ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.I. prin procurator E.C. a chemat în judecată Primăria municipiului Constanța prin primar, Consiliul local al municipiului Constanța, RA E.D.P.P. Constanța și Administrația financiară Constanța pentru a fi obligați pârâții să-i retrocedeze imobilul situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 108 mp și o casă de locuit cu patru camere, bucătărie și magazie ce a aparținut mamei sale C.M., decedată la 22 septembrie 1971 a cărei succesoare era și care a fost preluat de stat în mod abuziv, prin expropriere. Tribunalul Constanța, secția civilă, investit prin declinarea competenței de către Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 367 din 13 iunie 2001 a anulat cererea de chemare în judecată formulată de C.I.

prin mandatar E.C. cu motivarea că reclamanta nu a dat procură de reprezentare lui E.C. în prezentul litigiu și prin urmare acesta nu era obligat să semneze acțiunea și nici să o reprezinte. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 254/C din 16 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de C.I. împotriva sentinței nr. 367 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă, cu motivarea că deși la dosar au fost depuse două procuri autentice din examinarea acestora rezulta fără dubiu că reclamanta nu a împuternicit pe E.C. sau vreo altă persoană fizică să o reprezinte în litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică referitor la retrocedarea imobilului din Constanța.

În contra acestei decizii a declarat recurs C.I., considerând-o nelegală și netemeinică și susținând în esență că mandatul de reprezentare dat lui E.C. era legal în raport cu dispozițiile art. 67 C. proc. civ. și în orice caz, potrivit art. 1533 C. civ. mandatul se poate da în mod expres sau tacit și din această perspectivă, fiind în cunoștință de cauză cu substituirea de mandat ce a făcut-o fiica sa N.V.R. pe care o împuternicise inițial să o reprezinte, în favoarea lui E.C., acesta era abilitat legal să introducă acțiunea în justiție în numele său. De asemenea, recurenta a invocat și faptul că în instanță Consiliul local al municipiului Constanța a fost reprezentat de un avocat, că prin acțiune a înțeles să cheme în judecată Primăria municipiului Constanța, prin primar și nu Consiliul local al municipiului Constanța și că instanțele au omis să examineze situația juridică a imobilului.

Recursul nu este fondat. Art. 67 C. proc. civ. consacră posibilitatea reprezentării pe cale convențională a părților, reprezentare ce ia naștere conform art. 68 C. proc. civ. printr-un înscris sub semnătură legalizată sau prin declarație verbală în fața instanței de judecată consemnată în încheierea de ședință. Întinderea reprezentării este determinată de puterile pe care partea le conferă mandatarului prin actul de investire în această calitate. Mandatarul are însă obligația de a-și justifica în fața instanței de judecată calitatea, prin procură autentificată potrivit legii. Nejustificarea calității de reprezentare conduce la anularea cererii, sancțiune prevăzută în mod expres în art. 161 C. proc.

civ. Aceasta înseamnă că lipsa calității de reprezentant afectează activitatea de fond a instanței și este sancționată cu nulitatea actului procedural respectiv. Cu referire la cazul în speță, cererea de chemare în judecată în ceea ce o privește pe reclamanta C.I. a fost promovată de E.C. în calitate de mandatar al acesteia. În justificarea calității de reprezentant la dosar au fost depuse două procuri după cum urmează: procura autentificată sub nr. 3407 din 20 septembrie 1996 (dos. nr. 11120/2000) prin care C.I. o împuternicește pe fiica sa N.V.R. să o reprezinte, între alte autorități și în fața instanțelor judecătorești dar pentru a-i susține interesele legate de conservarea și administrarea drepturilor sale privind întreaga avere mobilă și imobilă.

De asemenea, mandatarul a fost abilitat să o reprezinte în fața oricăror organe competente pentru restituirea imobilului din Constanța sau obținerea despăgubirilor în baza Legii nr. 112/1995. Rezultă așadar că în ceea ce privește imobilul în litigiu C.I. a împuternicit-o pe fiica sa N.V.R. să îndeplinească demersurile necesare restituirii lui în natură sau acordării de despăgubiri conform procedurii prevăzute de Legea nr. 112/1995. Cea de a doua procură, autentificată sub nr. 5261 din 20 octombrie 2000, este dată de N.V.R. lui E.C. spre a o reprezenta în baza procurii autentificată sub nr. 3407 din 20 septembrie 1996 ce-i fusese acordată de C.I. în 2 litigii specificate anume în cuprinsul actului, respectiv litigiul cu B.C.

pentru suma de 1120 dolari SUA și piese de schimb auto în valoare de 18.000.000 lei, și în dosar nr. 9828/1999 al Tribunalului Constanța având ca obiect terenul din Medgidia. Așadar, cea de a doua procură constituia un mandat special referitor la alte litigii decât cel din speță. Din cele expuse apare cu evidență că E.C. nu a avut mandat din partea reclamantei de a promova în justiție vreo acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 respectiv art. 480 C. civ. pentru retrocedarea imobilului din Constanța. Astfel fiind și întrucât reclamanta deși legal citată nu a înțeles să se prezinte în fața instanței și nici nu a emis o altă procură autentică conform art. 68 C. proc. civ., corect instanțele au făcut în cauză aplicarea art. 161 alin. (2) C. proc.

civ. și au anulat acțiunea din moment ce mandatarul E.C. nu a făcut dovada calității sale de reprezentant al reclamantei. Pe cale de consecință, criticile din recursul reclamantei vizând fondul pricinii nu vor mai fi analizate întrucât lipsa calității de reprezentant al părții așa cum deja s-a relevat, afectează activitatea de fond a instanței. Față de cele ce preced recursul reclamantei C.I. urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva deciziei nr. 254/C din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.