ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.04.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2006

HOTĂRÂRE
07.04.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

La 25 iulie 2005 s-a înregistrat sub

nr. 1031/2005 pe rolul secției penale a Curții de Apel Galați cererea de

revizuire formulată de condamnatul A.S. împotriva sentinței penale nr. 32/ F

din 17 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1593/2003.

În cuprinsul cererii de revizuire

condamnatul a invocat motivele prevăzute de art. 392 alin. (1) lit. a), b) și

c), alin. (2) și (3) C. proc. pen.

În urma efectuării actelor de

cercetare, în baza art. 399 C. proc. pen., P.N.A., Serviciul Teritorial Galați a

concluzionat că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se încadrează în

nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel Galați, prin sentința

penală nr. 72/ F din 7 noiembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul A.S. împotriva sentinței penale nr. 32/ F

din 17 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1593/2003.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 32/ F din

17 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1593/2003,

inculpatul A.S. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și art. 6, 7 din

Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. ultim C.

pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen.

Conform art. 81 și 82 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000,

în referire la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de

la inculpatul A.S. suma de 4.500.000 lei și 420.000 lei, reprezentând c/val.

unui miel în greutate de 12 kg.

Instanța de condamnare a reținut că

fapta inculpatului a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză,

confruntările efectuate, actele existente în dosarul în care a fost cercetat I.N.,

actele de scoatere din arest și caseta pe care s-a înregistrat convorbirea

dintre familia I. și inculpatul S.S., casetă ce a fost predată organului de

urmărire penală, de către I.N.

Hotărârea instanței de fond a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 6065 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 3503/2004, prin respingerea, ca

nefondate, a recursurilor declarate de cei doi inculpați.

Condamnatul, în motivarea cererii de

revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 32/ F din 17 mai 2004 a

Curții de Apel Galați, a susținut că soluția de condamnare este nelegală și

netemeinică, întrucât nu se întemeiază pe probe certe, care să demonstreze

nevinovăția sa. De asemenea, a mai susținut că în mod nelegal a fost

recunoscută ca probă o înregistrare audio extrajudiciară, care nu a fost

expertizată și nu a fost audiată în instanță.

Apărătorul ales al revizuientului, în

motivarea orală a cererii de revizuire a invocat și motivul că cercetarea

efectuată de procuror nu a respectat dispozițiile art. 399 C. proc. pen.,

deoarece condamnatul nu a fost chemat pentru a fi ascultat și pentru a stabili

obiectul cererii formulate. Pentru acest motiv s-a solicitat trimiterea cauzei

la parchet, pentru efectuarea cercetărilor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.

Curtea de Apel Galați a apreciat că revizuientul

nu a învederat existența unor fapte sau împrejurări care să nu fi fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar afirmația acestuia în sensul

că una din probe, înregistrarea audio, nu a fost administrată cu respectarea

prevederilor legale, nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Totodată s-a constatat că motivul invocat oral,

în fața instanței, în sensul că revizuientul nu a fost ascultat de procurorul

care a efectuat actele de cercetare, nu poate constitui temei pentru refacerea

actelor de cercetare, întrucât ascultarea de către procuror a persoanei care

solicită revizuirea nu este obligatorie, ci facultativă.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, revizuientul, în termen legal a formulat recurs, reiterând motivele

invocate anterior, în fața Curții de Apel Galați.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute

de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat este neîntemeiat și, pe cale de consecință, va fi

respins ca atare.

Revizuirea unei hotărâri definitive

poate fi cerută numai pentru cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.

În raport de motivele invocate de

condamnat, în mod corect Curtea de Apel Galați a apreciat ca cererea de

revizuire este nefondată, întrucât nu au fost prezentate fapte sau împrejurări

noi, descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de

aceasta în momentul pronunțării hotărârii de condamnare. De asemenea, în mod

justificat s-a reținut că susținerea revizuientului în sensul că una din probe,

respectiv înregistrarea audio, nu a fost administrată cu respectarea

prevederilor legale, iar celelalte probe existente la dosar nu fac dovada certă

a vinovăției sale, nu pot constitui, prin ele însele, temeiuri care să conducă

instanța la concluzia că cererea de revizuire este fondată, întrucât s-a

apreciat că acestea nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Așadar, motivele invocate de

condamnat, prin cererea formulată, nu se încadrează în nici unul din cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și, drept urmare,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul declarat de revizuient ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat A.S. împotriva deciziei penale nr. 72/ F din

7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-07
1,00
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La 25 iulie 2005 s-a înregistrat sub nr. 1031/2005 pe rolul secției penale a Curții de Apel Galați cererea de revizuire formulată de condamnatul A.S. împotriva
ÎCCJ 2005-01-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 581 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul V.S. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșir
ÎCCJ 2007-03-21
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1542/2007
prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 493/P/1999 din 12 august 2003 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art
ÎCCJ 2003-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 334 din 1 octombrie 2001, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații: - Ș.G. zis „C.”, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvâ
ÎCCJ 2005-01-24
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 1/2005
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1018 din 23 octombrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul G.M., la 5 ani închisoare și interzicerea t
Sursă