ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4877/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2533 din 25

septembrie 2003, Judecătoria Vișeul de Sus a admis în parte acțiunea civilă

formulată de reclamanta P.E. împotriva pârâților B.G. și B.M., constatându-se

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată

din 10 august 1962, prin care pârâții au cumpărat de la H.L. imobilul casă și

teren, situat în Poienile de sub Munte nr. 848, identificate în C.F.1034, nr.

top 493.

S-a respins cererea reclamantei

privind radierea din C.F. a mențiunii înscrise sub B 19/20.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta este beneficiara testamentului cu titlu universal autentificat sub

nr. 3418 din 24 aprilie 1982 a Notariatului de Stat Oradea, imobilul ce

formează obiectul promisiunii de vânzare cumpărare din 10 august 1962 revenind

testatoarei în succesiunea vânzătorului H.L., motiv ce justifică calitatea

procesuală a reclamantei.

Promisiunea de vânzare cumpărare din

10 august 1962 nu poate fi validată, fiind lovită de nulitate absolută, din

raportul de expertiză criminalistică nr. 63 din 22 aprilie 2003, mai exact din

concluziile acestuia rezultând faptul că actul în litigiu intitulat contract de

vânzare cumpărare și datat 10 august 1962 depus spre expertizare în copie, este

un fals care a fost redactat „pro cauza”, la o dată ulterioară, 1989, acesta

nefiind semnat de H.L.(L.), W.A. și P.A.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta și pârâții B.G. și M.

Prin decizia civilă nr. 110/A din 21

ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul pârâtului B.G. și a schimbat

sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Totodată, a fost respins ca nefondat

apelul reclamantei.

Curtea de apel a reținut că

reclamanta nu-și dovedește calitatea procesuală activă, iar apelul pârâților

este fondat având în vedere tocmai faptul că persoana care solicită nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare pe care pârâții l-au încheiat nu și-a

justificat calitatea procesuală activă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

acestei decizii, susținând, în esență, că greșit s-a reținut că nu și-a dovedit

calitatea procesuală activă, iar instanța de apel nu a mai analizat celelalte

motive de apel pe care le-a formulat.

Recursul se va admite pentru

motivele care succed.

Potrivit art. 314 C. proc. civ.,

Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile

în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, or, acest lucru nu s-a

realizat în prezenta speță.

Situația de fapt nu este corect și

deplin stabilită, fapt ce impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Astfel, curtea de apel a reținut

faptul că reclamanta P.E. este succesoarea lui I.B., născută U., fiind

beneficiara testamentului cu titlu universal autentificat sub nr. 3418/1982.

U.B. s-a căsătorit cu H.L., care a

decedat la 7 mai 1944, iar la 18 martie 1948, aceasta s-a căsătorit cu I.Ș.

Instanța, bazându-se pe prezumții,

trage concluzia că, din moment ce B.U. nu mai purta numele H. la data decesului

lui H.L., probabil căsătoria lor fusese desfăcută; această concluzie nu este

sprijinită de documente din care să rezulte un eventual divorț al acestora.

Mai mult, din examinarea actelor de

stare civilă, respectiv extrasul de căsătorie și certificatul de deces rezultă

inadvertențe flagrante; astfel, dacă în primul act părinții lui H.L. sunt H.S. și

S.G., în cel de-al doilea, aceștia se numesc S.H. și L.H., iar prenumele

decedatului H. este L.

Instanța de apel nu a clarificat

nici acest aspect și anume dacă L. și L. sunt una și aceeași persoană.

La rejudecarea cauzei se impune

clarificarea acestor aspecte, urmând a fi avute în vedere și celelalte

susțineri ale recurentei reclamante, ca apărări de fond.

Față de cele expuse mai sus,

recursul se va admite, decizia atacată se va casa, iar cauza va fi trimisă

pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta P.E. împotriva deciziei nr. 110/A din 21 ianuarie 2004 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.