ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6234/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 253 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Brăila s-au respins cererile de amânare a executării pedepselor formulate de SC A.N. SRL, B..N., M.M. și D.A. privind pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 235/2000, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 470 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5340/2001. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 145 din 24 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 840/2005, s-a respins, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei formulată de SC A.N.

SRL pentru condamnații B.N., D.A. și M.M. privind pedepsele aplicate acestora prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000 și rămasă definitivă prin decizia nr. 470 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5340/2001. Instanța de fond a apreciat că nu s-a dovedit existența consecințelor deosebit de grave pentru activitatea societății petente în cazul executării imediate a pedepselor aplicate celor trei angajați, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se putea dispune amânarea executării pedepsei. Această sentință a fost apelată de petenta SC A.N. SRL Ovidiu și condamnații B.N., D.A. și M.M., motivele de apel privind temeinicia sentinței, apelanții considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 195/ A din 4 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 568/P/2005, Curtea de Apel Galați a admis apelurile, dar pentru un alt motiv decât cele invocate de părți și anume, pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererilor conexe formulate de condamnați pentru amânarea executării pedepselor pentru aceleași temeiuri invocate de petenta SC A.N. SRL Ovidiu. Curtea a admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, menținând actele de procedură întocmite până la 21 martie 2005. În rejudecare, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 235/R/2000, numitul B.N.

a fost condamnat, la 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., iar numiții D.A. și M.M., la câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., toți trei, săvârșind infracțiunile în calitate de salariați ai SC M. SA (B.N., președinte, D.A. șef de bază și M.M., director economic). S-a mai reținut că, în prezent, cei trei condamnați dețin funcții de conducere la SC A.N. SRL Ovidiu, B.N., director general, D.A., director tehnic și M.M., director economic și că, două dintre contractele depuse (nr. 12 din 24 septembrie 2004 și nr. 18 din 26 noiembrie 2004) sunt semnate de B.N.

când acesta nu era angajatul societății (a fost angajat la 1 decembrie 2004). Celelalte trei contracte de execuție lucrări, încheiate cu F.Șt.F., SC F. SA Constanța și SC L.M. SRL Constanța au termene de execuție scurte și nu implică lucrări de complexitate deosebită (construcție gard, refacere hidroizolație, confecționat containere). Cât privește oferta lansată de SC A.N. SRL către SC F. SA Constanța, aceasta nu poate considerată ca un motiv de amânare a executării pedepselor de către condamnați atâta timp cât nu are dată și nici nu este susținută de o acceptare din partea beneficiarei. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel SC A.N. SRL Ovidiu și condamnații B.N., D.A.

și M.M., criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât s-au apreciat greșit probatoriile administrate în raport de dispozițiile art. 455 lit. b) C. proc. pen. S-a susținut că, SC A.N. SRL are ca obiect de activitate construcții civile și industriale profilată însă pe depozite frigorifice și fiind unică pe întreaga zonă a contractat unele afaceri la nivelul sumei de 2 milioane Euro, fiind depuse la dosar contractele respective. În instanță s-a depus și alte contracte care însumate depășesc suma de 5 milioane de Euro. Analizând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că aceasta este temeinică și legală și în consecință, prin decizia nr. 338/ A din 23 august 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile.

S-a reținut că situațiile invocate corect au fost apreciate de instanța de fond, în sensul că ele nu pot fi asimilate „împrejurărilor speciale” cerute de textul de lege. Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere în mod just că două dintre contractele depuse (nr. 12 din 24 septembrie 2004 și nr. 18 din 26 noiembrie 2004) sunt semnate de B.N. când acesta nu era angajatul societății (a fost angajat la 1 decembrie 2004). Celelalte trei contracte de execuție de lucrări încheiate cu F.Șt.F., SC F. SA Constanța și SC L.M. SRL Constanța au termene de execuție scurte și nu implică lucrări de complexitate deosebită (construcție gard, refacere hidroizolație, confecționat containere). Cât privește oferta lansată de SC A.N.

SRL către SC F. SA Constanța, aceasta nu poate fi considerată ca un motiv de amânare a executării pedepselor de către condamnați, atâta timp cât nu are dată și nici nu este susținută de o acceptare din partea beneficiarei. Împotriva acestei decizii, au formulat recurs SC A.N. SRL Constanța și condamnații B.N., D.A. și M.M. care au solicitat admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, motivat de faptul că încarcerarea celor trei condamnați ar crea prejudicii SC A.N. SRL. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată, când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

În raport de textul de lege mai sus-citat, prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, se constată că instanțele au dat o interpretare corectă a dispozițiilor privitoare la cazurile amânării executării pedepsei. Astfel, corect s-a reținut că nu s-au dovedit „împrejurările speciale” din cauza cărora executarea imediată ar avea consecințe grave în sensul prevăzut de lege. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că, prin natura funcțiilor pe care le ocupă și atribuțiile pe care le au condamnații, interesele generale și bunul mers al societății ar fi afectate prin executarea imediată a pedepsei. De altfel, având în vedere că hotărârea de condamnare a rămas definitivă în ianuarie 2005, societatea trebuia să aibă în vedere această împrejurare, să găsească alternative legale de rezolvare a contractelor în derulare sau în curs de negociere care să nu reclame prezența celor trei condamnați.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de SC A.N. SRL Constanța și de condamnații B.N., D.A. și M.M. împotriva deciziei penale nr. 388/ A din 23 august 2005 a Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționara SC A.N. SRL Constanța și de condamnații B.N., D.A. și M.M. împotriva deciziei penale nr. 388/ A din 23 august 2005 a Curții de Apel Galați. Obligă pe fiecare parte recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 120 lei (1.200.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2005.