ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 1284 din 17 februarie 2004, reclamantul Ș.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii nr. 2751 din 5 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, dovadă provizorie care înlocuiește livretul militar și declarația notarială a unui martor, arătând că în perioada 28 ianuarie 1960 - 23 decembrie 1961 a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de construcții căi ferate și că în mod greșit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 122 din 16 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, întrucât reclamantul a satisfăcut stagiul militar într-o unitate care nu se regăsește pe lista detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul Ș.I., susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât cu actele depuse la dosarul cauzei a făcut dovada că a efectuat stagiul militar prin muncă, într-o unitate de construcții căi ferate.

Faptul că această unitate militară nu a făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii nu are relevanță, susține recurentul, fiind un viciu legislativ neasimilarea de către Legea nr. 309/2002, a muncii prestate de către militari în cadrul oricărei unități militare, cu cea prestată în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată.

Rezultă, așadar, că pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiții trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana, cetățean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 și detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, așa cum rezultă din dovada provizorie nr. 25/2479 din 22 ianuarie 2004, eliberată de Centrul Militar Județean Sibiu, care înlocuiește livretul militar, reclamantul a efectuat stagiul militar în unitățile militare U.M. 01659 și 01686 Chitila, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, structuri care nu se regăsesc pe lista detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nefăcând, deci, dovada îndeplinirii celei de-a treia condiții prevăzute de lege.

De asemenea, faptul că legea acordă drepturile compensatorii, numai persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, și nu în orice detașament militar de muncă, nu reprezintă un viciu legislativ, ci un aspect care ține de opțiunea legiuitorului. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 122 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.