ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2703/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P. SA Timișoara, a

chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S., solicitând obligarea acesteia la

restituirea sumei de 591.405.600 lei, reprezentând cota de 60% din ratele

achitate către P.P., care trebuie returnată, potrivit art. 36 din O.U.G.

88/1997, actualizată la data introducerii acțiunii.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă 2915 din 9 septembrie 2003, a respins acțiunea, considerând inaplicabile

dispozițiile art. 8 fiind Legea 55/1995 și ale art. 36 din O.U.G 88/1997 față

de momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare a acțiunilor F.P.S.,

24 februarie 1995.

Curtea de Apel Timișoara,

soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 42 din 10 decembrie

2003, a admis cererea, a schimbat în tot sentința atacată, a admis acțiunea și

a obligat pe pârâtă la plata sumei de 591.405.600 lei, cu cheltuieli de

judecată în sumă de 37.984.668 lei.

Instanța de apel a reținut în esență

că între reclamantă și F.P.S. s-a încheiat la data de 24 februarie 1995,

contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni, supus art. 8 din Legea 55/1995,

abrogat de O.U.G. 59/1997, dar intrat în vigoare prin O.U.G. 59/1997 și

88/1997, contractul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G.

88/1997, determină aplicarea facilităților prevăzute de lege, de care reclamanta

beneficiază.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 299 și

urm. C. proc. civ.

Recurenta susține că anterior

intrării în vigoare a Legii 55/1995 a fost încheiat contractul de vânzare –

cumpărare de acțiuni (19 iunie 1995), dar reglementarea a fost abrogată pentru

ca ulterior să intre în vigoare într-o formă mai nuanțată, respectiv cu

mențiunea ca M.F. să exercite controlul respectării destinației cotei de 60%,

iar pe de altă parte în momentul semnării contractului de vânzare cumpărare să

fi existat sistemul de facilități.

Astfel, actele normative ulterioare

O.U.G. 59/1997 au menținut condițiile specifice pentru acordarea facilităților.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Legea 55/1995 pentru accelerarea

procesului de privatizare, a instituit prin art. 8 sistemul de facilități

pentru societățile comerciale privatizate, constând în acordarea cu titlu

gratuit a acțiunilor vândute de F.P.S. în cotă de până la 60%, pentru stingerea

datoriilor înregistrate în contabilitatea societății, până la data intrării în

vigoare a legii.

Pentru societățile comerciale

privatizate anterior adoptării legii acestea sunt beneficiare ale sistemului de

facilități numai pentru notele de rambursare a creditului acordat prin

contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată.

Prin O.U.G. 88/1997 s-a menținut

sistemul de facilități acordat prin Legea 55/1997, numai pentru contractele

încheiate până la data intrării în vigoare a ordonanței (art. 36).

Contractul de vânzare – cumpărare de

acțiuni ale F.P.S., a fost încheiat la data de 24 februarie 1995, iar ratele au

fost plătite de reclamantă și după intrarea în vigoare a Legii 55/1995, așa

încât societatea comercială beneficia de facilitățile stabilite prin art. 8.

În condițiile în care dispozițiile art.

4 din O.U.G. 59/1997 au abrogat art. 8 din legea menționată, facilitățile nu-și

mai puteau produce efectul; însă O.U.G. 88/1997 reia norma abrogată. Astfel, nu

se poate interpreta, într-un alt, mod dispozițiile art. 36 din actul normativ

citat decât în sensul producerii efectelor juridice, actus interpretandus est

potius ut valeat quam ut pereat, adică, sistemul de facilități privind sumele

ce se lasă gratuit la dispoziția societății comerciale, pentru a fi folosite

pentru investiții, se aplică contractelor care au fost încheiate până la data

de 29 decembrie 1997, data intrării în vigoare a normei (O.U.G. 88/1997), iar

intervalul de timp de la încheierea contractului e cuprinsă în perioada

dinaintea datei menționate.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat împotriva deciziei civile 42 din 10 decembrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 42 din 10 decembrie 2003 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 mai 2005.