ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6234/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 253 din 6

iunie 2005 a Tribunalului Brăila s-au respins cererile de amânare a executării

pedepselor formulate de SC A.N. SRL, B..N., M.M. și D.A. privind pedepsele

aplicate prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000, pronunțată de

Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 235/2000, sentință rămasă definitivă prin

decizia nr. 470 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 5340/2001.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 145 din 24 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 840/2005,

s-a respins, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei formulată

de SC A.N. SRL pentru condamnații B.N., D.A. și M.M. privind pedepsele aplicate

acestora prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000 și rămasă definitivă

prin decizia nr. 470 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 5340/2001.

Instanța de fond a apreciat că nu

s-a dovedit existența consecințelor deosebit de grave pentru activitatea

societății petente în cazul executării imediate a pedepselor aplicate celor

trei angajați, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 453 lit.

c) C. proc. pen., pentru a se putea dispune amânarea executării pedepsei.

Această sentință a fost apelată de

petenta SC A.N. SRL Ovidiu și condamnații B.N., D.A. și M.M., motivele de apel

privind temeinicia sentinței, apelanții considerând că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 195/ A din 4

mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 568/P/2005, Curtea de Apel Galați a admis

apelurile, dar pentru un alt motiv decât cele invocate de părți și anume,

pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererilor conexe

formulate de condamnați pentru amânarea executării pedepselor pentru aceleași

temeiuri invocate de petenta SC A.N. SRL Ovidiu.

Curtea a admis apelurile, a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond,

menținând actele de procedură întocmite până la 21 martie 2005.

În rejudecare, instanța de fond a

reținut că, prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000, pronunțată de

Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 235/R/2000, numitul B.N. a fost condamnat, la

12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., iar numiții D.A. și M.M., la

câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la

art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., toți trei, săvârșind infracțiunile în

calitate de salariați ai SC M. SA (B.N., președinte, D.A. șef de bază și M.M., director

economic).

S-a mai reținut că, în prezent, cei

trei condamnați dețin funcții de conducere la SC A.N. SRL Ovidiu, B.N., director

general, D.A., director tehnic și M.M., director economic și că, două dintre

contractele depuse (nr. 12 din 24 septembrie 2004 și nr. 18 din 26 noiembrie 2004)

sunt semnate de B.N. când acesta nu era angajatul societății (a fost angajat la

1 decembrie 2004).

Celelalte trei contracte de execuție

lucrări, încheiate cu F.Șt.F., SC F. SA Constanța și SC L.M. SRL Constanța au

termene de execuție scurte și nu implică lucrări de complexitate deosebită

(construcție gard, refacere hidroizolație, confecționat containere).

Cât privește oferta lansată de SC A.N.

SRL către SC F. SA Constanța, aceasta nu poate considerată ca un motiv de

amânare a executării pedepselor de către condamnați atâta timp cât nu are dată

și nici nu este susținută de o acceptare din partea beneficiarei.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat apel SC A.N. SRL Ovidiu și condamnații B.N., D.A. și

M.M., criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât s-au apreciat greșit

probatoriile administrate în raport de dispozițiile art. 455 lit. b) C. proc.

pen.

S-a susținut că, SC A.N. SRL are ca

obiect de activitate construcții civile și industriale profilată însă pe depozite

frigorifice și fiind unică pe întreaga zonă a contractat unele afaceri la

nivelul sumei de 2 milioane Euro, fiind depuse la dosar contractele respective.

În instanță s-a depus și alte contracte care însumate depășesc suma de 5

milioane de Euro.

Analizând hotărârea apelată, actele

și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,

conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că aceasta

este temeinică și legală și în consecință, prin decizia nr. 338/ A din 23

august 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile. S-a

reținut că situațiile invocate corect au fost apreciate de instanța de fond, în

sensul că ele nu pot fi asimilate „împrejurărilor speciale” cerute de textul de

lege.

Pe de altă parte, instanța de fond a

avut în vedere în mod just că două dintre contractele depuse (nr. 12 din 24

septembrie 2004 și nr. 18 din 26 noiembrie 2004) sunt semnate de B.N. când

acesta nu era angajatul societății (a fost angajat la 1 decembrie 2004).

Celelalte trei contracte de execuție

de lucrări încheiate cu F.Șt.F., SC F. SA Constanța și SC L.M. SRL Constanța au

termene de execuție scurte și nu implică lucrări de complexitate deosebită

(construcție gard, refacere hidroizolație, confecționat containere).

Cât privește oferta lansată de SC A.N.

SRL către SC F. SA Constanța, aceasta nu poate fi considerată ca un motiv de amânare

a executării pedepselor de către condamnați, atâta timp cât nu are dată și nici

nu este susținută de o acceptare din partea beneficiarei.

Împotriva acestei decizii, au

formulat recurs SC A.N. SRL Constanța și condamnații B.N., D.A. și M.M. care au

solicitat admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, motivat de

faptul că încarcerarea celor trei condamnați ar crea prejudicii SC A.N. SRL.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 lit.

c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată, când din

cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

În raport de textul de lege mai

sus-citat, prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, se

constată că instanțele au dat o interpretare corectă a dispozițiilor privitoare

la cazurile amânării executării pedepsei. Astfel, corect s-a reținut că nu s-au

dovedit „împrejurările speciale” din cauza cărora executarea imediată ar avea

consecințe grave în sensul prevăzut de lege.

Pe de altă parte, nu s-a făcut

dovada că, prin natura funcțiilor pe care le ocupă și atribuțiile pe care le au

condamnații, interesele generale și bunul mers al societății ar fi afectate

prin executarea imediată a pedepsei.

De altfel, având în vedere că

hotărârea de condamnare a rămas definitivă în ianuarie 2005, societatea trebuia

să aibă în vedere această împrejurare, să găsească alternative legale de

rezolvare a contractelor în derulare sau în curs de negociere care să nu

reclame prezența celor trei condamnați.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de SC A.N. SRL Constanța și de condamnații B.N., D.A. și M.M. împotriva

deciziei penale nr. 388/ A din 23 august 2005 a Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționara SC A.N. SRL Constanța și de condamnații B.N., D.A. și

M.M. împotriva deciziei penale nr. 388/ A din 23 august 2005 a Curții de Apel

Galați.

Obligă pe fiecare parte recurentă la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 120 lei (1.200.000

lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

noiembrie 2005.