ÎCCJ, Decizia nr. 251/2005

Asupra cererii de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr.

156/P/2004 din 22 aprilie 2004, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații V.A., S.D., M.A., F.D., B.G.,

T.N. și J.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și de favorizare a

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., iar față de consilierul juridic

H.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289

C. pen.

Întemeindu-se pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul B.I. a formulat

plângere împotriva acestei rezoluții, adresându-se Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin sentința nr. 288 din 15 decembrie 2004, a respins

plângerea, ca inadmisibilă, cu motivarea că petentul nu a parcurs procedura

obligatorie prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.

Împotriva sentinței,

petentul B.I. a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 155 din 6 iunie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

complet format din 9 judecători.

Petentul a formulat cerere

de revizuire a deciziei menționate, susținând că este netemeinică și nelegală,

deoarece i-au fost îngrădite, în mod abuziv, drepturile prevăzute în art. 6-14

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

ratificată prin Legea nr. 30/1994, precum și cele prevăzute în art. 32-97 din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților.

Fără să se refere la

cazurile de revizuire pe care își întemeiază cererea, petentul B.I. a menționat

că motivele le va formula ulterior, însă, până la acest termen, nu au fost

depuse.

Examinându-se cererea, în

raport cu prevederile art. 394 C. proc. pen., prin care sunt reglementate

cazurile de revizuire, se constată că nici unul dintre aceste cazuri nu este

susceptibil de a fi invocat în sprijinul cererii.

Pe de altă parte, este de

observat că petentul nu a adresat cererea de revizuire, procurorului, așa cum

se prevede prin art. 397 alin. (1) C. proc. pen., astfel că nu au putut fi

parcurse procedurile obligatorii prevăzute în art. 297 și 399 C. proc. pen.

Așa fiind, ca urmare a

examinării cererii de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin.

(1) C. proc. pen., se constată că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute

de lege.

Or, față de această

neîndeplinire a condițiilor prevăzute de lege, nu se mai impune examinarea

solicitării procurorului de a se dispune scoaterea cauzei de pe rol și

trimiterea dosarului la secția penală a instanței supreme, căreia i-ar reveni

competența, potrivit art. 401 C. proc. pen., să judece fondul cererii de

revizuire formulate de petent.

În consecință, în raport cu

prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., urmează a se dispune respingerea

cererii de revizuire, ca nefondată, cu obligarea revizuentului, la plata

cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea

de revizuire formulată de petentul B.I. împotriva deciziei nr. 155 din 6 iunie

2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători.

Obligă pe revizuent să

plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi) cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2005.