ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5367/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 ianuarie 2005, la Curtea de Apel Galați, SC I.S. SA a declarat recurs împotriva sentinței nr. 233 din 29 noiembrie 2004, a Curții de Apel Galați, solicitând, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, casarea hotărârii recurate și în fond, admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 139 din 21 mai 2004, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și implicit, a procesului-verbal de control încheiat la 16 martie 2004, de inspectorii Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați. În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea pronunțată s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Sub acest aspect, recurenta a susținut că a livrat creozot de huilă (ulei de creozot) către SC L.C. SRL Tulcea, SC M. SA Basarabi și SC E.T. SA Prejmer, numai cu condiția ca aceste societăți nu îl vor folosi ca și combustibil sau carburat, situație în care livrarea s-a făcut la prețuri fără acciză. A mai susținut recurenta, că din analiza actelor normative în vigoare la momentul livrării uleiului de creozot rezultat din cocsificarea carburantului în metalurgie, rezultă că acesta nu era un produs accizabil, accizarea sa având loc numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2003, privind aprobarea O.G. nr. 3/2003, pentru modificarea O.U.G. nr. 158/2001. Cum livrările de creozot de huilă au avut loc în anul 2002, moment la care produsul rezultat din procesul de producție a cocsului metalurgic nu era supus accizării, punctul de vedere al instanței înseamnă încălcarea principiului neretroactivității legii.

S-a mai cerut de recurentă, examinarea cauzei sub toate aspectele, motivat de faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de apel (art. 304 1 C. proc. civ.). Sub acest aspect, recurenta susține că a cerut clienților săi să prezinte declarațiile pe proprie răspundere date de administratorii acestora privind respectarea destinației bunurilor achiziționate. Deci, recurenta nu a pus în vânzare uleiul de creozot, drept combustibil. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința civilă nr. 233 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, acțiunea în anularea deciziei nr. 139 din 21 mai 2004, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, formulată de reclamanta SC I.S.

SA Galați. Instanța de fond a reținut că reclamanta a obținut în procesul de fabricație a cocsului siderurgic și subprodusul - ulei de creozot, produs accizabil condiționat în funcție de destinație, inclus ca atare la alin. (1) lit. b) al art. 20 din O.U.G. nr. 158/2001. Instanța a constatat expres că nu se poate reține că subprodusul în cauză nu era accizabil și nici că fiind extrem de poluant, nu poate sau nu ar fi trebuit accizat. Instanța a precizat expres că incluzându-se în prețul de vânzare și valoarea accizelor uleiului de creozot (creozot), devine greu vandabil, nefiind deloc sau suficiente cereri de ofertă de cumpărare în scop de procesare (valorificare superioară). Constatându-se că reclamanta și-a încălcat dispoziția legală de a include în preț accizele, atunci când l-a vândut, iar clienții l-au folosit drept combustibil, a respins acțiunea reclamantei.

Din actele cauzei, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. SC I.S. SA Galați, în prezent SC M.S. SA Galați a formulat contestație împotriva procesului-verbal încheiat la 16 martie 2004, de organele de control ale Direcției Controlului Fiscal Galați și prin care i s-a stabilit obligația fiscală de 9.440.637 lei, reprezentând accize și majorări de întârziere. Prin decizia nr. 139 din 21 mai 2004, Agenția de Administrare Fiscală a respins contestația, reținând că în perioada 1 februarie 2002 - 2003, recurenta-reclamantă a livrat la mai multe societăți, ulei de creozot, fără a achita accizele datorate, în condițiile în care în urma controalelor încrucișate efectuate la societățile clienți ai recurentei a rezultat că uleiul de creozot a fost utilizat drept combustibil.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată sub aspectul primului motiv de recurs formulat, că este neîntemeiat, întrucât art. 27 din O.U.G. nr. 158/2001 precizează că: „plătitori de accize pentru uleiurile minerale sunt agenții economici producători, procesatori sau cumpărători de astfel de produse”. Recurenta este producător. Uleiul de creozot livrat de recurentă, în calitate de producător, societăților clienți în cauză, intră în categoria uleiurilor minerale accizabile în funcție de destinațiile acestora. Prin controalele încrucișate efectuate s-a constatat că societățile cumpărătoare au folosit uleiul de creozot drept combustibil și, deci, recurenta datorează accizele stabilite în mod corect prin actul administrativ contestat.

În cauză, recurenta nu poate invoca nici scutirea de la plata accizelor conform art. 28 lit. f) din O.U.G. nr. 158/2001, pentru că scutirea operează la cumpărător și constă în compensarea sau restituirea accizelor, ceea ce implică o facturare de către vânzător, în speță recurenta, a produselor în cauză la preț de vânzare ce cuprinde accizele (situație ce nu este în cauză). Sub cel de al II-lea motiv de recurs este de reținut și că nu se poate reține nerăspunderea recurentei de o eventuală schimbare a destinației produselor în cauză, neputând urmări destinația finală a produselor comercializate, întrucât potrivit prevederilor legale, aplicabile în perioada supusă verificării, plătitorii de accize sunt producătorii, procesatorii, importatorii produselor impozabile, și nu utilizatorii finali.

Așa fiind, constatându-se că actul administrativ atacat este legal, că hotărârea atacată este legală, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.S. SA Galați împotriva sentinței civile nr. 233 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.