost anulate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că excepția prematurității introducerii acțiunii nu este

întemeiată, întrucât termenul de 15 zile de la publicarea în M. Of. este

stabilit pentru securitatea creditului pe când acționarii pot introduce

acțiunea în anulare chiar înainte de publicarea ei în M. Of., dacă a luat la

cunoștință de conținutul hotărârii.

Pe fond s-a apreciat că, potrivit art.

111 alin. (2) din Legea 31/1990 A.G.A. poate discuta și hotărâri și asupra

altor probleme decât cele publicate în ordinea de zi, cu condiția ca asemenea

probleme să rezulte din desfășurarea dezbaterilor și să nu reprezinte un mod de

eludare a condiției, prevăzute la art. 117 din Legea 31/1990.

Considerând că normele care

reglementează conținutul convocării sunt de ordine publică și prin numirea C.A.

și a C.C. s-a modificat actul constitutiv, instanța a constatat nulitatea

absolută parțială a hotărârii privind cele două puncte de pe ordinea de zi, 5

și 6.

S-a mai reținut că a fost încălcată

și obligativitatea votului secret, prevăzut de art. 129 din Legea 31/1990 și că

nu poate fi considerată ca statutară, modificarea ordinii de zi conform art. 17

din actul constitutiv.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC C. SA București, susținând ca motive de nelegalitate și

netemeinicie privind: inadmisibilitatea acțiunii, deoarece reclamantul s-a

abținut de la vot; lipsa de interes, deoarece reclamantul a fost reales în

funcția de administrator; prematuritatea, întrucât acțiunea a fost înregistrată

anterior publicării hotărârii A.G.A. în M. Of.; inadmisibilitatea, fiindcă

măsurile de revocare și numire a administratorilor nu pot fi atacate în

justiție.

Pe fond s-a motivat că a fost

aplicată greșit legea, reținându-se motive străine de natura pricinii, căci

dispozițiile legale invocate se referă numai la constituirea societății.

S-a mai susținut și că reclamantul

nu putea ataca hotărârea de revocare din funcția sa de administrator, acțiunea

fiind promovată cu rea credință, împreună cu alți acționari minoritari.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 710 din 8 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei

reținând următoarele:

Din conținutul procesului verbal al

ședinței din data de 29 martie 2004, rezultă că reclamantul nu a fost de acord

cu completarea ordinii de zi, astfel că excepția inadmisibilității nu este

întemeiată, fiind îndeplinite condițiile art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990.

Excepția lipsei interesului

reclamantului a fost respinsă ca nefondată apreciindu-se că acesta s-a adresat

instanței ca acționar și nu ca administrator.

Excepția prematurității a fost

respinsă cu această motivare ca a instanței de fond, respectiv faptul că

termenul de 15 zile de la publicarea hotărârii în M. Of. este reglementat în

beneficiul acționarilor, dar aceștia pot renunța oricând la acest beneficiu.

Și excepția inadmisibilității

acțiunii ca fiind promovată de reclamant ca administrator a fost respinsă

apreciindu-se că acesta a acționat nu ca administrator ci ca acționar nemulțumit

de completarea ordinii de zi.

Pe fond s-a reținut că măsura

completării ordinii de zi cu alte puncte care nu au fost publicate încalcă

dispozițiile imperative prevăzute de art. 117 alin. (3), (7) și (8) din Legea

31/1990, cât și statutul deoarece privea chiar modificarea actelor constitutive

ale societății.

De asemenea au fost încălcate și

prevederile art. 129, art. 154 și art. 161 din Legea 31/1990.

Instanța de apel apreciază că

dispozițiile art. 17 alin. ultim din statut sunt ineficiente, ele privind doar

măsuri ce vizează activitatea curentă dar în nici un caz modificarea actelor

constitutive.

S-a mai reținut că nu putea fi

constatată nulitatea absolută a întregii hotărâri pentru că restul măsurilor adoptate

nu au fost contestate.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către pârâta SC C. SA București, pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că, potrivit art. 121 din

Legea 31/1990 modificată, acționarii reprezentând întreg capitalul social vor

putea, dacă nici unul dintre ei nu se opune, să țină o adunare generală și să

ia orice hotărâre de competența adunării, fără respectarea formalităților

cerute pentru convocare.

Recurenta mai arată că în adunarea

generală au fost prezenți toți acționarii, iar din procesul verbal nu rezultă

că vreun acționar s-a opus ținerii adunării generale din 29 martie 2004.

Această adunare generală, în care

capitalul este prezent în procent de 100% poate lua orice hotărâre de

competența adunării, fără respectarea formalităților.

Se mai arată că nu ne aflăm într-un

caz de nulitate absolută, deoarece cazurile de acest gen sunt expres prevăzute

de art. 124 alin. (5) sau art. 127 din Legea 31/1990 modificată.

În ceea ce privește art. 129 alin.

(2) din Legea 31/1990, recurenta susține că nerespectarea votului secret nu

este sancționată cu nulitatea absolută, deoarece legea nu prevede expres

această sancțiune rezultând că interesul ocrotit nu este unul general, fapt ce

ar atrage sancțiunea nulității absolute.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Procesul verbal al A.G.A. din 29

martie 2004, consemnează într-adevăr prezența de 100 % a capitalului social,

astfel că se regăsește sub acest aspect, ipoteza reglementată de art. 121 din

Legea 31/1990.

Cu privire la acordul sau opoziția

reclamantului referitoare la discutarea celor două puncte contestate prin

acțiune, din același proces verbal rezultă că acesta și-a opus punctul de

vedere pe fondul problemelor amintind întinderea mandatului administratorilor

și legând nemenționarea punctului privind noul C.A. de faptul că mandatele nu

au expirat și că trebuie făcută mai întâi revocarea acestor mandate.

Art. 121 din Legea 31/1990 folosește

termenul de opoziție la ținerea adunării, iar formalitățile de convocare sunt o

garanție instituită în special pentru acționarii care lipsind, nu-și pot

exprima punctul de vedere, pe când prezența tuturor acționarilor atenuează cerința

respectării formalităților.

De altfel reclamantul nici nu a

votat expres împotrivă când adunarea a hotărât, deci nu poate susține că s-a opus

pe fond ci doar s-a abținut.

Hotărârea cu privire la noul

consiliu de administrație a fost luată cu votul celorlalți acționari dar legea

cere doar prezența de 100 % a capitalului dar nu și votul de 100 %, pentru

hotărârile luate, în condițiile art. 121 din Legea 31/1990.

Referitor la votul direct folosit în

locul celui secret prevăzut de art. 129 alin. (2) din Legea 31/1990, se

apreciază că sancțiunea pentru nerespectarea acestui text este doar nulitatea

relativă și nu nulitatea absolută, așa cum pretinde reclamantul.

De altfel interesul reclamantului

pentru respectarea acurateței formale apare contrazis de faptul că acesta a

fost reconfirmat ca nou administrator.

Întrucât însăși Legea 31/1990, în

spiritul ei, în articolele menționate, tinde să atenueze formalismul și apelul

la instanță trebuie făcut în spiritul de a împiedica cât mai puțin desfășurarea

activității interne a societăților, astfel că nu se justifică anularea

hotărârii acționarilor luată în prezența capitalului social integral, chiar

dacă aceștia au ignorat formalități privind convocarea sau modalitatea de vot.

Neaplicând dispozițiile art. 121 din

Legea 31/1990 instanțele au pronunțat hotărâri nelegale ce urmează a fi

modificate, în sensul că se va admite apelul pârâtei și se va respinge acțiunea

reclamantului ca nefondată.

Admite recursul declarat de pârâta

SC C.B. SA Ploiești.

Modifică decizia nr. 710 din 8

octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, în sensul că admite și apelul pârâtei

declarat împotriva sentinței nr. 1305 din 26 mai 2004 a Tribunalului Prahova și

schimbă în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4601/2005
avea în competență această atribuție. În contra deciziei a declarat recurs pârâta SC C.B. SA Ploiești, solicitând modificarea acesteia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, pentru motivul prevăzut de art. 304 p
ÎCCJ 2005-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5554/2005
torul la 25 septembrie 2003, conform recomandatelor, deci cu mai mult de 10 zile înainte de data fixată pentru adunarea generală. A arătat recurenta că hotărârile adoptate în cadrul adunării generale din 8 octombrie 2003 sunt legale și stat
ÎCCJ 2005-05-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2823/2005
ărilor generale. Va fi dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale care prevăd că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv su
ÎCCJ 2007-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3225/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 24 din 1 noiembrie 2006, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile înt
ÎCCJ 2011-02-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 734/2011
soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină aceste capete de cerere, astfel încât nu constituie motiv de nelegalitate o pretinsă contradictonalitate între prima opinie a
Sursă