ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6451/2005

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182 din 1

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost condamnat, printre

alții, inculpatul D.Șt. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpatul D.Șt., I.N., A.D., Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța și A.N.A.F. Constanța.

Prin decizia nr. 40 din 11 februarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală, apelurile au fost

respinse ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații I.N., A.D. și partea civilă A.N.A.F. Constanța,

formându-se dosarul penal nr. 1601/2005 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Împotriva deciziei nr. 5161 din 14

septembrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, a formulat contestație în anulare condamnatul D.Șt. care, a invocat

motivul arătat de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. A motivat că nu a

fost citat la judecarea recursului, deși pe parcursul judecării recursului a

fost încarcerat, astfel că instanța de recurs în mod greșit a considerat că are

cunoștință de termene, legea impunând citarea persoanelor arestate.

Contestația este nefondată.

După respingerea apelului declarat

de procuror și inculpat, acesta nu a declarat recurs, astfel că în ceea ce-l

privește, sentința penală nr. 182 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Constanța a

rămas definitivă. Așa fiind, instanța de executare a emis mandatul de executare

a pedepsei închisorii nr. 230/2004 din 4 martie 2005, mandat pus în executare

de organele de poliție

În judecarea recursurilor declarate

de alți inculpați și de partea civilă, nu se impunerea citarea inculpatului în

privința căruia hotărârea a rămas definitivă.

Prin decizia penală nr. 5161 din 14

septembrie 2005, recursurile declarate de inculpații I.N., A.D. și de A.N.A.F. (prin

D.G.F.P.C.F. Constanța) au fost respinse ca nefondate.

Așa fiind, cum prin hotărârea a

cărei desființare se cere, nu au fost modificate hotărârile instanțelor de fond

sau apel, condamnatul nu a fost prejudiciat, iar contestația la executare fiind

nefondată, urmează a fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul D.Șt. împotriva deciziei penale nr. 5161

din 14 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă pe contestator la plata sumei

de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2005.