ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3313/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.M., T.M., T.I., M.N.S. și A.E. au chemat în judecată SC R. Odobești și IPJ Vrancea pentru restituirea în natură a imobilelor aflate în posesia acestora, potrivit Legii nr. 10/2001. Reclamanții au arătat că autoarea lor, defuncta T.M., decedată în 1967, a fost proprietara unei case de locuit cu dependințe situată în comuna Vîrteșcoiu, județul Vrancea. Imobilul a fost preluat de GAS Odobești în anul 1953 iar în 1979 în urma unui protocol cu Ministerul de Interne casa de locuit cu terenul aferent au fost ocupate de Postul de poliție Vîrteșcoiu, restul dependințelor rămânând în posesia primei pârâte. La 26 iunie 2002, la cererea IPJ Vrancea s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului de Interne iar la 17 februarie 2003 a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 101 din 24 aprilie 2003, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâta SC R. SA Odobești să restituie reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctei T.M. următoarele construcții situate în comuna Vîrteșcoiu, județul Vrancea: șopron (magazie + grajd), cramă și dormitor muncitori precum și suprafața de 3900 mp teren aferent cu vecini: drumul pe două părți, SC R. SA pe două părți, S.G. și Postul de poliție Vîrteșcoiu. La punerea în posesie se vor avea în vedere schițele anexe la rapoartele de expertiză N.F. și C.V.(contur 1-14). A respins ca neîntemeiată cererea de restituire în natură a construcției și terenului aferent aflate în posesia Ministerului de Interne.

A admis excepția invocată de Statul Român și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsa de calitate procesuală pasivă. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 în ce privește pârâta R. Odobești și art. 16 din aceeași lege pentru pârâtul Ministerul de Interne. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții pentru nelegalitate, susținând că s-au încălcat dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform căruia prevederile art. 16 alin. (1) din lege nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil și SC R. SA Odobești invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 150/A din 21 octombrie 2003, a admis excepția prematurității invocată din oficiu, a admis apelul declarat de SC R. SA Odobești și a schimbat în tot sentința, respingând ca prematură acțiunea.

A respins apelurile declarate de reclamanți ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut inexistența dispoziției sau deciziei motivate, ca răspuns la notificarea reclamanților care să deschidă calea atacării în justiție. Considerând decizia nelegală, reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că s-a făcut o interpretare greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001 și s-a reținut o situație nereală. Ministerul de Interne a tergiversat nejustificat răspunsul la notificarea făcută, în timp ce pentru cererea de restituire în natură SC R. SA Odobești deja s-a pronunțat prin respingere invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, prin decizia nr. 60 din 11 septembrie 2001. Recursul este fondat.

Prin adoptarea Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietari pentru abuzurile săvârșite de stat. În acest cadru trebuie privite reglementările art. 23 alin. (1) din lege „potrivit cu care în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură”, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din aceeași lege „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”.

Termenul are caracter imperativ și nu de recomandare iar pârâtul Ministerul de Interne nu l-a respectat și nu a emis decizia. Această împrejurare nu poate constitui un obstacol în accesul liber la justiție – principiu consacrat la art. 6 CEDO și în art. 21 din Constituția României. În ce privește pârâta SC R. SA Obobești, se reține că aceasta s-a pronunțat asupra cererii reclamanților de restituire în natură prin decizia nr. 60 din 11 septembrie 2001, astfel greșit s-a reținut excepția prematurității. Cum apelurile au fost soluționate pe o excepție ce nu poate fi primită conform celor arătate, se impune admiterea recursului în baza art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea în fond a apelurilor la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de P.M., T.M., T.I., M.N.S. și A.E. împotriva deciziei civile nr. 150/A din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea în fond a apelurilor la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2005.