ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4529/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 septembrie 2003,

reclamanții D.A. și I.G. au chemat în judecată pe pârâtul A.A., moștenitorul

lui A.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare și

moștenire asupra terenului în suprafață de 7500 mp, situat în Borșa, în locul

numit Gura Repezii.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au învederat că terenul a aparținut lui A.V., mama pârâtului, care prin

contractul încheiat la 20 aprilie 1952 l-a vândut reclamantului și lui I.I.,

iar în urma decesului acesteia, reclamantul a rămas ca singur moștenitor.

Prin sentința civilă nr. 3398 din 16

decembrie 2003, Judecătoria Vișeu de Sus a respins acțiunea în constatarea

dobândirii dreptului de proprietate, reținând autoritatea lucrului judecat.

În motivarea soluției, instanța a

învederat că la 2 mai 2000, reclamanții au cerut, în contradictoriu cu pârâtul,

constatarea dreptului de proprietate privind același teren, dobândit prin

cumpărare în 1952. În proces au intervenit T.V. și H.R., cerând respingerea

acțiunii, cu motivarea că ei sunt proprietarii tabulari ai terenului, înscriși

în C.F. Borșa.

Soluționând cererea înregistrată la

2 mai 2000, Judecătoria Vișeu de Sus a pronunțat, în dosarul nr. 874/2000,

sentința civilă nr. 2093 din 28 septembrie 2001 prin care s-a admis cererea de

intervenție a lui T.V. și H.R. și în consecință s-a respins acțiunea

reclamanților.

Față de această hotărâre, definitivă

și irevocabilă, instanța a conchis că în prezentul litigiu există identitate de

obiect, cauză și părți, excepția puterii lucrului judecat prevăzută în art.

1201 C. civ. constituie un impediment în judecarea din nou a cauzei și a

respins acțiunea pe acest temei.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin

decizia civilă nr. 859/A din 8 aprilie 2004, cu motivarea că în mod corect a

constatat prima instanță tripla identitate de părți, obiect și cauză,

respingând acțiunea ca urmare a reținerii excepției autorității lucrului

judecat, în temeiul art. 1201 C. civ.

Reclamanții au declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel.

După prezentarea succintă a stării

de fapt, recurenții invocă două motive de recurs, fără a le încadra în

ipotezele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute în art. 304 C. proc.

civ..

Primul motiv de recurs vizează

neîndeplinirea legală a procedurii de citare la prima instanță cu

intimatul-pârât, care a fost citat de la o adresă inexistentă, anume Cluj

Napoca.

Al doilea motiv de recurs constă în

greșita reținere a autorității lucrului judecat de către prima instanță,

confirmată în apel, neexistând tripla identitate cerută de lege.

Cu privire la părțile din litigiu,

în dosarul nr. 874/2000 pe lângă reclamanți și pârât, au existat și intervenienții,

care nu figurează în dosarul prezent.

Obiectul cauzei este diferit: în

primul dosar se cerea constatarea dreptului de proprietate al reclamanților și

al intervenienților, deci obiectul era complex, iar în prezenta cauză

solicitarea se referă doar la constatarea dreptului de proprietate al

reclamanților-recurenți.

Cu referire la cauza litigiului

există diferențe: în dosarul anterior reclamanții au solicitat recunoașterea

dreptului lor de proprietate în baza posesiunii faptice de peste 30 de ani

(uzucapiune), iar în dosarul de față se cere recunoașterea dreptului de

proprietate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.

Recurenții solicită casarea deciziei

atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Criticile aduse de recurenți

deciziei sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 85 C. proc. civ.,

judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea părților.

Dispoziția legală evocată a fost

respectată pentru termenul din 16 decembrie 2003, când s-a pronunțat hotărârea

de prima instanță, intimatul-pârât fiind legal citat, prin afișare, la adresa

indicată de recurenți, anume din orașul Borșa și nu prezintă relevanță că la un

termen anterior de judecată citarea nu a fost legal îndeplinită prin indicarea

greșită a denumirii străzii.

Contrar susținerii recurentului,

tripla identitate de părți, obiect, cauză, care caracterizează autoritatea lucrului

judecat, a fost întrunită în prezentul litigiu față de sentința civilă nr.

2093/2001 confirmată prin decizia civilă nr. 1396/2001 a Tribunalului Maramureș

și decizia civilă nr. 1089/2002 a Curții de Apel Cluj.

În ambele acțiuni, părțile

reclamante și pârâte erau aceleași în aceeași poziție procesuală, iar existența

în dosarul anterior (874/2000) și a intervenienților, care au intervenit în

interesul pârâtului, cerând respingerea acțiunii reclamanților, nu schimbă

concluzia identității părților, ca una din condițiile funcționării excepției

puterii lucrului judecat.

Obiectul celor două litigii era

identic, anume constatarea dreptului de proprietate al reclamanților-recurenți,

intervenienții nu au cerut constatarea dreptului lor de proprietate, susținând

poziția procesuală a pârâtului.

Cauza acțiunilor era, de asemenea,

identică, în ambele litigii reclamanții, în cererea introductivă de instanță,

au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate „prin cumpărare și

moștenire”, fără a se face referire la uzucapiune.

Așadar, corect a reținut instanța

excepția autorității lucrului judecat, pe care și-a întemeiat soluția de

respingere a acțiunii și la termenul în care cauza a soluționat în fond, la

prima instanță, procedura de citare cu intimatul-pârât era legal îndeplinită.

Pentru aceste considerente, recursul

urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții D.M. și I.G. împotriva deciziei nr. 859/A din 8 aprilie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.