ÎCCJ, Decizia nr. 154/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 610 din 4 noiembrie 2005, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins plângerea petentului I.V.,

privind pe intimata C.D., ca inadmisibilă.

S-a reținut că, la data de 27 septembrie 2005,

petentul I.V. s-a adresat cu plângere, acestei instanțe, solicitând cercetarea

judecătorului D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., constând în aceea că magistratul menționat o dat o

soluție defavorabilă acestuia, într-o cauză civilă.

Instanța de fond a reținut că plângerea este

inadmisibilă, întrucât petentul s-a adresat direct instanței de judecată, fără

a sesiza anterior organul de urmărire penală, care să dea o rezoluție în cauză.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul I.V. a

declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris la data exercitării căii de

atac.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

dispozițiile relative la sesizarea instanței de judecată sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității absolute.

Este de reținut că reglementarea menționată

corespunde scopului principal al art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitor la garanțiile

procedurale care trebuie să însoțească, între altele, judecarea acuzațiilor în

materie penală.

Este adevărat că, privitor la sintagma „dispoziții

relative la sesizarea instanței”, Codul de procedură penală nu conține nici o

prevedere care să o definească.

Însă, cu referire la cauză, sfera și conținutul

dispozițiilor procesuale aflate sub protecția nulității absolute rezultă din

dispozițiile art. 279, 221 și 278

1

C. proc. pen., coroborat cu art. 264

din același cod.

Din economia reglementărilor legale menționate

rezultă, însă, că în materie penală constituie dispoziții relative la sesizarea

primară a instanței de judecată și sunt supuse sancțiunii nulității absolute,

toate dispozițiile procesuale care au ca obiect de reglementare determinarea

persoanelor sau organelor împuternicite să aducă în fața instanței o cauză,

spre judecată, prin plângere, plângere prealabilă sau rechizitoriu, precum și

cele care stabilesc condițiile de validitate a actului de sesizare și limitele

judecății, ca efect a acestora.

În cauză, obiectul plângerii formulate de petentul I.V.

privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen.

Or, infracțiunile reclamate nu se regăsesc între cele

determinate prin art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în cazul cărora

plângerea prealabilă se adresează instanței de judecată.

Totodată, infracțiunile sesizate nici nu au făcut

obiectul urmăririi penale, finalizată printr-o rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior, care să justifice

sesizarea instanței de judecată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Prin urmare, în mod legal prima instanță a constatat

neîndeplinirea condițiilor de validitate a sesizării, așa încât hotărârea

atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge

recursul declarat de petentul I.V. împotriva sentinței nr. 610 din 4 noiembrie

2005, pronunțată în dosarul nr. 5729/2005 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod,

recurentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.V.

împotriva sentinței nr. 610 din 4 noiembrie 2005, pronunțată de secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5729/2005.

Obligă recurentul menționat să plătească statului,

suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie

2006.