ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5540/2005

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 4265 din 12 septembrie 2003, Judecătoria Buzău a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta D.E. împotriva pârâților Z.V. și Schela

de Petrol Berca, obligând pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de 142 mp teren, situată în intravilanul satului Beciu,

comuna Scorțoasa, județul Buzău. A respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei Schela Berca să demoleze construcția edificată pe teren.

Pentru

a hotărî astfel, Judecătoria a constatat că reclamanta este proprietara

suprafeței de 1560 mp teren, dobândită prin contractul de vânzare–cumpărare din

3 aprilie 1954. Din acest teren, Schela Berca a folosit 142 mp până în anul

2001, când l-a predat primăriei, ca fost proprietar.

Deși

pârâta a susținut că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr.

338/1958, instanța de fond a constatat că reclamanta a continuat să fie

proprietara imobilului, deoarece nu există identitate între aceasta și persoana

înscrisă în anexa decretului.

Pe

teren se află o construcție cu destinația de locuință de serviciu, închiriată

pârâtului Z.V.

Apelurile

declarate de pârâți au fost admise prin decizia civilă nr. 42 din 8 ianuarie

2004 a Curții de Apel Ploiești care a schimbat în parte sentința, în sensul că

a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de

142 mp teren, reținând că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

restituirea nu se mai poate face decât în condițiile acestei legi.

Împotriva

acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamanta.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., a arătat că decizia este

nelegală deoarece, la termenul la care s-a judecat apelul era lipsă de

procedură cu reclamanta, pe citație fiind menționat anul 2003, în loc de 2004.

Se

mai arată că instanța a interpretat în mod greșit actul dedus judecății,

schimbând obiectul și temeiul juridic al cauzei, în condițiile în care ea a

solicitat doar posesia imobilului pentru că nu a pierdut niciodată dreptul de

proprietate.

Mai

susține reclamanta, că instanța a făcut o greșită aplicare a legii atunci când

a soluționat excepția tardivității apelului declarat de pârâta S.N.P. P., sucursala

Ploiești, Schela Berca, din actele dosarului rezultând că a fost formulat cu

depășirea termenului prevăzut de lege.

Recursul

este fondat, pentru cele ce urmează.

La

termenul din 10 decembrie 2003, curtea de apel a dat cuvântul părților prezente

în dezbaterea apelului. Constatând însă că pârâtul Z.V. a solicitat probe, le-a

încuviințat și a acordat termen la data de 8 ianuarie 2004, dispunând citarea

tuturor părților.

Prin

citație, reclamanta a fost convocată pentru termenul din 8 ianuarie 2003, în

loc de 2004, iar la termenul stabilit de instanță, reclamanta nu a fost

prezentă. Deși procedura de citare cu reclamanta nu era legal îndeplinită

curtea, revenind asupra probelor încuviințate, a pus în discuție excepția

inadmisibilității acțiunii în revendicare și a soluționat apelul.

Față

de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța a încălcat

dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a întocmit acte de

procedură cu neobservarea formelor legale privitoare la citarea părților,

pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Prin

urmare, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru

rejudecarea apelului aceleiași curți de apel, fără a se mai analiza celelalte

critici formulate.

Cu

ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și susținerile

reclamantei din cererea de declarare a recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta D.E.

Casează decizia civilă nr. 42 din 8 ianuarie 2004 a Curții

de Apel Ploiești și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2005.