ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4529/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 septembrie 2003, reclamanții D.A. și I.G. au chemat în judecată pe pârâtul A.A., moștenitorul lui A.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare și moștenire asupra terenului în suprafață de 7500 mp, situat în Borșa, în locul numit Gura Repezii. În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că terenul a aparținut lui A.V., mama pârâtului, care prin contractul încheiat la 20 aprilie 1952 l-a vândut reclamantului și lui I.I., iar în urma decesului acesteia, reclamantul a rămas ca singur moștenitor. Prin sentința civilă nr. 3398 din 16 decembrie 2003, Judecătoria Vișeu de Sus a respins acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, reținând autoritatea lucrului judecat.

În motivarea soluției, instanța a învederat că la 2 mai 2000, reclamanții au cerut, în contradictoriu cu pârâtul, constatarea dreptului de proprietate privind același teren, dobândit prin cumpărare în 1952. În proces au intervenit T.V. și H.R., cerând respingerea acțiunii, cu motivarea că ei sunt proprietarii tabulari ai terenului, înscriși în C.F. Borșa. Soluționând cererea înregistrată la 2 mai 2000, Judecătoria Vișeu de Sus a pronunțat, în dosarul nr. 874/2000, sentința civilă nr. 2093 din 28 septembrie 2001 prin care s-a admis cererea de intervenție a lui T.V. și H.R. și în consecință s-a respins acțiunea reclamanților. Față de această hotărâre, definitivă și irevocabilă, instanța a conchis că în prezentul litigiu există identitate de obiect, cauză și părți, excepția puterii lucrului judecat prevăzută în art. 1201 C. civ.

constituie un impediment în judecarea din nou a cauzei și a respins acțiunea pe acest temei. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 859/A din 8 aprilie 2004, cu motivarea că în mod corect a constatat prima instanță tripla identitate de părți, obiect și cauză, respingând acțiunea ca urmare a reținerii excepției autorității lucrului judecat, în temeiul art. 1201 C. civ. Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel. După prezentarea succintă a stării de fapt, recurenții invocă două motive de recurs, fără a le încadra în ipotezele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute în art. 304 C. proc.

civ.. Primul motiv de recurs vizează neîndeplinirea legală a procedurii de citare la prima instanță cu intimatul-pârât, care a fost citat de la o adresă inexistentă, anume Cluj Napoca. Al doilea motiv de recurs constă în greșita reținere a autorității lucrului judecat de către prima instanță, confirmată în apel, neexistând tripla identitate cerută de lege. Cu privire la părțile din litigiu, în dosarul nr. 874/2000 pe lângă reclamanți și pârât, au existat și intervenienții, care nu figurează în dosarul prezent. Obiectul cauzei este diferit: în primul dosar se cerea constatarea dreptului de proprietate al reclamanților și al intervenienților, deci obiectul era complex, iar în prezenta cauză solicitarea se referă doar la constatarea dreptului de proprietate al reclamanților-recurenți.

Cu referire la cauza litigiului există diferențe: în dosarul anterior reclamanții au solicitat recunoașterea dreptului lor de proprietate în baza posesiunii faptice de peste 30 de ani (uzucapiune), iar în dosarul de față se cere recunoașterea dreptului de proprietate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată. Recurenții solicită casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Criticile aduse de recurenți deciziei sunt neîntemeiate. Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților. Dispoziția legală evocată a fost respectată pentru termenul din 16 decembrie 2003, când s-a pronunțat hotărârea de prima instanță, intimatul-pârât fiind legal citat, prin afișare, la adresa indicată de recurenți, anume din orașul Borșa și nu prezintă relevanță că la un termen anterior de judecată citarea nu a fost legal îndeplinită prin indicarea greșită a denumirii străzii.

Contrar susținerii recurentului, tripla identitate de părți, obiect, cauză, care caracterizează autoritatea lucrului judecat, a fost întrunită în prezentul litigiu față de sentința civilă nr. 2093/2001 confirmată prin decizia civilă nr. 1396/2001 a Tribunalului Maramureș și decizia civilă nr. 1089/2002 a Curții de Apel Cluj. În ambele acțiuni, părțile reclamante și pârâte erau aceleași în aceeași poziție procesuală, iar existența în dosarul anterior (874/2000) și a intervenienților, care au intervenit în interesul pârâtului, cerând respingerea acțiunii reclamanților, nu schimbă concluzia identității părților, ca una din condițiile funcționării excepției puterii lucrului judecat. Obiectul celor două litigii era identic, anume constatarea dreptului de proprietate al reclamanților-recurenți, intervenienții nu au cerut constatarea dreptului lor de proprietate, susținând poziția procesuală a pârâtului.

Cauza acțiunilor era, de asemenea, identică, în ambele litigii reclamanții, în cererea introductivă de instanță, au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate „prin cumpărare și moștenire”, fără a se face referire la uzucapiune. Așadar, corect a reținut instanța excepția autorității lucrului judecat, pe care și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii și la termenul în care cauza a soluționat în fond, la prima instanță, procedura de citare cu intimatul-pârât era legal îndeplinită. Pentru aceste considerente, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.M. și I.G. împotriva deciziei nr. 859/A din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.