ÎCCJ, Decizia nr. 251/2005

Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 156/P/2004 din 22 aprilie 2004, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații V.A., S.D., M.A., F.D., B.G., T.N. și J.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., iar față de consilierul juridic H.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. Întemeindu-se pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., petentul B.I. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, adresându-se Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința nr. 288 din 15 decembrie 2004, a respins plângerea, ca inadmisibilă, cu motivarea că petentul nu a parcurs procedura obligatorie prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. Împotriva sentinței, petentul B.I. a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin decizia nr. 155 din 6 iunie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători. Petentul a formulat cerere de revizuire a deciziei menționate, susținând că este netemeinică și nelegală, deoarece i-au fost îngrădite, în mod abuziv, drepturile prevăzute în art. 6-14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, precum și cele prevăzute în art. 32-97 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților.

Fără să se refere la cazurile de revizuire pe care își întemeiază cererea, petentul B.I. a menționat că motivele le va formula ulterior, însă, până la acest termen, nu au fost depuse. Examinându-se cererea, în raport cu prevederile art. 394 C. proc. pen., prin care sunt reglementate cazurile de revizuire, se constată că nici unul dintre aceste cazuri nu este susceptibil de a fi invocat în sprijinul cererii. Pe de altă parte, este de observat că petentul nu a adresat cererea de revizuire, procurorului, așa cum se prevede prin art. 397 alin. (1) C. proc. pen., astfel că nu au putut fi parcurse procedurile obligatorii prevăzute în art. 297 și 399 C. proc. pen. Așa fiind, ca urmare a examinării cererii de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc.

pen., se constată că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Or, față de această neîndeplinire a condițiilor prevăzute de lege, nu se mai impune examinarea solicitării procurorului de a se dispune scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la secția penală a instanței supreme, căreia i-ar reveni competența, potrivit art. 401 C. proc. pen., să judece fondul cererii de revizuire formulate de petent. În consecință, în raport cu prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., urmează a se dispune respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, cu obligarea revizuentului, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul B.I. împotriva deciziei nr. 155 din 6 iunie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători. Obligă pe revizuent să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi) cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.