ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3313/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

P.M., T.M., T.I., M.N.S. și A.E. au

chemat în judecată SC R. Odobești și IPJ Vrancea pentru restituirea în natură a

imobilelor aflate în posesia acestora, potrivit Legii nr. 10/2001.

Reclamanții au arătat că autoarea

lor, defuncta T.M., decedată în 1967, a fost proprietara unei case de locuit cu

dependințe situată în comuna Vîrteșcoiu, județul Vrancea.

Imobilul a fost preluat de GAS

Odobești în anul 1953 iar în 1979 în urma unui protocol cu Ministerul de

Interne casa de locuit cu terenul aferent au fost ocupate de Postul de poliție

Vîrteșcoiu, restul dependințelor rămânând în posesia primei pârâte.

La 26 iunie 2002, la cererea IPJ

Vrancea s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului de Interne iar la 17

februarie 2003 a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul Vrancea, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 101 din 24 aprilie 2003, a admis în parte acțiunea, a

obligat pe pârâta SC R. SA Odobești să restituie reclamanților în calitate de

moștenitori ai defunctei T.M. următoarele construcții situate în comuna

Vîrteșcoiu, județul Vrancea: șopron (magazie + grajd), cramă și dormitor

muncitori precum și suprafața de 3900 mp teren aferent cu vecini: drumul pe

două părți, SC R. SA pe două părți, S.G. și Postul de poliție Vîrteșcoiu.

La punerea în posesie se vor avea în

vedere schițele anexe la rapoartele de expertiză N.F. și C.V.(contur 1-14).

A respins ca neîntemeiată cererea de

restituire în natură a construcției și terenului aferent aflate în posesia

Ministerului de Interne.

A admis excepția invocată de Statul

Român și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsa de calitate procesuală

pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere dispozițiile art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 în ce

privește pârâta R. Odobești și art. 16 din aceeași lege pentru pârâtul

Ministerul de Interne.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamanții pentru nelegalitate, susținând că s-au încălcat

dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform căruia prevederile

art. 16 alin. (1) din lege nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil

și SC R. SA Odobești invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 150/A din 21 octombrie 2003, a admis excepția prematurității

invocată din oficiu, a admis apelul declarat de SC R. SA Odobești și a schimbat

în tot sentința, respingând ca prematură acțiunea.

A respins apelurile declarate de

reclamanți ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

inexistența dispoziției sau deciziei motivate, ca răspuns la notificarea

reclamanților care să deschidă calea atacării în justiție.

Considerând decizia nelegală,

reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că s-a făcut o interpretare

greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001 și s-a reținut o situație nereală.

Ministerul de Interne a tergiversat

nejustificat răspunsul la notificarea făcută, în timp ce pentru cererea de

restituire în natură SC R. SA Odobești deja s-a pronunțat prin respingere

invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, prin decizia nr. 60 din 11

septembrie 2001.

Recursul este fondat.

Prin adoptarea Legii nr. 10/2001

privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie

1945–22 decembrie 1989, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite

de proprietari pentru abuzurile săvârșite de stat.

În acest cadru trebuie privite

reglementările art. 23 alin. (1) din lege „potrivit cu care în termen de 60

zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii

actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin

decizie sau, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură”, în

conformitate cu art. 24 alin. (1) din aceeași lege „dacă restituirea în natură

nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat, în

termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptățite ofertă

de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”.

Termenul are caracter imperativ și

nu de recomandare iar pârâtul Ministerul de Interne nu l-a respectat și nu a

emis decizia.

Această împrejurare nu poate

constitui un obstacol în accesul liber la justiție – principiu consacrat la

art. 6 CEDO și în art. 21 din Constituția României.

În ce privește pârâta SC R. SA

Obobești, se reține că aceasta s-a pronunțat asupra cererii reclamanților de

restituire în natură prin decizia nr. 60 din 11 septembrie 2001, astfel greșit

s-a reținut excepția prematurității.

Cum apelurile au fost soluționate pe

o excepție ce nu poate fi primită conform celor arătate, se impune admiterea

recursului în baza art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei pentru rejudecarea în fond a apelurilor la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P.M.,

T.M., T.I., M.N.S. și A.E. împotriva deciziei civile nr. 150/A din 21 octombrie

2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

pentru rejudecarea în fond a apelurilor la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie

2005.