ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 945/2005

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 16 din 4

iunie 2003 Curtea de Apel București a declinat în favoarea Tribunalului

București competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul B.I. împotriva

Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect

despăgubiri.

Recursul declarat de reclamant

împotriva acestei hotărâri a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 208

din 20 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea înregistrată sub nr.

1999/2004 la această instanță, reclamantul a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei civile nr. 208 din 20 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă, arătând că în mod greșit s-a reținut

recursul său ca tardiv față de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., conform

căruia termenul era de 15 zile de la comunicare.

Pentru a respinge recursul ca tardiv

s-a reținut că potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanța se

declară necompetență, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de

5 zile de la pronunțare.

În speță, sentința civilă nr. 16 din

4 iunie 2003 a Curții de Apel București ce a fost atacată cu recurs de către

contestatorul din cauză a fost pronunțată la data de 4 iunie 2003, iar recursul

s-a formulat la data de 23 iunie 2003, deci peste termenul legal prevăzut de

textul de lege mai sus enunțat, ceea ce a dus la respingerea lui ca tardiv.

Contestația în anulare este

nefondată pentru următoarele considerente.

Deși de drept nu s-a indicat temeiul

juridic, din motivarea cererii se evidențiază dispozițiile art. 318 Teza I C.

proc. civ., susținându-se că în mod greșit recursul contestatorului a fost

respins ca tardiv, față de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., în raport de

care termenul de recurs este de 15 zile și curge de la data comunicării

hotărârii.

Prevederea cuprinsă în art. 318 C.

proc. civ., potrivit căreia nici o hotărâre dată în recurs poate fi retractată

dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale

evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu

respingerea greșită a unui recurs tardiv (și altele), pentru verificarea cărora

nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile instanței de

recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și

nu greșeli de judecată.

Așa cum s-a arătat anterior, prin

hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare s-a soluționat

un recurs declarat împotriva unei alte hotărâri prin care instanța și-a

declinat competența. Această ultimă hotărâre este supusă recursului, dar

termenul pentru exercitarea căii de atac nu este cel general, de 15 zile de la

data comunicării ei, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., ci unul special,

prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., de 5 zile și curge de la data

pronunțării.

Față de aceste considerente, se

reține că în mod corect recursul a fost respins ca tardiv, fiind incidente

dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel că urmează a se respinge contestația

în anulare ca nefondată, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată contestația în

anulare declarată de contestatoarele B.I. împotriva deciziei civile nr. 208 din

20 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2005.