ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

C.I.

prin procurator E.C. a chemat în judecată Primăria municipiului Constanța prin

primar, Consiliul local al municipiului Constanța, RA E.D.P.P. Constanța și

Administrația financiară Constanța pentru a fi obligați pârâții să-i

retrocedeze imobilul situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 108

mp și o casă de locuit cu patru camere, bucătărie și magazie ce a aparținut

mamei sale C.M., decedată la 22 septembrie 1971 a cărei succesoare era și care

a fost preluat de stat în mod abuziv, prin expropriere.

Tribunalul

Constanța, secția civilă, investit prin declinarea competenței de către

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 367 din 13 iunie 2001 a anulat

cererea de chemare în judecată formulată de C.I. prin mandatar E.C. cu motivarea

că reclamanta nu a dat procură de reprezentare lui E.C. în prezentul litigiu și

prin urmare acesta nu era obligat să semneze acțiunea și nici să o reprezinte.

Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 254/C din 16 octombrie 2001

a respins ca nefondat apelul declarat de C.I. împotriva sentinței  nr. 367 din

13 iunie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă, cu motivarea că deși la

dosar au fost depuse două procuri autentice din examinarea acestora rezulta

fără dubiu că reclamanta nu a împuternicit pe E.C. sau vreo altă persoană

fizică să o reprezinte în litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 33/1994

privind exproprierea pentru utilitate publică referitor la retrocedarea

imobilului din Constanța.

În

contra acestei decizii a declarat recurs C.I., considerând-o nelegală și

netemeinică și susținând în esență că mandatul de reprezentare dat lui E.C. era

legal în raport cu dispozițiile art. 67 C. proc. civ. și în orice caz, potrivit

art. 1533 C. civ. mandatul se poate da în mod expres sau tacit și din această

perspectivă, fiind în cunoștință de cauză cu substituirea de mandat ce a

făcut-o fiica sa N.V.R. pe care o împuternicise inițial să o reprezinte, în

favoarea lui E.C., acesta era abilitat legal să introducă acțiunea în justiție

în numele său.

De

asemenea, recurenta a invocat și faptul că în instanță Consiliul local al

municipiului Constanța a fost reprezentat de un avocat, că prin acțiune a

înțeles să cheme în judecată Primăria municipiului Constanța, prin primar și nu

Consiliul local al municipiului Constanța și că instanțele au omis să examineze

situația juridică a imobilului.

Recursul

nu este fondat.

Art.

67 C. proc. civ. consacră posibilitatea reprezentării pe cale convențională a

părților, reprezentare ce ia naștere conform art. 68 C. proc. civ. printr-un

înscris sub semnătură legalizată sau prin declarație verbală în fața instanței

de judecată consemnată în încheierea de ședință.

Întinderea

reprezentării este determinată de puterile pe care partea le conferă

mandatarului prin actul de investire în această calitate.

Mandatarul

are însă obligația de a-și justifica în fața instanței de judecată calitatea,

prin procură autentificată potrivit legii.

Nejustificarea

calității de reprezentare conduce la anularea cererii, sancțiune prevăzută în

mod expres în art. 161 C. proc. civ. Aceasta înseamnă că lipsa calității de

reprezentant afectează activitatea de fond a instanței și este sancționată cu

nulitatea actului procedural respectiv.

Cu

referire la cazul în speță, cererea de chemare în judecată în ceea ce o

privește pe reclamanta C.I. a fost promovată de E.C. în calitate de mandatar al

acesteia.

În

justificarea calității de reprezentant la dosar au fost depuse două procuri

după cum urmează: procura autentificată sub nr. 3407 din 20 septembrie 1996

(dos. nr. 11120/2000) prin care C.I. o împuternicește pe fiica sa N.V.R. să o

reprezinte, între alte autorități și în fața instanțelor judecătorești dar

pentru a-i susține interesele legate de conservarea și administrarea

drepturilor sale privind întreaga avere mobilă și imobilă.

De

asemenea, mandatarul a fost abilitat să o reprezinte în fața oricăror organe

competente pentru restituirea imobilului din Constanța sau obținerea

despăgubirilor în baza Legii nr. 112/1995.

Rezultă

așadar că în ceea ce privește imobilul în litigiu C.I. a împuternicit-o pe

fiica sa N.V.R. să îndeplinească demersurile necesare restituirii lui în natură

sau acordării de despăgubiri conform procedurii prevăzute de Legea nr.

112/1995.

Cea

de a doua procură, autentificată sub nr. 5261 din 20 octombrie 2000, este dată

de N.V.R. lui E.C. spre a o reprezenta în baza procurii autentificată sub nr.

3407 din 20 septembrie 1996 ce-i fusese acordată de C.I. în 2 litigii

specificate anume în cuprinsul actului, respectiv litigiul cu B.C. pentru suma

de 1120  dolari SUA și piese de schimb auto în valoare de 18.000.000 lei, și în

dosar nr. 9828/1999 al Tribunalului Constanța având ca obiect terenul  din

Medgidia. Așadar, cea de a doua procură constituia un mandat special referitor

la alte litigii decât cel din speță.

Din

cele expuse apare cu evidență că E.C. nu a avut mandat din partea reclamantei

de a promova în justiție vreo acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

33/1994 respectiv art. 480 C. civ. pentru retrocedarea imobilului din

Constanța.

Astfel

fiind și întrucât reclamanta deși legal citată nu a înțeles să se prezinte în

fața instanței și nici nu a emis o altă procură autentică conform art. 68 C.

proc. civ., corect instanțele au făcut în cauză aplicarea art. 161 alin. (2) C.

proc. civ. și au anulat acțiunea din moment ce mandatarul E.C. nu a făcut

dovada calității sale de reprezentant al reclamantei.

Pe

cale de consecință, criticile din recursul reclamantei vizând fondul pricinii

nu vor mai fi analizate întrucât lipsa calității de reprezentant al părții așa

cum deja s-a relevat, afectează activitatea de fond a instanței.

Față

de cele ce preced recursul reclamantei C.I. urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva

deciziei nr. 254/C din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  13 octombrie

2004.