ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6254/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 27 iulie 2005 a Tribunalului Constanța s-a respins cererea de modificare a pedepsei prin contopire formulată de condamnatul C.N., deținut în Penitenciarul Poarta Albă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul condamnat a cerut contopirea tuturor pedepselor cuprinse în mandatul de executare și deducerea perioadei executate de la 5 iunie 1990 la zi. Prin sentința penală nr. 335 din 10 decembrie 1997 a Tribunalului Dolj au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.N.

de 2 ani și 10 luni și 5 ani 6 luni și 3 zile aplicate prin sentința penală nr. 535/1998 a Judecătoriei Constanța cu pedeapsa de 10 ani și 5 luni și 3 zile aplicată prin sentința penală nr. 3/1996 a Tribunalului Constanța, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani la care s-a adăugat un spor de 2 ani, în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. A fost computat arestul preventiv de la 8 august 1995 la zi (10 decembrie 1997). Prin sentința penală nr. 75/2000 a Tribunalului Dolj, petentul a fost condamnat, la 18 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

Prin această sentință s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul neexecutat de 2932 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare. S-a computat arestul de la 26 iulie 1999 la zi. Instanța de fond a motivat că dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., și cele ale art. 39 alin. (2) C. pen., au fost corect aplicate astfel că în cauză nu există motive de aplicare ale art. 449 C. proc. pen., cu privire la alte modificări de pedepse. Prin decizia penală nr. 228/P/2005, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul condamnatului care a cerut contopirea pedepselor de 12 ani închisoare cu cea de 18 ani închisoare.

Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care stăruie în cererea sa astfel cum a fost formulată. Recursul nu este fondat. În timp ce petentul se afla în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, a comis o infracțiune de omor deosebit de grav la 26 iulie 1999 pentru care a fost condamnat la 18 ani închisoare prin sentința penală nr. 75/2000 a Tribunalului Dolj. Această ultimă infracțiune de omor deosebit de grav a fost comisă de recurent în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Așa fiind, în cauză au fost aplicabile prevederile pedepsei în caz de recidivă de la art. 39 alin. (2) C. pen., potrivit cărora în cazul recidivei prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Prin urmare, cererea condamnatului care solicită contopirea pedepselor de 12 ani și 18 ani este netemeinică. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul și îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 228/ P din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2005.