ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 671/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 845

pronunțată în ședință publică din 29 septembrie 2004 de Tribunalul Covasna a

fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL

cu sediul social în comuna Valea Crișului județul Covasna, în contradictoriu cu

pârâta SC I.E.L. SRL cu sediul social în municipiul Sf. Gheorghe județul

Covasna, în sensul că a constatat nulitatea parțială a clauzei penale înscrise

în contractul comercial din 15 august 2002 încheiat între părți și a redus penalitatea

de 6 % pe zi întârziere la nivelul dobânzii legale egală cu dobânda de

referință a B.N.R. De asemenea a mai obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 104.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut că penalitatea de 6 % pe zi de întârziere, care este

enormă în raport cu dobânda de referință a B.N.R. de sub 25 % pe an, conduce la

o certă disproporție între prejudiciul cauzat pentru neîndeplinirea

corespunzătoare a obligațiilor de plată de către reclamantă și reparația

solicitată de pârâtă (penalitate de peste 1,9 miliarde lei pentru întârziere a

unei plăți de 1,36 milioane lei), situație care nu poate fi acceptată întrucât

dezechilibrul raportului comercial între părți este vădit, iar o convenție nu

poate fi transformată printr-o clauză abuzivă într-un instrument de cămătărie.

Clauzele penale cămătărești sunt interzise prin norma legală, astfel că

obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea

nici un efect. Clauza penală nu va fi înlăturată în întregime ci va fi redus

cuantumul de la penalitatea de 6 % pe zi de la dobânda de referință a B.N.R.,

deoarece clauza penală de 6 % pe zi echivalează cu o dobândă enormă, de peste

15 ori obligația de plată.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială prin decizia nr. 18/ Ap din 17 februarie 2005 a admis apelul

declarat de pârâta SC L.I.E. SRL împotriva sentinței civile nr. 845 din 29

septembrie 2004 a Tribunalului Covasna pe care o schimbă în tot, în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL. De asemenea

a mai fost obligată intimata reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de

53.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a stabilit că părțile pot determina prin acordul lor de voință

întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care-l vor acoperi înainte ca

acesta să se fi produs. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între

părți. Intervenția judecătorului în sensul posibilității modificării clauzei

penale nu este de ordin public. Potrivit art. 1069 C. civ., dacă s-a prevăzut

clauza penală pentru întârzierea la executare, creditorul va putea cere atât

executarea în natură cât și clauza penală.

Împotriva deciziei nr. 18/ Ap din 17

februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a

promovat recurs reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL, care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele că

această clauză penală stabilită prin contractul din 15 august 2002 de 6 % pe zi

de întârziere este o clauză penală abuzivă și ilicită, care înfrânge flagrant

nivelul clauzelor penale cămătărești, încalcă exigențele echității și bunele

moravuri, nefiind admisibilă o penalitate echivalând de cu 15 ori obligația de

plată, fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Intimata pârâtă SC L.I.E. SRL a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că la data de 15

august 2002 între părți a fost încheiat contractul comercial având ca obiect

livrarea de motorină și benzină parcului auto angajaților cumpărătorului

conform tabelului prezentat în apel la contract.

Prin liberul consimțământ exprimat,

părțile, de comun acord, au stabilit plata și modalitatea de plată, așa cum

reiese neîndoios din clauza cuprinsă în art. 4 și anume că furnizorul pe datele

de 1 și 15 ale lunii va centraliza cantitatea de carburant ridicat de

cumpărător în cursul perioadei și va întocmi factura cu contravaloarea

carburantului ridicat pe care o va trimite cumpărătorului, iar orice întârziere

la plata carburantului obligă pe cumpărător să plătească penalități de

întârziere de 6 % pe zi de întârziere (dosar nr. 1065/2004 Tribunalul Covasna).

Amplu argumentat și bine documentat,

instanța de apel, a motivat că prima instanță nu avea dreptul de a reduce

cuantumul penalităților stabilit de părți, întrucât clauza penală este o

convenție care trebuie respectată, în contextul în care potrivit Legii nr. 496/2002

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, părțile

contractuale au obligația efectuării tuturor plăților la data scadenței,

existând și posibilitatea ca părțile să poată stipula prin contract ca totalul

penalităților pentru întârzierea în decontare să depășească cuantumul sumei

asupra căreia sunt calculate.

Este nejustificată critica

reclamantei potrivit căreia clauza penală inclusă în contract, aceea de a plăti

o penalitate de întârziere de 6 % pe zi, este o clauză penală cu caracter

abuziv, ilicit, care încalcă exigențele echității și bunelor moravuri. În

materie comercială operează principiul executării cu bună credință a

contractelor și a libertății părților de a stabili în convenții rata dobânzii

pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, toate acestea fiind

guvernate de dispozițiile art. 969 C. civ., în conformitate cu care convențiile

legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Pentru aceste rațiuni juridice

expuse, toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T.

SRL vor fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul respins ca nefondat, nefiind

îndeplinite nici una din cerințele cuprinse în art. 304 C. proc. civ., urmând a

menține ca legală și temeinică decizia nr. 18/ Ap din 17 februarie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL Valea Crișului, împotriva

deciziei nr. 18/ A din 17 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2006.